Editura Evenimentul si Capital

Partea comică a războiului. Khinzir, Dulock și Bair. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

Radu Ștefănescu
Autor: | | 0 Comentarii | 19567 Vizualizari

Horoscop Când au văzut prima dată un tanc, Khinzir, Dulock și Bair au fost extrem de încântați. Asta da, pradă, au exclamat! Au intrat în tanc, s-au învârtit, au măsurat, s-au dus la o sută de metri, apoi la două sute de metri, numai ei știau ce fac. Căpitan, au spus la sfârșit Khinzir, Dulock și Bair, tancul prost făcut. Noi putem împușca repede-repede pe cei dinăutru, de la două sute de metri!

7 iunie

Horoscop Pe 7 iunie s-au născut Paul Gauguin, Tom Jones, Prince, Rocky Graziano, Virginia Apgar, Dean Martin, Henri Coandă, Radu Duda.

Horoscop Pe 7 iunie sunt Sfinții: Teodot, Antim, Zenaida şi Sebastiana. Nimic în ”Kalendar”.

Doamnelor și domnilor, dragii mei lupi, padawani și hobbiți, m-am uitat cu sfințenie la ceremoniile din Normandia. Câtă deosebire între ceea ce se întâmpla în Normandia față de Valea Uzului!

Așa că în fața ridicolului mi-am aminti câteva episode comice din WW2.

Povestea noastră de astăzi este din Dosarele Maigret. Sunt acolo 27 de cazuri. V-am povestit cum și când am primit din State dosarele adevăratului comisar Maigret. Unele dintre cazuri au câteva file, altele sute de pagini. V-am mai povestit și altădată, cred, dar repetiția este mama învățăturii și mereu apar noi cititori.

Istoria pe care o să v-o povestesc este absolut adevărată, are multe autentificări în dosarul respectiv, tocmai pentru insolitul și ridicolul subiectului. Comisarul francez a scris, cu un stilou, probabil, pe coperta cazului: ”drôle de guerre” și a pus trei semne mari de exclamare. Bun, ”drôle de guerre” mai a însemnat și perioada ciudată, de cam opt luni de zile, de la declararea WW2.

Dar, citind dosarul cu coperți cafenii am realizat că într-adevăr era vorba despre WW2, cum simplifică americanii, dar avea sensul de „comediile războiului”. Haideți să vedem dacă este așa.

Istoria noastră începe în octombrie 1942 în mijlocul Asiei, în Altai. Probabil că niciodată nu ați mai auzit de Altai. Este cea mai ciudată zonă de pe pâmânt, cu o amestecătură de rase și etnii care nu mai există în alt loc pe Pământ. Undeva între Mongolia, China și Kazakhstan. Printre cei de acolo se numărau și kalamukii, o etnie aparent mongoloidă, se pare că sunt urmașii hunilor albi, dar care vorbea o limbă ciudată, nu se înțelegeau cu nimeni din jur. Kalamukii erau și sunt munteni și excelenți vânători. Aveau și au câteva obiceiuri mai aparte și o ceramică foarte frumoasă. Religia nu i-a interesat niciodată, 98% dintre ei s-au declarat ”spirituali, dar nu religioși”. Animiști, probabil.

Pe 26 octombrie 1942 trei kalamuki mergeu pe jos prin pustiul pietros dintre Muntele Belukha, unde erau satele lor și orașul Koș Agah, undeva, într-o vale. Cei trei erau vânători tineri, între 18 și 20 de ani, de o rezistență extraordinară. Puteau să stea și o zi întreagă nemișcați, în zăpadă alpină, până când vânatul lor s-ar fi apropiat la suta de metri la care trăgeau flintele lor din secolul XIX. Se duceau în oraș, unde în acele zile urma să aibă loc un mare târg. Contrar celor afirmate de sociologi, când doi oameni străini se întâlnesc, nu încearcă să se omoare, ci să-și vândă unul altuia diferite obiecte, să facă schimb. Cei trei erau nedespărțiți și au trecut la fel, împreună, prin cele mai mari aventuri posibile. Comice și tragice, în același timp.

Plecaseră la târg cu comoara celor trei familii: un fișic de monede de argint, ruble țariste și câteva bijuterii. Sperau să poată cumpăra trei carabine moderne Mosin, ca să poată să vâneze mai eficient. Mosin-Nagant cum li se spune în Occident, dar rușii le spun simplu, Mosin.

