Calin Hera: "Ceea ce toata lumea stia deja de multa vreme s-a intamplat: PSD n-a fost in stare sa depuna motiunea de cenzura la data "certa" (10 septembrie) anuntata in mai multe randuri".
In schimb, pe liderii acestui partid ii lasa nervii. Vazandu-se lasat in ofsaid, Mircea Geoana ii acuza pe tovarasii din PSD ca se tem de motiune mai rau decat guvernul. Le e frica celor cu dosare grele, care nu lasa loc generatiilor tinere, celor rosi de vulnerabilitati, depasiti de timpuri si de evenimente, grupuri economice ale caror afaceri cu guvernul ar cadea odata cu cabinetul. Un cuib de viespi, concluzioneaza Geoana, realizand una dintre cele mai bune definitii ale PSD. Reactii? Bineinteles. In primul rand, s-a simtit cu musca pe caciula Ion Iliescu.
Autorul poreclei Prostanacul, adauga acum inca una: Infatuatul („care se gandeste numai cum sa devina prim-ministru”). Pe de alta parte, „strategul” Vasile Dancu ii susura in ureche liderului PSD: „Fii barbat, fii barbat!”. Ce sa mai creada bietul om? Cred ca Geoana se simte, in sinea lui, prost. Trebuie azi sa treaca, senin, peste sentinte date raspicat ieri, iar maine va trebui sa spuna, din nou, altceva. Stim, afirmatiile unui politician (social-democrat, ar adauga carcotasii) nu fac nici cat o ceapa degerata. Geoana e personificarea acestei propozitii.
Prima lui reactie, ieri, vazandu-se lipsit de sprijinul partidului sau (luni dimineata era singurul senator care semnase pentru sustinerea motiunii, scria „Cotidianul”), a fost sa lanseze repede doua teme de serviciu: tinerii (carora le vinde un loc eligibil la europarlamentare) si pensiile. Previzbil, ieftin. Sa se majoreze pensiile, a zis, nu de la 1 ianuarie, ci de la 1 noiembrie. „Bine le zice, maica, Geoana, numai el se gandeste la noi, bietii pensionari.” Asta e reactia pe care a mizat, riscand sa primeasca insa doar un: „Ia uite la asta, imprastie lacrimi de crocodil, doar-doar ne mai smechereste de niste voturi, infatuatul!”.
Dar nu e doar problema lui Mircea Geoana aici. Momentul e delicat pentru ditamai PSD-ul. Esecul negocierilor cu celelalte partide parlamentare se numeste impotenta politica. Daca pentru sustinerea unei motiuni nu reuseste sa convinga colegii de parlament, cum ar putea negocia alcatuirea unui nou guvern? E drept, pesedistii „mizeaza” pe ideea ca, in cazul in care ar darama guvernul Tariceanu, presedintele Traian Basescu n-ar numi oricum un premier social-democrat. Nu cumva ii facem un cadou inamicului nostru numarul 1?, isi zic ei, cu lasitate gratioasa. Iata cum motiunea de cenzura, gestul politic cel mai corect, din punctul de vedere al unui partid de opozitie, mai degraba ii pune in incurcatura pe cei care ar trebui sa se foloseasca de ea ca de o arma letala.
(Singurul punct slab, logic vorbind, e ca momentul e prost ales; care-i noima unei motiuni de cenzura acum? Ce mari prostii a facut guvernul acum, cand 57% dintre romani spun ca guvernul Tariceanu ar trebui lasat sa-si termine mandatul?)
Ce sa aleaga deci sarmanii pesedisti? Lupta dreapta, in care pot invinge sau pot fi invinsi? Ori permanentul joc de glezne de pe marginea terenului? Si daca va castiga batalia, e pregatit acest partid sa duca Razboiul? De asta le e frica pesedistilor, ca pierd locul caldut si ca nu-s in stare, ca n-au vana. Sunt constienti de mediocritatea lor, de faptul ca PSD e doar un monstrulet cu dinti de lapte, ca un catelus care latra subtire si sunt tot mai putini cei care-l baga in seama. Il recunoasteti pe Mircea Geoana aici?
Recomandările noastre
