21,22 septembrie

Pe 21 septembrie s-au născut H. G. Wells, Stephen King, Leonard Cohen, Larry Hagman, Marius Popp, Păuniţa Ionescu, Iosif Sârbu, Valeriu Sterian, George Crin Laurenţiu Antonescu. Pe 22 septembrie s-au născut Michael Faraday, Erich von Stroheim, Anna Karina, Augustin Buzura, Alice Botez, Dumitru Ghiaţă, Grigore Cobălcescu.

Pe 22 septembrie, la ora 15:43:28 Soarele trece, în mod convenţional, din zodia Fecioarei în cea a Balanţei. Este echinocţiul de toamnă, sfârşitul verii şi începutul toamnei, Soarele traversează ecliptica în mersul său aparent pe cer. Pe 25 septembrie ziua este egală cu noapte, însă. (sursă Observatorul Amiral Urseanu, sub semnătura Dr. Harald Alexandrescu).

Vai, cât imi lipseşte Harald, vorbesc de unul singur, apoi pun mâna pe mobil şi o sun pe doctorul în astronomie şi matematică, Irina Predeanu, ca să comentez ce am văzut pe cer şi să vorbim de ale astrologiei în care era... doctor!  Nu-mi răspunde nimeni... Cum nici Corvin Sângeorzan, cel care mi-a dat primele noţiuni de astronomie/astrologie nu-mi mai răspunde la scrisori. Au fost titani, noi suntem nişte epigoni, nişte pigmei!

Tradiţional, în jurul echinocţiului de toamnă se aflau o seamă de sărbători, adunări, festivaluri, prin care românii celebrau roadele muncii lor. Aveau loc târguri vestite şi se pecetluiau contracte, căsătorii şi alianţe. Dictatura lui Carol I şi apoi cincizeci de ani de nazism au distrus tradiţiile, dictatorii se tem de popor şi nu doresc să se strângă multă lume într-un loc.

Poporul român a fost un popor vesel şi muncitor care ştia să se distreze, dar în primul rând ştia să munceasă. Şaizeci de ani de dictatură şi treizeci de ani de aşa-zisă „democraţie” au distrus tradiţia, au mutilat sufletul poporului, l-au nenorocit mult mai mult decât cei patru sute de ani de dominaţie islamică turcească. Să ne amintim de reacţia bunului Rege când s-a întors din exil, în România: „Poporul, unde este poporul meu?”

Un sociolog finlandez spunea că în România doar ţiganii mai sunt sunt autentici. Restul...

 

Dar să lăsăm analiza coloniei care este România în seama sociologilor şi a politologilor...

Alexander Prescott-Couch este profesor asociat de filozofie la Universitatea din Oxford și profesor la Lincoln College. În prezent, este într-o bursă de cercetare Leverhulme și completează o carte intitulată „Sensul istoric: genealogia și critică nietzscheană”, care este sub contract cu Oxford University Press. În cele ce urmează vă prezint un eseu de prezentare a cărții. Mulți dintre domniile voastre m-au solicitat să scriu despre subiecte mai interesante, mai grele, filozofice, istorice și astrologice, ”să nu-i las să se sălbăticească”. Ascult și mă supun, am ales weekendul pentru subiecte filozofice.

 

În ”Menschliches, Allzumenschliches: Ein Buch für freie Geister”, (1878), Friedrich Nietzsche, în reproducerea din titlu, a scris că „Lipsa de simț istoric este eșecul original al tuturor filozofilor”. Acuzând filosofia de lipsă de sens istoric, Nietzsche făcea ecou tendințe mai largi în gândirea secolului al XIX-lea. În comparație cu secolul al XVIII-lea „filosofic” , secolul al XIX-lea este uneori descris drept secolul „istoric”, unul în care investigarea trăsăturilor mai universale ale rațiunii umane a făcut loc unei concentrări sporite asupra modului în care anumite traiectorii istorice influențează limba, cultura și morala.

Secolul al XIX-lea este și ceea ce s-ar putea numi „secolul filologic”. Filologia este studiul critic al surselor scrise, inclusiv caracteristicile lor lingvistice, istoria recepției și contextul cultural. Astăzi, termenul sună depășit, evocând tome prafuite și învățate de critică exigentă a surselor. Cu toate acestea, filologia a fost o disciplină intelectuală de vârf în Germania secolului al XIX-lea, datorită unui val de dezvoltări metodologice care ne-au revoluționat înțelegerea textelor antice și sacre. Au fost dezvoltate noi tehnici riguroase de verificare a surselor, au fost descurajate doar ipotezele speculative, au fost efectuate studii comparative mai detaliate ale limbajului. În timp ce astfel de metode erau academice, uneori se învecinau cu cele școlare, aplicarea lor a avut un impact cultural semnificativ, revărsându-se din reviste academice într-o conștiință publică mai largă.

Nietzsche a absorbit aceste tendințe de tânăr. Un student talentat (matematica a fost o excepție notabilă), a obținut admiterea, la vârsta de 14 ani, la Schulpforta, una dintre cele mai prestigioase școli umaniste din Germania. Un teren de pregătire pentru cărturari și profesori, specialitatea școlii era antichitatea clasică, iar Nietzsche a primit o educație riguroasă în greacă și latină, a citit lucrări istorice ale lui Voltaire și Cicero și a scris tratate filologice pe teme precum saga lui Ermanarich și poetul grec Theognis.

Această educație filologică a informat nu numai lucrările sale timpurii care se ocupă direct de antichitatea greacă, cum ar fi Nașterea tragediei (1872), ci și cărțile sale ulterioare despre morală și psihologie morală. Aprecierea acestei influențe filologice este crucială pentru înțelegerea semnificației lucrării sale cele mai importante din punct de vedere filosofic, ”Despre genealogia moralei” (1887) și a metodei „genealogice” de filosofie pe care a inspirat-o.

Despre Genealogia moralei” este o carte uluitoare. Acesta tratează multe subiecte clasice ale filozofiei morale, cum ar fi conceptul de bine, liberul arbitru, responsabilitate morală și vinovăție. Cu toate acestea, nu le investighează într-un mod filozofic tipic – de exemplu, întrebând „Ce este bine?” sau ”Avem liber arbitru?” Mai degrabă, este nevoie de o abordare istorică, întrebând de unde au venit ideile noastre despre bine, liberul arbitru sau vinovăție.

Răspunsurile lui Nietzsche la aceste întrebări istorice au fost și continuă să fie, pentru a spune ușor, controversate. Nu degeaba s-a descris pe sine drept „dinamită”. De exemplu, el a susținut că ipotezele occidentale contemporane egalitare și altruiste au fost o formă de „moralitate a sclavilor” care a apărut din frustrările și resentimentul (aproximativ, resentimente) ale unei caste de preoți. Această morală a sclavilor a fost o reacție împotriva a ceea ce Nietzsche numește „moralitatea stăpânului”, o etică arhaică care pune accent pe virtuțile excelenței, sănătății și respectului pentru ierarhia socială. Moralitatea de maestru valorifică puterea și denigrează blândețea și intelectualismul livresc al liderilor religioși din casta preoțească. Ca răspuns, potrivit lui Nietzsche, liderii religioși au inventat un nou cadru evaluativ în care ei ies în frunte – unul în care agresivitatea este clasificată drept „rău”, iar blândețea și altruismul ca „bine” – o reevaluare a valorilor existente. Aceste presupuneri morale sunt apoi preluate de casta inferioară de sclavi, deoarece și-au valorificat statutul de jos și le-au permis să-și reinterpreteze impotența ca alegere bazată pe principii. În concluzie, în viziunea lui Nietzsche, multe dintre ipotezele noastre morale fundamentale derivă din competiția arhaică de statut social.

Ceea ce ia nedumerit pe mulți cititori ai genealogiei lui Nietzsche este modul în care aceste afirmații istorice ar trebui să fie relevante pentru întrebările filozofice despre moralitate. Nietzsche afirmă că scopul său final este să evalueze „valoarea valorilor noastre”, dar nu este clar cum afirmațiile sale istorice ar putea sau ar trebui să contribuie la această evaluare. Revenind la istorie, s-ar putea părea că Nietzsche schimbă pur și simplu subiectul filozofiei morale, urmând zicala că dacă nu-ți place ceea ce se spune, atunci ar trebui să schimbi conversația. La urma urmei, întrebarea de unde vin valorile noastre pare doar o întrebare diferită de întrebările filozofice despre natura, valoarea și autoritatea lor. Dacă Nietzsche încearcă să folosească această istorie pentru a răspunde la aceste întrebări filozofice, atunci ar putea părea că comite o eroare, „eșecul genetic”.

A arăta că ceva are o origine proastă nu este suficient pentru a arăta că este rău

Eroarea genetică este pretinsa greșeală de a evalua ceva pe baza originii sale sau a caracteristicilor trecute. De exemplu, imaginați-vă că un prieten vă spune că nu ar trebui să porți verighetă, deoarece verighetele simbolizau inițial lanțuri de gleznă purtate de femei pentru a le împiedica să fugă de soții lor (exemplul este din Attacking Faulty Reasoning (ed. a 7-a, 2012) de către T Edward Damer). Chiar dacă verighetele au o istorie atât de dubioasă, această istorie nu arată că este rău sau inacceptabil să le porți acum. Când Nietzsche sugerează că ar trebui să reevalueze moralitatea creștină pe baza acestei povești de origine, am putea bănui că folosește un tip similar de raționament greșit.

Preocupările cu privire la căderea pradă erorii genetice fac parte din ceea ce explică lipsa de sens istoric a filozofiei morale. A arăta că ceva are o origine proastă nu este suficient pentru a arăta că este rău, așa cum indică exemplele anterioare. Nici examinarea originilor valorilor noastre nu pare necesară pentru evaluarea lor. Pentru a ne evalua convingerile și practicile morale, se pare că trebuie doar să ne uităm la motivele pentru și împotriva lor, nu la cauzele credințelor noastre în ele. De exemplu, pentru a critica egalitarismul, ar trebui să luăm în considerare potențialele obiecții la atitudinile egalitare, cum ar fi aceea că ele recomandă nivelarea în jos, împiedicarea atingerii excelenței umane sau nu reușim să onoreze presupusele diferențe în deșertul moral. Orice credem despre aceste critici, se pare că a le face și a le evalua nu necesită să ne uităm la istoria valorilor noastre. Dacă aceste puncte sunt corecte, putem vedea de ce filosofia morală ar proceda anistoric: dacă filosofia morală își propune să examineze critic valoarea valorilor noastre, iar poveștile despre origine nu sunt nici necesare, nici suficiente pentru acest scop, atunci poveștile despre origine sunt irelevante pentru filosofia morală.

Nietzsche a considerat acest raționament greșit, deși exact motivul pentru care a crezut așa este o chestiune de dispută academică. Critica sa istorică este de obicei înțeleasă într-unul din două moduri: fie a susținut că informațiile istorice sunt direct relevante pentru autoritatea sau justificarea normelor morale, fie a susținut că este relevantă indirect , oferind dovezi că atitudinile morale sunt motivate de resentiment și/sau împiedică marile realizări umane.

To înțelegem cum istoria ar putea fi direct relevantă pentru statutul valorilor noastre, am putea începe prin a recunoaște că valoarea multor artefacte umane depinde de istoria lor – picturile lui Picasso sunt mai valoroase decât replicile perfecte, deoarece provin de la Picasso și nu de la un copist. , iar moștenirile familiei tale au o valoare deosebită datorită conexiunii lor istorice cu familia ta. Ceva similar poate fi adevărat pentru valorile noastre.

De exemplu, dacă valorile noastre includ sau implică comenzi, atunci istoria lor ar putea fi relevantă pentru autoritatea lor , obligația noastră de a le respecta . Multe comenzi depind pentru autoritatea lor de autoritatea comandantului, iar clerul răzbunător cu anxietate de statut nu par a fi comandanți autorizați. Mai precis, s-ar putea crede că autoritatea poruncilor morale depinde de venirea lor de la Dumnezeu sau de la rațiunea pură, în măsura în care investigația istorică dezvăluie că ele derivă dintr-o sursă seculară „umană, prea umană”, atunci istoria le-ar putea submina autoritatea. Dacă valorile creștine se dovedesc a fi născut din resentimente, atunci asta, pe baza acestui tip de argument, subminează valoarea lor pentru noi astăzi. Într-un mod similar, lucrarea filologică care urmărește Biblia până la origini seculare ar putea submina autoritatea învățăturilor morale conținute în ea, subminând afirmația că acele învățături provin de la Dumnezeu sau de la Isus.

Un alt mod în care statutul valorilor noastre poate depinde direct de istoria lor este dacă acestea includ sau implică convingeri despre revendicările de valoare, deoarece informațiile istorice pot afecta dacă convingerile noastre sunt justificate. Aș putea destabiliza o credință ajungând să știu că procesul prin care am dobândit acea credință nu este de încredere. De exemplu, să spunem că cred într-un zvon că bunicul meu obișnuia să fure bani din borcanul de colectare a bisericii și am dobândit această ”credință” de la tatăl meu. Totuși, am aflat apoi că tatăl meu a auzit acest zvon de la fratele său, care este un mincinos notoriu și cu resentimente față de educația sa religioasă strictă. Având în vedere că credința mea provine dintr-o sursă nesigură, aș putea crede în mod rezonabil că credința mea nu mai este justificată.

Dacă normele morale au fost inițial motivate de resentiment, atunci acest lucru le „pătează” în mod direct într-un anumit fel.

În mod similar, s-ar putea să ne dobândim credințele morale de la părinții noștri (și de la cultura mai largă), care le-au dobândit de la părinții lor (și de la cultura și mai largă), până la clerul răzbunător. Dar dacă clerul răzbunător nu este un ghid de încredere al adevărului moral, atunci ar trebui să nu am încredere în învățăturile părinților mei și, prin urmare, în credințele mele morale. Povestea istorică a lui Nietzsche ar putea, prin urmare, să ne ajute să ne emancipăm de iluzii, expunând informații care ne provoacă credința în presupuneri prețuite, dar nejustificate.

Aceste puncte despre autoritate și justificare sunt puncte pe care filozofii le fac uneori despre relevanța istoriei pentru filosofia morală și este posibil ca Nietzsche să fi formulat astfel de puncte. Cu toate acestea, această interpretare nu surprinde ceea ce mulți comentatori și cititori profani consideră în mod obișnuit ca fiind principalele perspective ale textului lui Nietzsche. De exemplu, atunci când studenții citesc Genealogia, de obicei iau cu ei ideea că istoria lui Nietzsche arată că preocuparea mult declarată pentru virtute, dreptate și lege este mai puțin nobilă decât se pretinde a fi - este motivată de o combinație de răzbunare meschină, de sine.

Aici, afirmațiile lui Nietzsche despre interesele și motivele particulare ale preoților, războinicilor și sclavilor sunt cruciale, nu doar faptul că niciuna dintre aceste figuri nu este divină, sau de încredere.

Cum ar putea aceste interese și motive să joace un rol în critica morală a lui Nietzsche? Poate că Nietzsche presupune că, dacă normele morale au fost inițial motivate de resentiment , atunci acest lucru le face direct inacceptabile, „pătându-le” într-un fel, chiar dacă cei care se conformează lor în zilele noastre nu sunt motivați în același mod. Cu toate acestea, Nietzsche nu trebuie să facă această presupunere. Este mai probabil ca Nietzsche să-și vadă povestea istorică ca relevantă într-o manieră mai indirectă, ca o dovadă a unei dinamici psihologice similare în societatea contemporană. Dintr-o astfel de perspectivă, genealogia este relevantă pentru o critică a moralității, deoarece oferă dovezi că moralitatea contemporană are trăsături inacceptabile, cum ar fi motive rele, care nu sunt ele însele istorice.

Ideea că multe opinii morale declarate au motive dubioase nu este o idee greu de acceptat, mai ales având în vedere cultura modernă a internetului. Așa că s-ar putea întreba de ce trebuie să apelezi la istorie pentru a face această observație. Există două motive. În primul rând, istoria lui Nietzsche ne ajută să vedem mai clar aceste dinamici, spunând o poveste istorică în care ele sunt prezente într-o formă simplă și nemascata. În timp ce moralitatea contemporană este suprapusă cu complexități și raționalizări, dacă ne uităm la trecut, putem vedea mai bine dinamica psihologică care acum a fost ascunsă. Istoria, prin această interpretare, este folosită pentru a demasca prezentul.

În al doilea rând, pentru că suntem mai puțin investiți din punct de vedere personal și emoțional în a privi situațiile trecute într-o anumită manieră, suntem mai capabili să adoptăm o perspectivă mai puțin credulă și mai realistă a acesteia. Deși s-ar putea să ne mirăm când credem că convingerile noastre politice sunt motivate de resentiment , este mai probabil să recunoaștem această dinamică în alții îndepărtați istoric, ceea ce ne permite apoi să o recunoaștem mai ușor în noi înșine. Perspectiva istorică ne împiedică să cedăm în fața dorințelor.

Aceste puncte formează o componentă importantă a gândirii lui Nietzsche. Cu toate acestea, există provocări în a citi pe Nietzsche ca folosind istoria în acest mod indirect, probatoriu. Astfel de interpretări tratează trecutul ca o simplă versiune simplificată a prezentului, diferă de societatea contemporană doar în moduri minore. În consecință, această abordare trece cu vederea tipurile de schimbări istorice semnificative și de contingență care sunt esențiale pentru perspectivele istoriciste asupra practicilor noastre sociale. Dacă această relatare a genealogiei lui Nietzsche ar fi întreaga poveste, s-ar părea că lui Nietzsche însuși i-ar lipsi un sens istoric. Dacă vrem să înțelegem cum ar putea onora Genealogia lui Nietzsche asemenea presupuneri istoriciste, ar trebui să ne întoarcem la istoria metodei genealogice a lui Nietzsche în sine. Adică ar trebui să ne întoarcem la filologie.

Cercetare filologică din vremea lui Nietzsche era interesată de investigarea modului în care textele antice și cele sacre sunt compozite complexe, cu elemente divergente legate împreună din surse conflictuale. De exemplu, Julius Wellhausen a susținut că Pentateuhul, Biblia ebraică, era un artefact uman care putea fi descompus în patru surse independente, fiecare având originea semnificativ după Moise (care se credea anterior a fi singurul autor, un fel de scriitor-fantomă pentru divinul). Această critică a surselor ne permite să vedem Biblia ebraică mai puțin ca o lucrare unificată și mai mult ca un amalgam de elemente distincte cu istorii diferite. Aceste informații descurajează căutarea Bibliei pentru o teologie unificată și, prin urmare, încurajează adoptarea unei abordări mai puțin teologice a Bibliei în general.

În adolescență, la Schulpforta , Nietzsche a învățat această abordare filologică largă a textelor antice. De exemplu, profesorul său Friedrich August Koberstein (însuși un savant și istoric venerat) i-a sugerat să cerceteze o poezie despre saga regelui ostrogot Ermanarich din secolul al IV-lea. Poemul este derutant deoarece unele părți îl descriu pe Ermanarich ca pe un erou nobil, în timp ce altele îl descriu ca pe un laș și ca pe cineva care și-a ucis soția. Nu este evident cum ar trebui să-l evalueze cititorii pe Ermanarich. Adoptând o perspectivă istorică, tânărul Nietzsche a susținut că aceste conflicte apar din faptul că poemul nu are un singur autor, ci mai degrabă derivă dintr-o varietate de surse – este o construcție stratificată cu unele părți din Orientul Apropiat, altele din Germania, precum şi unele din Danemarca şi Marea Britanie.

Nietzsche urmărește diferite aspecte ale cadrului nostru moral din surse distincte.

Această abordare largă a textelor informează gândirea lui Nietzsche despre morala contemporană, pe care el o descrie în prefața Genealogiei drept „un script hieroglific lung, greu de descifrat”. Când ne uităm la valorile noastre contemporane, există unele tensiuni aparente. De exemplu, mulți cred că realizările umane excelente merită o admirație și recompense speciale, dar și că este corect să primiți recompense speciale pentru lucrurile pe care le-ați câștigat. Dar realizările umane excelente se datorează adesea, cel puțin parțial, talentelor înnăscute care nu sunt câștigate, așa că aceste opinii par în tensiune. O mare parte din filozofia morală implică eliminarea unor astfel de judecăți intuitive, găsirea tensiunilor între ele și luarea în considerare a modalităților de rezolvare a acestor tensiuni, la fel ca o abordare teologică a Bibliei implică identificarea afirmațiilor teologice explicite și implicite în text, găsirea tensiunilor între ele și luarea în considerare a modalităților de rezolvare a acestora.

Cu toate acestea, abordarea filologică a lui Nietzsche este diferită. La fel ca analiza istorică a Bibliei ebraice a lui Wellhausen, Nietzsche urmărește diferite aspecte ale cadrului nostru moral în surse distincte. Elementele perfecționiste provin din casta războinicilor, cele egalitare din casta preoților și casta sclavilor, iar alte aspecte ale cadrului nostru moral – precum respectul față de strămoși – au încă alte surse. Mai degrabă decât pur și simplu care se unesc împreună, avem un „document” care a fost rescris și reinterpretat de-a lungul timpului, adesea de către cei cu motivații complexe și conflictuale. O abordare filologică a moralității o înțelege mai degrabă ca un amalgam complex decât ca un cadru evaluativ unificat.

Această abordare istorică diferă de formele mai tipice ale filozofiei morale, deoarece nu presupune că există un răspuns unificat la întrebări precum „Ce este binele?”, cel puțin dacă se presupune că acest răspuns se potrivește cu multe dintre judecățile noastre intuitive. Mai degrabă, scoate la iveală firele concurente ale gândirii noastre morale, oferind o explicație a prezenței lor care sugerează că nu va exista o modalitate de a le reconcilia. Adică, la fel cum o filologie științifică a Bibliei ar putea submina presupozițiile teologiei creștine – că cineva va fi capabil să construiască o teologie unificată care să se potrivească textelor sacre – la fel și o filologie a moralității subminează o presupunere a unei anumite ramuri a filozofiei morale, că există o teorie morală unificată care va da sens presupunerilor și practicilor noastre morale. Când cineva ia perspectiva istorică, marea filozofie morală pare să fie angajată într-un proiect apologetic fără speranță de încercare de a reconcilia ceea ce nu poate fi împăcat. Nu există un compromis mai mare între stăpâni și sclavi.

Dacă abordarea filologică a lui Nietzsche ar fi relevantă doar pentru metodologia filozofică, ar putea părea de puțin interes în afara dezbaterii academice. Cu toate acestea, această abordare a moralității nu evidențiază doar o problemă pentru filosofia morală contemporană. De asemenea, evidențiază o problemă pentru noi. Căci faptul că opiniile noastre morale moderne sunt fragmentate și dezunificate pune în sine probleme. Înseamnă că este dificil să acționezi eficient și consecvent, deoarece nu există un cadru global pentru reconcilierea considerentelor concurente în procesul decizional practic. Înseamnă că s-ar putea să ne angajăm să ne evaluăm pe noi înșine în funcție de criterii contradictorii, asigurându-ne că nu ne putem măsura niciodată la standardele pe care ni le-am stabilit. Ne pune împotriva noastră înșine. Nietzsche considera acest tip de fragmentare și tensiune în concepțiile noastre un fel de boală, una dintre modalitățile prin care societatea modernă este bolnavă.

Odată ce vedem cum instrumentele filologiei pot fi aplicate moralității, este ușor de observat cum pot fi extinse și în alte părți ale culturii contemporane. Dacă examinăm istoria normelor care structurează diverse identități sociale, suntem adesea capabili să facem forme proeminente de conflict intern care sunt latente în viața de zi cu zi. De exemplu, examinând istoria normelor de gen, putem discerne mai clar tensiunile din concepțiile contemporane despre gen – de exemplu, dacă ești femeie, ar trebui să fii atât un înger al casei, cât și o șefă de fete, iar dacă ești femeie. ești bărbat, trebuie să fii alfa, evitând în același timp să fii masculin toxic. Aceste norme concurente creează adesea conflicte în cadrul celor care sunt investiți în aceste identități, iar clarificarea conflictului poate ajuta la evitarea încercărilor inutile și frustrante de a reconcilia aceste elemente concurente.

Desigur, fragmentarea și tensiunea nu trebuie să fie întotdeauna negative – pot exista tensiuni productive, așa cum a recunoscut Nietzsche. Teoreticienii de mai târziu care au dorit să aplice această abordare filologică în sfera culturală au urmărit adesea să sublinieze potențialul ei emancipator. De exemplu, înțelegerea istoriilor naționale ca genealogii cu mai multe fațete, care generează comunități politice care sunt mai degrabă compozite complexe decât culturi unificate, ne permite să aprecieze dinamismul bogăției culturale și să provoace viziunile simpliste ale omogenității culturale. „Unitatea” nu este o virtute în orice domeniu.

Făcând un pas înapoi, un puzzle central despre Nietzsche este motivul pentru care un autoproclamat „filozof al viitorului” ar trebui să fie atât de interesat de trecut. Examinând istoria istoricismului lui Nietzsche, putem discerne un răspuns. Dacă este folosită critic, filologia nu este doar un instrument de explorare a trecutului, ci unul pentru modelarea activă a viitorului.

Un singur lucru este așa cum este. Faptul că avem speranța că, mereu, mâine este o altă zi!

 

Horoscopul lui Dom’ Profesor 21,22 septembrie 2024

 

BERBEC  Sâmbătă îţi faci griji degeaba. Lucrurile se aranjeză parcă de la sine. Evită să repeţi greşelile trecutului şi acest weekend poate deveni foarte confortabil! Perioada de timp a acestui weekend este numai bună pentru inceperea unui program de toamnă, adică de mici cumpărături şi mai mari aranjamente în casă. Asta daca ai terminat cu obsesiile tale, sau alte griji şi „praguri” pe care le ai de trecut in aceasta perioadă. Sambata este o zi placuta care se termina intr-o petrecere sau la o zi de naștere a unui nativ din Fecioară. Duminică, un drum, dar cu profit.  Weekendul este sub semnul vitezei. Ca un făcut timpul te presează şi mereu nu faci, nu spui ceea ce iti doresti, de fapt. Nu ai timp ! Asa timpul trece repede, confiscat de grijile cotidiene!

TAUR   În acest weekend doreşti să faci pe plac celor dragi, în special celor mici. Propune-le distracţii pe măsura buzunarului tău şi lasă-i pe ei să aleagă. Poţi să aduci bucurie cu bani puţini! Sambată este o zi relaxantă şi plăcută ba chiar interesantă - sunt posibile unele întâlniri întâplătoare cu prieteni vechi dar neglijaţi. Probabil ca te duci la cumparaturi, duminica o sa vrei sa faci putina curatenie in casa si în suflet.  Ai un moment de inspiraţie în care crezi că ai găsit o solutie pentru rezolvarea unor probleme. Sfârşitul weekendului, adică duminică seara te gaseste în activitate, in orice caz muncind din greu la un proiect – probabil că este ziua de naştere a vreunui prieten din Fecioară/Balanță.

GEMENI   Ceva pare că te supără! Oare, ţi-ai pierdut simţul umorului? Un weekend inspirat şi norocos, mai ales pentru promovarea intereselor personale, sentimentale. Evită să vorbeşti mult! Gemenii sunt specialiştii în relaţii publice ai zodiacului.  Buni de gură, energici şi ironici au în acest weekend mai multe ocazii să iasă în evidenţă. Totuşi o bună parte din Gemeni trebuie să ocolească cu abilitate şi diplomaţie subiectele tabu de acasa, problemele tăioase din familie. Nu uita că tacerea este de aur, vorba de tinichea!  Weekendul acesta trezeşte o bruscă dorinţă de excursii şi călătorii. Venus face aspecte favorabile cu zodia. Foloseşte perioada ca să-ţi lămureşti problemele de amor sau să începi alte cuceriri.  Se mai face lumină şi pe strada ta şi în acest weekend ai sentimentul că, în fine, zările îţi sunt deschise şi că până la urmă viaţa este plină de farmec.

RAC  Tot încerci să obţii unele informaţii, mărturisiri! Nu te potoleşti până nu stabileşti ceea ce s-a întâmplat, în acest weekend risipind energia care s-ar fi potrivit mai bine la distracţie! Sâmbătă, cu Luna, patroana ta, încă luminoasă, dar în descreştere, ai mai multe oportunităţi şi posibilităţi, pe care cu înţelepciune şi chibzuinţă nu o să le risipeşti, cum faci de obicei. Configuraţia astrală te sprijină să obţii mai multă stabilitate în familie sau printre prieteni. În ultima zi din weekend îţi este mai uşor să învingi dificultăţile vieţii cotidiene – doar este duminica. Poti sa intalnesti o persoană deosebită şi întâlnirile îţi încălzesc inima şi îţi oferă suficiente rezerve de bună dispoziţie şi optimism.

LEU   Eşti pe cale să ai mai multă grijă de tine şi de cei din jur. În acest weekend dedică mai mult timp familiei, celor dragi. Trebuie să te interesezi mai mult de problemele celorlalţi! În această perioadă  este bine să nu ai o atitudine prea dinamică sau chiar agresivă.  Evită orice decizie luată  în stare emotivă.  Nu începe acţiuni pe care nu le poţi finaliza singur, deoarece vei constata ca nu ai cui sa-i ceri ajutorul.  Este momentul să te gândeşti la un curs nou în viaţa ta – aşa, pur ideatic. Ceva mocnea de mai mult timp, fie ca ştiai, fie nu. Acum nu mai ai de facut decât să-ţi salvezi imaginea publică, cum se zice!  Este cazul să devii mai practic şi ceva mai diplomat, totodată; numai aşa poţi evita un mic, dar bine organizat, dezastru personal sentimental.

FECIOARĂ   Evită, sâmbătă, intervenţiile bruşte şi deciziile pripite. Evită şi mişcările bruşte care pot provoca crampe muşchiulare. O zi ceva mai obositoare şi enervantă. Nu pleca la drum lung! Magnetismul personal al nativilor şi nativelor din Fecioară este în creştere – în special sâmbătă.  Duminică este o zi liniştită şi relaxantă în mijlocul familiei.  Acordaţi mai mult timp familiei, prietenilor vechi - vă veţi simţi foarte bine in compania lor!  Un weekend obositoar, dar foarte plăcut, până la urmă. Seară de duminică deosebită în compania celor dragi. Nu te mai lăsa prins in capcana clasică întinsă zodiei tale, cea cu detaliile ca să nu vezi intregul. Deschide bine de tot ochii! Pe de alta parte vremea draguta, dar rece, te invita la ţară, poate si pentru o aprovizionare direct de la producator, dar este bine să nu pleci la drum ling, te averizează stelele!

BALANŢĂ   În acest weekend acţionezi cu multă energie şi pasiune. Păcat că cei din jur nu au ritmul tău şi nu te urmează. Partenerul, familia dau semne că au probleme şi că nu le arde de distracţie! Favorurile stelelor se îndreaptă spre cumpărături si petreceri. Sau cumparaturi pentru petreceri, pentru ca ceea ce cumperi in acest weekend va face mare placere celor dragi. Petrecere care, cum altfel, s-a stabilit pentru sâmbătă seara. Sâmbătă, este un bun prilej pentru nativii şi nativele din Balanţă să călătorească şi/sau să înceapă o scurtă excursie. Pentru cei care, dintr-un motiv sau altul nu pot pleca de acasă, perspectiva se îmbunătăţeşte într-un mod spectaculos. Perioada vă este favorabilă, mai puţin în ceea ce priveşte noile relaţii amoroase.

SCORPION   Eşti pus în faţa unei situaţii total lipsită de sens. Poate unde ziua este slab aspectata astrologic. Poate unde peste tot este haos şi nepăsare. Totuşi, eşti aproape de o abordare logică! Duminică, din nou ai ceva de rezolvat, dar numai în cursul prînzului. Dragostea şi carisma proprie sunt foarte bine  aspectate. Norocul este în acest weekend prietenul tau cel mai bun, care te ajută să treci peste obstacole fără să faci nici un efort. Bănuielile tale nu se confirmă, sau se confirmă parţial. Până la urmă timpul te favorizează. Un weekend bun în toate, mai puţin la bani. Nu trebuie sa faci cheltuieli importante.

SĂGETĂTOR    Prea multă vorbărie şi prea multe destăinuri pot să-ţi influenţeze negativ reputaţia. "Rufele murdare se spală în familie" este un proverb vechi respectat de cei care vor să aibă succes. Nu  împrumuta bani, nu lua cu imprumut, ocoleşte cazinourile şi casele de pariuri. Mare oboseală în acestă perioadă, cu toate că ai acelaşi program supraâncărcat  - sau tocmai de aceea. O schimbare este necesară.  Noi prietenii şi/sau alianţe. O mică nerealizare, sau un eşec minor care te pune pe gânduri, asta sâmbată. Nu te lăsa copleşit de rutina, caută noi distraţii, petrece timpul cu ceva nou în acest weekend şi caută noi prietenii. Atenţie la regimul alimentar şi la oboseală. Dacă poţi să te odihneşti mai mult nu ar fi deloc rău!

CAPRICORN   Un weekend bun. Cu un moral bun şi bună dispoziţie, poţi întâlni oportunităţi favorabile. Ai păreri precise despre orice întâlneşti şi nu faci un secret din ele! Poate, mai multă discreţie... Primeşti o informatie neasteptată, plăcută, însă, sau ai o întâlnire neanunţată cu o personă dragă.  Încep să se profileze avantajele şi succesele eforturilor susţinute din ultima perioadă de timp.  Duminică eşti la un spectacol sau la o aniversare. Weekendul este o vreme când trebuie să accepţi responsabilităţi sporite într-o perioadă tensionată şi afectată financiar.  Asta inseamna ca trebuie sa faci o cheltuiala neprevazuta.  Retrage-te astăzi, ca să câştigi mâine! Dacă ai probleme în dragoste nu este indicat să le discuţi in acest weekend, mai gândeşte-te. Amână!

VĂRSĂTOR    Astăzi trebuie să dai dovadă de motivaţie şi de pasiunea ta pentru tehnologie, ca să poţi face faţă problemelor de weekend. Este necesar să dai mai multă atenţie domeniului sentimental. Trebuie să-ţi păstrezi calmul şi să dai dovadă de umor la unele informaţii mai ciudate pe care poţi să le primeşti. Duminică ai un program scurt: te trezeşti târziu şi te culci devreme, asta dacă nu te duci pe seară la vreun spectacol, club sau o petrecere de zi de naştere. O perioadă din nou puţin tensionată, duminică seara, mai ales de bârfe şi vorbe. Nimic foarte important, însă. Mai mult comicării decat lucruri serioase. Asa ca poti pleca undeva, cumva, cu primul tren din gara ca sa te relaxezi cumva, undeva, cândva, sigur, virtual şi numai în imaginaţia ta!

PEŞTI    O problemă din trecut te bântuie, din nou. Eşti pe cale să primeşti notificare atât de la familie şi/sau de la "jumătatea" ta, cu acte, sau nu. Reflectă bine înainte de a lua o decizie. Este timpul unor decizii, mai mult sau mai putin importante şi dacă ai tărie de caracter o să dobândeşti mai multe avantaje.  Weekendul este favorabil lucrurilor importante. Promovează-ţi cu hotărâre interesele personale. Nu te speti cu munca şi nu fă eforturi, însă, că oamenii de succes nu sunt obosiţi! Nu par că sunt obosiţi.  Nu ai frică, pastreaza speranţa şi portile succesului sunt larg deschise pentru tine. Continuă să perseverezi pe drumul actual!