Editura Evenimentul si Capital

UPDATE O vacă i-a scris unui vultur că zboară prea sus. Jubileu. 50 de ani de când m-am simţit mândru că sunt român. Primăvara de la Praga. De ce nu au intrat sovieticii în România? Horoscop

Radu Stefanescu
Autor: | | 1 Comentarii | 19551 Vizualizari

Mai rămâne o întrebare: de ce ruşii, sovieticii, cum vreţi să le spuneţi, au intrat în Cehoslovacia şi au lăsat România în pace. Bună întrebare, nu? În cei 50 de ani care au trecut am citit diferite analize, păreri, opinii, documente etc etc.

Horoscop În august 1968 mă aflam la Bran. La tabăra de pregătire a elevilor olimpici români, pentru Olimpiada Internaţională, care, anul acela, avea să aibă loc la Viena. Adusesem Liceului 24, astăzi Jean Monnet, primul lui titlu olimpic, la fizică, luasem etapa pe ţară. Acolo şi atunci, la Bran era la crème de la crème a liceenilor. Fizică, matematică, chimie, dar şi literatura română şi alte discipline erau prezente acolo cu ce avea mai bun România în şcolile ei. Cam optzeci de adolescenţi, dacă îmi amintesc bine. Nu toţi erau olimpici, aceia eram puţini, vreo două-trei duzini, dar restul erau şi ei deosebiţi. Cele mai frumoase şase fete liceene din România, redactorul şef, elev, al unui ziar săptămânal de şcoală, un inventator de 15 ani, o fată care salvase un coleg, după un accident groaznic, dându-i primul ajutor mai calificat ca un paramedic, un sportiv, un boxer de 14 ani care făcuse KO un adult de două ori mai greu ca el şi… exemplele pot continua. Şi foştii mei colegi de la clasa specială de fizică, de la Liceul Cantemir.

Horoscop Fusesem “racolat” cu un an înainte, de profesorul de fizică Fălie de la Liceul 24. Târgul fusese clar: eu aduceam Liceului 24 un titlu olimpic la fizică, iar directorul Bărbulescu urma să închidă ochii la absenţele mele de la şcoală, să le motiveze automat. Mai mult, puteam să refuz să ies la tablă, sau să dau extemporal. În faţa copiilor de nomenclaturişti de la Liceul 24 aveam o aură de băiat rău, ei nu ştiau de contractul meu, dar faptul că făceam pe nebunul, nu veneam la şcoală, sau mă ridicam în timpul orelor şi plecam la bibliotecă era un prilej de admiraţie pentru ei, mai ales pentru fete, elevii de la 24 fiind destul de convenţionali şi reţinuţi, nu trebuia să-şi facă tata, sau mama, de râs. Eu mi-am respectat partea de angajament şi aşa au făcut şi profesorii. Toată lumea era mulţumită şi în vara lui 1968 diploma mea de olimpic în fizică pentru clasa a XI-a strălucea într-o vitrină, în stânga cancelariei.

Horoscop “Dinţoasa”, profesoara de matematică şi diriginta mea, într-un consiliu profesoral în care se discuta despre soarta noastră, a elevilor, când a venit rândul meu a zâmbit rău: “Radu este la un an lumină înaintea tuturor elevilor, nu o să se mai întoarcă de la Viena, o să-i scriem la NASA!” De fapt, fără să ştiu, toată lumea a adoptat părerea “Dinţoasei”. Mult timp m-am gândit la acest lucru ca şi la alte lucruri asemănătoare. Mediocritatea nu înţelege elita. Eu, dacă de trei ani luasem, în fiecare an, titlul olimpic la fizică, nu eram bun pentru România, eram un produs de export. Aşa cum mediocritatea nu admite că oamenii obişnuiţi pot da performanţe extraordinare. Leonardo da Vinici trebuie să fi fost un extraterestru, nu? Piramidele au fost construite de zei, tot un fel de extratereştri, nu? Ceea ce este deosebit, ce iese din vederea celor mulţi, nu poate fi de pe Pământ! Oamenii mediocrii nu admit excelenţa, faptul că pot exista oameni, la fel ca ei ca înfăţişare, dar de o mie de ori mai pregătiţi, mai inteligenţi, mai capabili. Stareţul Dionisie, Dumnezeu să-l odihnească, îmi spunea: “Constantine (aşa îmi spunea, după prenumele meu Costin) omul lui Iisus, fereşte-te de ei, dacă prostia ar durea, ei ar urla tot timpul!” I-am urmat sfatul şi m-am pustnicit, după ce toate încercările mele repetate de a face ceva bun, cinstit şi onorabil pentru România, s-au izbit de zidul de netrecut al prostiei, hoţiei, mediocrităţii şi nepăsării. Iată, intru pe al noulea an al pustniciei, deie Domnul ultimul să nu fie!

Horoscop Deci, ne aflăm în august 1968, la Bran. Toată lumea se aşteapta să nu mai mă întorc de la Viena. Chiar şi pe frumoasă mea mamă o vedeam adesea plânsă, vorbele “Dinţoasei” ajunseseră şi la familia mea. Tata nu zicea nimic, doar se uita mai mult la mine, parcă ar fi vrut să mă picteze. Numai eu nu ştiam nimic, că trebuie să ajung la NASA, via Viena!

Horoscop La Bran se făcea o pregătire densă, prelegeri ale unor profesori universitari de renume, i-am ascultat cu plăcere şi m-am reţinut să le pun întrebări de neam prost, care îmi treceau prin minte, gen: dom’ profesor, aveţi şi ceva cert ca teorie, pentru că tot ce ne prezentaţi sunt ipoteze de lucru, presupuneri ştiinţifice.

Horoscop Seara dansam cu Carmen, sau cu Ana, cânta “Roşu şi Negru” şi cânta bine. În zilele libere, când nu se făcea pregătire, făceam excursii. Am fost la Castel, de două ori, odată cu Carmen şi a doua oră cu Ana şi cu toată banda de la Cantemir, cu Tony şi fraţii gemeni Maican et Co. Tony a avut amabilitatea şi mi-a trimis acum o săptămână fotografiile, scanate, făcute cu acel prilej, sunt mărturie că totul nu a fost visul unei nopţi de vară.

Horoscop Totul mergea bine, până în ziua de 21 august 1968. Ţin bine minte, am memorie cinematografică. A fost într-o miercuri, era zi liberă şi am folosit-o ca să ajungem la nu ştiu care peşteră din munte, nu i-am ştiut niciodată numele. Pe la ora două-trei după masă, ne-am întors la tabăra noastră, ne răzbise foamea. Tabăra de pregătire a olimpicilor din România arăta ca un muşuroi de furnici călcat de o vacă. Toată lumea fugea de colo-colo. Se făcuse coadă la singurul telefon, de la comandamentul taberei. Nu înţelegeam nimic, iar când l-am văzut şi pe pompierul taberei înarmat cu un AK-47 pur şi simplu am căscat gura. Martin, aşa îl chema pe pompier, a spus repede: “unde aţi fost, e război, ruşii au intrat în Cehoslovacia şi o să intre şi la noi!”

Horoscop Nu am ascultat cuvântarea lui Ceauşescu, nici acum nu prea ştiu ce a spus. Dar am văzut reacţia populară la eveniment. Uneori corectă, alteori disproporţionată, ridicolă chiar. Aşa gândesc acum. Atunci, eram un adolescent maturizat fără voie, de morala mic burgheză în care fusesem crescut, de prea mult învăţătură născută din curiozitate şi de povara unui IQ mare, prea mare, numai Nadia Rapaport, fiica cea mică a celebrului doctor evreu, mă mai întrecuse, ea avusese 190, la teste. Dar, am înţeles ceva. Uneori, în istoria noastră, interesele conducătorilor au coincis cu dorinţa şi voinţa poporului. Asistam la un astfel de moment astral, de o importanţă covârşitoare pentru România.

Tabăra de pregătire olimpică de la Bran se cam terminase. În după amiaza zilei de 21 august 1968 au început să vină maşinile părinţilor, care după ce vorbeau la comandamentul taberei îşi luau repede copiii şi pe cine mai avea aceiaşi direcţie.

Horoscop Eu m-am plimbat prin sat, cred că împreună cu Voiculescu, un coleg de la Cantemir. Din nou am rămas cu gura căscată: sătenii, munteni amarnici şi dârji, îşi fortificau casele. Colo dregeau un oblon greu de fereastră, dincolo o poartă strămoşească. Un moş cu un topor în mână, când ne-a văzut, ne-a spus direct: măi, băieţi, dacă auziţi motoarele tancurilor, nu staţi pe şosea, intraţi în pădure cât mai repede!

Horoscop Atunci, în ziua aceea de august ceva s-a răsucit dureros şi totuşi plăcut în mintea şi inima mea! Eram mândru că sunt român! Eram mândru că fac parte din neamul acesta. Rasa care s-a pregătit mereu de război, de mii de ani, chiar dacă ştia că o să-l piardă, că sunt ofertă, între cei mari şi puternici. La răspântia a trei imperii… Nu contează sistemul politic, nu contează conducătorii efemeri, nu contează duşmanul – ceea ce contează este simţământul acesta tragic şi măreţ, în acelaşi timp, că eşti mândru că faci parte dintr-o naţie mică, puţin numeroasă, bătută mereu de valurile istoriei, dar care supravieţuieşte, prevalează, mereu şi mereu, cu sacrificii greu de imaginat. Sacrificii ale poporului, au plătit cu zecile şi sutele de mii, dar şi ale conducătorilor. Să ne amintim de Brâncoveni, asasinaţi de păgâni, de Mihai Viteazul asasinat de imperiali, de Nicolae Iorga asasinat de legionari, dar şi de Gheorghiu-Dej, asasinat de sovietici. Pe Ceauşescu cine l-a asasinat? Bună întrebare! Contează doar România, eternă, cu interesele ei mereu aceleaşi!

Horoscop Pe 21 august 1968 şi în zilele următoare m-a impresionat reacţia populară, solidaritatea şi mândria. Furia şi mândria, poate născute din teamă, din frica milenară de năvălitori, dar şi din dorinţa ascunsă adânc în sufletul poporului că, poate, de data asta avem noroc, nu-şi mai întoarce bunul Dumnezeu faţa de la români. România populară, poporul, se pregătea de luptă, nu ar fi cedat în faţa trupelor Tratatului de la Varşovia. Se credea, aşa îmi spuneau colegii de la 24, unii fii, sau fiice de generali, că se va ataca dinspre Vest, din Ungaria, unde graniţa putea fi trecută uşor de tancurile sovietice. De aceea a avut loc concentrarea a trei mari unităţi româneşti în Transilvania şi numai câteva divizii în Est, la Prut. Pe atunci s-a născut şi un banc. Se spune că militarii români, observând concentrarea de mari unităţi sovietice pe Prut au început să înfigă drapele tricolore pe graniţă. Întrebaţi de ce fac asta, au răspuns: pentru că ni se fâlfâie de ruşi!

Horoscop Am ajuns în Bucureşti pe 22 august, cu rata până la Braşov şi de acolo cu trenul, cu grosul trupei de olimpici şi cu profesorii care răspundeau de noi. Un oraş mort, lume puţină pe străzi, cu figuri îngrijorate. Veselul Bucureşti, cel plin de verdeaţă şi curat cum altă capitală europeană nu era pe atunci, se pregătea de asediu. Tata şi mama mă aşteptau pe peron, în Gara de Nord. Tata, pilot pe avioane de asalt în WW2 se pusese la dipoziţia Corpului de Observaţie Aeriană, care avea avioane cu elice, pe atunci. Aşa că nu putuse să vină la Bran să mă ia cu Wartburgul familiei, fusese rugat să nu părăsească Bucureştii. Am ajuns acasă, stăteam pe Strada Aviator Ştefan Protopopescu, nr. 7, bloc C-3. În Nord, lângă Sala Floreasca în parcul cu patinoarul. Unul dintre cele şase blocuri turn construite pe Groapa Floreasca, la sfârşitul anilor 50.

Horoscop A început să sune telefonul. Probabil că sunase şi până atunci, dar nu fusese nimeni acasă, vă daţi seama că nu existau mobile, în acele timpuri. Prietenii mei, rude, dar şi profesorii de la 24. Toţi erau mulţumiţi că sunt bine şi că sunt ACASĂ! Acest fel de emoţie colectivă, solidaritate scrâşnind din dinţi şi cu pumnii strânşi, proprie românului, “suntem de un sânge, voi şi eu” după cum bine zicea Kipling! Întotdeauna patriotismul meu s-a îndreptat către colectivitate, popor, ţară! Am fost mândru când Nadia Comăneci a luat nota 10 la Olimpiadă, se cânta imnul României şi se ridica tricolorul pe cel mai înalt catarg. Am fost mândru când echipa noastră de tineri inventatori s-a întors de la Berlin cu toate premiile luate, la toate categoriile. Reprezentau România. Am fost mândru când mentorul meu, Corneliu Mănescu, a fost ales Preşedinte la ONU, se întâmplase în 1967. Reprezenta, cu cinste, România. Am fost mândru când Ilie şi Ion au jucat cu salatiera pe masă, meciul de Cupă Davis. Reprezentau România şi i-am aplaudat până m-au durut palmele, mai ales după ce au pierdut! Am fost mândru când am văzut cum vameşii din ţări străine preţuiau, pe atunci, paşaportul meu diplomatic. Reprezentam România.

Horoscop Pe scurt, delegaţia română nu a mai participat la Olimpiada de la Viena, dar tata, cam după o săptămână, sau câteva zile, a apărut cu o familie de cehoslovaci, care nu mai doreau să se întoarcă în Cehoslovacia. Îşi făcuseră concediul pe litoral. Erau din Ostrava, din Slovacia, el era istoric şi membru marcant de partid, primar, sau cum i-o fi spus pe atunci, prieten cu Dubcek, iar ea era medic, directoarea unui spital din Ostrava. Dacă se întorceau în ţara lor urmau, mai ales el, să intre imediat în puşcărie, nevinovaţi, băgaţi de ruşi, cum au făcut şi cu marele sportiv Emil Zatopek. O să vă povestesc altădată ce şi cum şi când şi unde au emigrat cehii. Nu sunt sigur, dar cred că România a oferit, atunci, un fel de azil politic la mai multe familii de cehoslovaci. De la ei, de la cehi, am avut ocazia să citesc un ziar franţuzesc care făcea analiza primăverii de la Praga. Ziarul era “L’Express”, numărul din 29 iulie 1968, dedicat, aproape în întregime “problemei cehe”. Articolul de fond, foarte lung si foarte bine scris, il avea in centru pe artizanul schimbărilor din Cehoslovacia, Alexander Dubcek, un slovac născut la Uhrovec, în Slovacia, la 27 noiembrie 1921. Au lipsit doar câteva luni ca Alexander Dubcek să fie cetăţean american. Ştefan, tatăl lui, era un om care iubea libertatea. A crezut că o obţine dacă emigrează în America. A fost tare dezamăgit şi s-a întors în ţară, pentru că “fie pâinea cât de rea, tot mai bună-i în ţara mea”. Când Alexader avea trei ani, familia lui pleacă în Uniunea Sovietică, unde tatăl lui găsise de lucru. În acele timpuri sovieticii cautau specialişti străini şi îi plăteau foarte bine. Alexander creşte în URSS, de unde familia lui se întoarce în Cehoslovacia în tragicul an 1938. Avea 17 ani. După ce Cehoslovacia este ocupată de naziştii toţi bărbaţii Dubcek fac parte din Rezistenţă. În acţiune este ucis fratele lui Alexander, Julius. O să vă povestesc toată biografia lui Dubcek şi a familiei, altă dată. Ceea ce contează este formarea şi caracterul lui Alexander Dubcek. A fost, fără nici îndoială, o personalitate cu pronunţate obţiuni de stânga, un comunist care dorea independenţa şi suveranitatea ţării lui, ieşirea din sfera “marelui licurici” de atunci.

Horoscop Deja am scris prea mult şi nu doresc să vă plictisesc, dragii mei lupi, padawani şi hobbiţi! Dacă doriţi să aprofundaţi problema, v-am dat sursa.

Mai rămâne o întrebare: de ce ruşii, sovieticii, cum vreţi să le spuneţi, au intrat în Cehoslovacia şi au lăsat România în pace. Bună întrebare, nu? În cei 50 de ani care au trecut am citit diferite analize, păreri, opinii, documente etc etc.

Horoscop Cred că au fost mai multe motive, dar vectorul principal a fost cel economic. SUA a ieşit din război cu mari sume date cu împrumut Marii Britanii, URSS şi Franţei. Aceste ţări, ca să-şi plătească datoria la americani i-au pus la plata, ca despăgubiri de război pe germani şi italieni. URSS storcea fără milă ţările din “lagărul socialist”. SUA a ajutat mult Germania, vezi planul Marshall, ca să poată să se refacă şi să-şi plătească datoriile către britanici, francezi, olandezi, iar aceştia către SUA. Întâlnirile de la Bilderberg, mai ales primele, aveau ca scop supravegherea şi înlesnirea fluxului financiar din ţările Europei către SUA.

Horoscop Începând din vara anului 1967, Cehoslovacia a început să-şi diminueze activitatea în CAER, adică contracte economice proaste încheiate cu sovieticii şi au trecut masiv pe devize convertibile, adică au început să cumpere mărfuri şi servicii din Occident. Acest lucru a nemulţumit URSS şi, poate, în egală măsură şi SUA, pentru că Cehoslovacia nu mai “cotiza” la datornicul său principal, URSS.

România a fost cuminte, a continuat cu contractele proaste de comerţ exterior în CAER, foarte puţin pe devize convertibile. “Câinele care latră, nu muşcă!” URSS nu avea niciun motiv să invadeze România, atâta timp cât plătea! A fost o mişcare diplomatică măiastră a lui Kosâghin, care, prin izolarea României de la pregătirile de invazie a Cehoslovaciei şi cunoscând foarte bine profilul psihologic al lui Nicolae Ceauşescu, dădea impresia unei democraţii în marş în lagărul comunist, cu voci pro şi contra, cu dezbateri şi proteste.

Întotdeauna, dar întotdeauna, în conflicte, în invazii, în războaie a contat doar jaful şi cucerirea de teritorii. Toate ambalate politic, rasial, sau religios!

Horoscop Ziua de 21 august are o semnificaţie deosebită pentru familia mea. Este “ziua căsătoriilor”. Pe 21 august 1949 s-au căsătorit, în aceiaşi zi, atât părinţii mei, cât şi părinţii soţei mele. Unii în Bucureşti, ceilalţi la Brăila. Am continuat tradiţia, 25 de ani mai târziu. Când o să revin la articolele zilnice, o să vă povestesc despre o nuntă între o cititoare şi un cititor asiduu ai articolelor mele, nuntă la care am fost invitat ca un fel de naş.

Horoscop Până atunci nu mai este mult, trece săptămâna ca ziua şi ziua ca ora, să sperăm că o să fie mai bine pentru noi toţi şi o să avem motive de mândrie, nu neapărat de la Simona Halep, doar săptămâna viitoare este, fără nicio îndoială, o altă săptămână!

UPDATE Marți, 21 august 2018, ora 23,10 Dragi lupi, padawani și hobbiți o să vă spun o fabulă. Undeva, in Europa, poate chiar în Sudul Balcanilor trăia o văcuță. Frumușică și extraordinar de leneșă. Dormea de rupea, dormea tot timpul și a făcut din lenea ei o filosofie pe placul celor mulți și puturoși. Cum a făcut, cum a dres, că nu-i mai plăcea iarba din Grecia natală, că a ajuns pe pășunile din America via Marea Britanie. A luat un bou de acolo. Toate animalele o aplaudau, toată lumea adoptase lenea ei, ca o mare realizare modernă și tehnologică. Văcuta noastra s-a apucar sa scrie carti, de o prostie si o platitudine bovină, ba a mai comis și cateva jurnale on-line, pline de ”fake news”. Tot in uralele mulțimii de puturoși. Animale! Vorba unui clasic, încă în viață. Bani, glorie și mai mulți bani și mai multă glorie, încă și mai mulți bani... lenea se vinde foarte bine, zilele astea. Văcuța noastră mugea bine și pe înțelsul celor mulți și leneși, promovând o presă isterică și anarhistă, evident, de stânga. Morfeu a fost tot grec, zeul somnului, dar el era măcar zeu, unul dintre cei o mie de fii ai lui Hypnos. În plină glorie și întorcând banii cu lopata, văcuța noastra s-a uitat pe cer. Acolo, departe, în albastrul înălțimilor zbura, imperial și curajos, un mare vultur! Văcuța noastră s-a uitat, ce s-a uita, l-a admirat pe vultur și s-a culcat. Când s-a trezit s-a uitat din nou pe cer. Vulturul era tot acolo, credincios zborului lui înalt, viziunii lui. Așa că văcuța i-a scris vulturului o scrisoare deschisă, în unul dintre ziarele ei, în care îi cerea să nu mai zboare așa de sus! Morala: vacile nu pot să înțeleagă vulturii!

Cu tot respectul, trebuie să precizez că nu există nicio legătură, dar niciuna, între scrisoarea deschisă a Ariannei Huffington adresată lui Elon Musk în care îi cere să nu mai muncească atât de mult și fabula de mai sus. Repet, nu există nicio legătură...

٭ ٭ ٭

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Horoscop

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI