Veşti bune! O zi explicită, directă, clară, aşa că fii atent la ceea ce îţi comunică familia sau prietenii. Stelele au şi ele un moment de transparenţă. Comunică cu prietenii de departe.

 

 

 

28 octombrie

 

 

Pe 28 octombrie s-au născut Erasmus din Rotterdam, Bill Gates, Ivan Turgheniev, Jonas Salk, Eros Ramazzotti, Ilarion Ciobanu, Constantin I. Parhon, Dan Tărchilă, Eugen Mandric, Liviu Nicolae Dragnea.

 

Sunt evenimente bune, plăcute care sunt ignorate total de presă. Iată, zilele acestea, are loc la Paris, finala World Chocolate Masters, competiţia mondială pentru ciocolatieri şi patiseri. Cred că o să câștige Spania. Le-am scris, cum să nu, să infințeze și o probă cu dulciuri pentru diabetici. Sfinte Sisoie, mi-au răspuns! Nu am pomenit o scrisoare mai umilă și cu mai multe scuze, foarte politic corect, în care spuneau de vreo zece ori că nu discriminează pe nimeni.

 

O ştire normală, benefică pentru spirit şi pentru o judecată normală. Insist pe cuvântul "normal".

 

Pentru că lumea în care trăim este în mod voit distorsionată de la normal de o parte a presei, partea negativă a Forţei.

Astfel citim că ”totul este pierdut”, ”tot ce știm s-a schimbat” că vaccinurile sunt pradă unei "teorii a conspiraţiei" că... dar mă enervez şi doctorul nu-mi dă voie!

Pentru că veni vorba de doctori şi de vaccinuri, astăzi pomenim pe virusologul american Jonas Salk, cel care împreună cu Albert Bruce Sabin a preparat şi a experimentat, a utilizat, vaccinul antipoliomelitic.

 

În prezent industria vaccinurilor este o mafie mondială care are un profit anual de mii de miliarde de dolari.

 

Vă povestesc experienţa mea personală, ce am trăit eu, nu ce spun agenţiile de ştiri.

Pe la jumătatea anilor '50, în România, a izbucnit o epidemie de poliomelită. La noi în casă se fierbea îndelung apa, pâinea era prăjită, furnizorii de alimente erau bine verificaţi, totul era bine fiert, copt, sau prăjit. Eu trebuia să mă spăl tot timpul pe mâini şi nu mai aveam voie să mă joc cu ceilalţi copii, pe stradă, sau în Obor.

Aveam un doctor al familiei cum astăzi nu mai sunt, dr. Solomon Herovici, evreu, sigur că evreu, care te ciocănea şi te asculta pe toate părţile, punându-te să respiri adânc şi să zici "33". Un medic adevărat!

A venit la noi într-o seară, fără geanta lui de piele maron în care erau tot felul de instrumente strălucitoare, seringi şi pastile. Era îngândurat. "Ce este, Solomoane, ți s-au scufundat corăbiile?" l-a întrebat râzând tataie Pascale, bunicul meu. "Ei, măi Pascale, măi, am îmbătrânit şi aştia tineri vor să înţepe pe toată lumea... ştii că nu sunt pentru injecţii şi vaccinuri!" "Ştim, ştim!" a sărit cu gura unchiul meu, Jean, care avea o groază teribilă de ace şi injecţii. Şi bunul doctor a urmat: "La policlinica de la Cișmigiu au adus vaccinuri Pasteur antipolio! Sunt experimentale, au efect 50%. Nu vă sfătuiesc să-l duceţi pe Radu, dar trebuie să-mi fac datoria de medic şi să vă informez!".

Familia a rămas tăcută. Apoi dr. Herovici a jucat poker cu bărbaţii familiei, au băut ceai cu mult rom şi au fumat ţigări cubaneze.

Tragedia face ca două săptămâni mai târziu să moară subit unul dintre prietenii mei, cu care mă jucam mereu, care locuia la două străzi distanţă. Zvonul a fost că a murit de poliomelită.

Nu au fost niciodată în familia mea mai multe discuţii ca atunci. Până la urmă s-au hotărât şi într-o bună zi am făcut vaccinul. Apoi, după o săptămână, sau două, rapelul, o altă doză. Cu mine a venit şi vărul meu de sânge Mircea, cu jumătate de an mai mare decât mine.

Ţin minte şi o să ţin minte toată viaţa. Era o doamnă doctoriţă în halat alb, cum altfel, dar care mirosea a parfum bun şi avea permanent. Se purta blând cu noi, copiii. Zâmbea și ne ținea de vorbă. Ce o să mă fac când o să fiu mare, chestii din astea. Ţin bine minte. La Mircea s-a terminat sticluţa din care trăgea cu seringa vaccinul. Eu urmam, și am aşteptat destul de mult, peste zece minute, să pregătească altă sticluţă, se punea un ser in ea și se agita.

Mircea a făscut poliomelită de la vaccin şi a rămas paralizat de picioare. S-a sinucis în ziua în care împlinea 18 ani, oribil, strangulându-se cu şnurul telefonului şi lăsându-se să cadă de pe scaunul cu rotile pe care era imobilizat.

Aveam să aflu mult mai târziu că toţi cei care fuseseră injectaţi din sticluţa lui Mircea se îmbolnăviseră, mulţi au rămas paralizaţi, vreo trei au murit, dar totuşi câţiva au supravieţuit teferi şi fără nicio leziune! Pe atunci era secret de stat.

Vedeţi, în viaţă diferenţa dintre viaţă şi moarte poate fi doar o altă sticluţă şi zece minute de aşteptare.

Sunt multe amănunte tulburătoare care pledează împotriva vaccinurilor. Am promis să nu le spun şi o să-mi ţin promisiunea. Dar, puteţi descoperi şi singuri...

Din nou este vorba despre propria experienţă. Am călătorit 15 ani în 54 de ţări. Din Africa profundă pe platoul Tibetului. Am avut tot timpul carnetul galben cu atestarea vaccinurilor. Am făcut o mare parte dintre ele, fără niciun efect, adică fără efecte secundare, nu m-a durut mâna, nu am făcut temperatură, nu am transpirat etc etc. Chinina am folosit-o din plin la prepararea celui mai bun gin tonic de pe trei continente. Colegii mei s-au imbolnăvit de malarie, de febră tifoidă, hepatită, dizenterie... Eu nu! M-am îmbolnăvit doar în Tibet, dar cred că acolo a fost altceva. Prostie, am făcut dublă pneumonie, credeam că pot să stau dezbrăcat la fel ca preoții lama, care se născuseră acolo, în frig. Plănuisem să stau două săptămâni. Din cauza bolii am stat 18 luni. Nu am stat, am învăţat!

Să fim bine înţeleşi, nu contest eficienţa vaccinurilor, statistic vorbind, ci numărul și necesitatea lor! Vedeţi, cheia problemei este acest cuvânt, "statistic"! Căutaţi şi o să înţelegeţi!

Am adus vorba, pentru că, iată, cred că sunt peste o mie de persoane care afirmă că s-au vaccinat pentru că și eu m-am vaccinat. Eu nu m-am vaccinat din convingere, pe mine m-a vaccinat bunul Dumnezeu cu mutația genetică CCR5-Delta 32. M-am vaccinat ca să am ”pașaportul verde” sau cum se numește, doar pentru a putea călători la o întâlnire extraordinară, în străinătate. Poate că de aceea m-a ținut Bunul în viață ca să spun ceea ce știu la această întâlnire, foarte, foarte importantă. Altfel nu se poate, este de datoria mea, față de familie, prieteni și țară.

 

Şi aceasta mereu, căută şi vei găsi, bate şi se va deschide, nu te lăsa niciodata învins, pentru că trebuie să supravieţuim cu onoare zilei care vine, mâine este, în definitiv o altă zi!