Au ajuns la oraș, dar toată lumea era supărată. Acolo au aflat că este război. Cine, cu cine? Kalamukii nu au întrebat, nici nu ar fi știut în ce limbă. În rusă știau doar două vorbe ”vintovka Mosina”, carabina Mosin, și întrebau în stânga și în dreapta. Orășenii, cu fețe triste, i-au îndreptat. Au observat că mai mulți tineri mergeau pe același drum. În piața centrală orașului. Nu era târg, ci o comisie de încorporare pentru Armata Roșie. Cu steaguri roșii, cu un comisar care vorbea cu înflăcărare agitându-și Mauserul C96, cu mitraliere Maxim puse pe căruțe și călăreți fluturând steagurile roșii. Un spectacol întreg. Cei trei kalamuki s-au așezat liniștiți la coadă. Oricum nu înțelegeau ce spune comisarul, dar au observat că cei care erau la masă aveau o mare grămadă de arme. Carabine Mosin!

Când le-a venit rândul la masa comisiei, au fost întrebați de nume. Și-au spus poreclele: Khinzir, Dulock și Bair, adică Porcul, Cap-de-Cal și Mărul Acru. Populațiile de pe acolo nu-și spun numele așa de ușor, mai ales când este vorba de pus pe hârtie. Un tâlmaci, care le știa graiul le-a spus că acolo este încorporare în măreața Armată Roșie și că după ce înving dușmanul pot să păstreze carabinele Mosin. Cei trei au obiectat că ei vin din China, de peste munte și că nu sunt cetățeni sovietici. A intervenit un ofițer, din neamul lor. I-a întrebat în limba lor din ce sat vin. I-au răspuns, cuvincios. Ofițerul sovietic a pus ochii în pământ și a oftat. Satul vostru nu mai există, l-au bombardat japonezii, a spus ofițerul. Haideți cu mine ca să-i răzbunăm pe ai noștri. Nici un mușchi nu a tresărit pe fața celor trei vânători. Și-au deschis cămășile și cu niște cuțite ascuțite, care au apărut ca prin minune în mîinile lor și-au crestat pieptul. Apoi au înmuit palma în propriul sânge și au semnat, cu sânge, încorporarea în Armata Roșie.

Colonelul regimentului, un moscovit, care era un pic mai încolo, a fost surprins de atitudinea celor trei vânători. Nu mai văzuze așa ceva. A fost uimit de rapiditate cu care apăruseră cuțitele în mâinile vânătorilor și de totala lipsă de expresie în fața durerii și a nenorocirii. L-a chemat la el pe ofițerul local, pe kalamukul din partea sovietică a muntelui. Cine sunt cei trei? Cei mai buni vânători din lume, a venit răspunsul. Demonstrează, a spus colonelul, aruncându-i o pușcă Mosin. Dacă-i ordin, cu plăcere, a spus căpitanul kalamuk. Și s-a dus la Khinzir, Dulock și Bair. Le-a dat carabina și a vorbit ceva cu ei. Dulock s-a dus la masa comisiei și a luat de acolo o gamelă. A aruncat-o în aer. S-a auzit o împușcătură și gamela a fost aruncată și mai sus. Khinzir, care trăsese, i-a aruncat arma lui Dulock, care armează și trage rapid, în gamelă, care iar o ia în sus, îi aruncă arma lui Bair, care armează și lovește din nou gamela, apoi iar Khinzir și din nou Dulock. Când arma ajunge din nou la Bair, se aude doar țăcănitul percutorului și gamela cade la pământ cu cinci găuri, aproape în același loc. Bair face o plecăciune în fața colonelului, spune ceva și îi dă înapoi carabina. Ce a spus, întreabă colonelul. Că ”chestia asta nu mai are gloanțe”! Era pentru prima dată când cei trei kalamuki au tras cu o carabină Mosin!

Toată lumea de acolo a izbucnit în urale, i-au bătut pe spate pe cei trei vânători, care rămăseseră stană de piatră. Am făcut ceva rău, de ce dau în noi, l-au întrebat pe ofițer. Acesta a izbucnit în râs. Nu mai râsese de mult, poate de la începutul războiului. Așa își exprimă rușii admirația, a spus căpitanul. A, da, au exclamat Khinzir, Dulock și Bair și au început și ei să dea cât puteau în cei din jur. În râsetele tuturor!

Au râs în perioada de instruire și pregătire. Au ajuns ei instructori la trageri din primele zile. Ofițerii sovietici au vrut să-i facă sergenți, dar asta însemna să se despartă. Khinzir, Dulock și Bair erau inseparabili. Mâncau împreună, dormeau împreună, râdeau împreună. Nu înțelegeau nimic din ceea ce se întâmpla în jurul lor, totul se petrecea într-o limbă străină și cu lucruri și obiceiuri care le erau străine și de neînțeles.

Când au văzut prima dată un tanc, Khinzir, Dulock și Bair au fost extrem de încântați. Asta da, pradă, au exclamat! Au intrat în tanc, s-au învârtit, au măsurat, s-au dus la o sută de metri, apoi la două sute de metri, numai ei știau ce fac. Capitan, au spus la sfârșit Khinzir, Dulock și Bair, tancul prost făcut. Noi putem împușca repede-repede pe cei dinăutru, de la două sute de metri!

Tancul era un Mark IV german, cu care Khinzir, Dulock și Bair s-au întâlnit, mai apoi, pe străzile Stalingradului. De Crăciun 1942 regimentul celor trei kalamuki ajunge în infernul infernului, în marea bătălie de la Stalingrad. Cei trei fac minuni de vitejie, imobilizează mai multe tancuri germane împușcând, prin vizieră, pe mecanic, se bat cu cuțitele în subsolurile orașului martir. Primesc mai multe decorații, sunt citați prin ordine de front. Cei trei luptă împreună, umăr la umăr, cu fețele impasibile, aveau să-și răzbune satul. Războiul este nemilos și regimentul lor se topeșe ca zăpada primăvara. Ultimul cade căpitanul care le spune cu tristețe, de pe patul de spital: ”cine o să mai aibă grijă de voi acum, cu cine o să vă mai înțelegeți!”

Adevărat, nimeni nu mai știa limba lor, în Stalingrad, în URSS și cred că în toată Europa. Ofițerul care îi comandă acum este un iakut precaut și grijuliu. Nu prea mai intră la bătaie, își protejează subordonații. Nu are nimic de răzbunat, este doar un ofițer de carieră. Dar, nu poate comunica cu vitejii kalamuki. Ei sunt obișnuiți cu altfel de lupte, trăgeau până nu mai aveau cartușe, apoi aruncau grenadele și la urmă se băteau cu cuțitele, pe care nu le părăseau niciodată. Inevitabilul se produce și când căpitanul iakut ordona retragerea, ei nu înțeleg. Cred, că de fapt, nu concepeau așa ceva. Așa că Khinzir, Dulock și Bair s-au trezit singuri în fața unui regiment de Waffen SS. Au terminat muniția, au terminat grenadele, și-au rupt cuțitele – ce să mai facă, s-au predat!

Nemții i-au supus la interogatorii, doreau să știe ce pregătire specială au făcut de se luptau așa, din ce commando făceau parte, chestii militare. Khinzir, Dulock și Bair le răspundeau în limba lor, povestindu-le cum trebuie să pândești tigrul siberian, cea mai periculoasă făptură de pe pământ, după T-Rex. Sau cum se face curte fetelor kalamuke. Au venit specialiști în lingvistică, au încercat să vorbească cu ei. Pe fețele lor plate cu ochii oblici, Khinzir, Dulock și Bair nu schițau nicio emoție, niciun sentiment. Nemții i-au luat la bătaie. Khinzir, Dulock și Bair au început să râdă. Știau că este un semn de admirație!

Interogatoriul nemților luase o turnură ridicolă. Iar teutonii nu au simțul comicului. Așa că i-au aruncat într-un lagăr, undeva în Polonia, Ucraina, sau chiar Germania. Cei trei erau izolați de restul prizonierilor, prin limbă și prin obiceiuri. Ei erau într-o formă excelentă fizică și psihică, pentru că nu înțelegeau nimic din ceea ce se întâmpla în jurul lor. Mai mult, știau o mie de tehnici de supraviețuire, găseau mereu de mâncare, ceea ce i-a făcut populari printre ceilalți prizonieri. Pentru că Khinzir, Dulock și Bair chiar dacă nu înțelegeau nimic, erau buni la suflet și împărțeau puțina mâncare pe care și-o procurau numai ei știu cum, cu ceilalți prizonieri, cu cei bolnavi și răniți. Așa că atunci când în lagăr au venit mai mulți ofițeri germani întrebând cine sunt cei mai buni războinici de acolo, toți i-au arătat pe Khinzir, Dulock și Bair! Fără să știe ce și cum, Khinzir, Dulock și Bair s-au trezit în alte uniforme, în altă armată.

Mâine o să continuăm istoria, s-a făcut târziu și abia dacă o să mai am timp să văd un film cu Dean Martin, îl pomenim astăzi, ceva acolo, poate ”Rio Bravo” este un film pe care pot să-l revăd de o mie de ori, așa că o să continuăm mâine, pentru că, nu-i așa, este o altă zi!

SOCANT! IUBITA unui jucator, BATUTA pe stadion! Primele IMAGINI

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Horoscop

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI