Ar fi dat Hitler Basarabia, Bucovina și Herța lui Antonescu?

Ar fi dat Hitler Basarabia, Bucovina și Herța lui Antonescu? Sursa: Wikipedia

Fanii mareșalului Antonescu, numeroși mai ales în corpul ofițeresc român format înainte de 1989 (când Ceaușescu ar fi avut de gând să-l reabiliteze, deși făcuse închisoare în vremea lui), au supralicitat ideea că mareșalul era convins că Hitler îi va da Basarabia, Bucovina de Nord, Herța și, evident, Transnistria.

Ordinul faimos al lui Antonescu (21/ 22 iunie 1941), grupul de armate „Mareșal Antonescu” erau gesturi de curtoazie ale nemților pentru orgoliul lui Antonescu.

Multe documente apărute după 1990 arată clar că relațiile dintre cadrele militare germane și române nu au fost dintre cele mai plăcute pe Frontul de Est. Există proteste ale germanilor față de vânătorii de munte trimiși de Antonescu neechipați, există relatări ale românilor care erau refuzați birjărește de germani când cereau fân pentru caii artileriei.

Chiar avea de gând Hitler să dea lui Antonescu teritoriile de peste Prut?

În plus nici alăturarea maghiarilor și românilor nu fusese o idee prea fericită. Ei se încăierau din cauza Ardealului și la Stalingrad, sectorul maghiar, italian (italienii erau puși să evite încăierările), românesc a fost cel lovit decisiv și spart de trupele sovietice.

Ne puteți urmări și pe Google News

Așadar, românii și germanii nu erau cei mai buni aliați din lume. Dar oare, chiar avea de gând Hitler să dea lui Antonescu teritoriile de peste Prut?

Să nu uităm că în toamna lui 1941, după așa zisa eliberare a teritoriilor cedate rușilor în 1940, se instaurează un guvernământ militar, inclusiv în Transnistria care cuprinde și Bugeacul și Odessa care este capitala Transnistriei.

Mareșalul Antonescu

Mareșalul Antonescu

De ce era nevoie de administrație militară dacă Antonescu era sigur de Hitler sau sigur de victorie? O administrație civilă ca înainte de 26 iunie 1940 cel puțin în teritoriile românești ar fi arătat că Antonescu era sigur pe el. Evident, Transnistria putea fi ocupată militar, pentru că românii nu avuseseră acolo niciodată autoritate.

Hitler avea alte planuri cu teritoriile românești de peste Prut

Cucerirea Odessei a fost chiar și pentru germani un lux costisitor pe care i l-au permis lui Antonescu. Crimele în masă de acolo, contra evreilor au reprezentat o pată greu de șters de pe blazonul Armatei Române fiindcă au fost crime de război. Aruncarea în aer a comandamentului militar românesc din Odessa a arătat pe ce nisipuri mișcătoare era administrația românească.

Un răspuns direct care poate fi dat întrebării din titlu este că Hitler avea alte planuri cu teritoriile românești de peste Prut și acestea nu prevedeau ca ele să revină la România.

Cel puțin aceasta reiese din schițele de hărți ale Gauleiter-ului pentru Teritoriile Ocupate din Răsărit, Alfred Rosenberg, ideolog nazist (12 ianuarie 1893, Tallin, Estonia- 16 octombrie 1946, Nurnberg, Germania). Aceste teritorii urmau să se constituie după „Victoria Finală” ca zone independente economice libere, Rusia urma să fie ceva în jurul Moscovei.

Am reușit să văd acele schițe în 1991, descrise într-un articol din Magazin Istoric, din iunie 1991, publicat de Pavel Mocanu, la paginile 31-32. Articolul cita hărțile desenate de Alfred Rosenberg publicate în 1990-1991 de ziarul rusesc Pravda.

Rușii erau pregătiți să demonteze „mitul războiului sfânt”

URSS se prăbușea, rușii știau că putea urma un val de simpatie pentru regimurile de dinaintea instalării comunismului iar arhivele rusești se deschiseseră pe plan intern, deci autorii agreați de Kremlin puteau avea acces.

Faptul că Pravda a publicat aceste hărți (Pravda se putea citi până în 1991 la sediul Ambasadei URSS) iar bibliotecile naționale din București sigur au colecția ziarului din acei ani, arată că rușii erau pregătiți să demonteze „mitul războiului sfânt” pe care Antonescu îl construise în 1941-1944 și pe care mulți au dorit să-l reînvie după 1990.

Nu cred că am oferit un răspuns, dar în mod cert, date fiind sincopele cooperării Hitler-Antonescu în 1940-1944, problema rămâne deschisă.