HERA: "Nu poţi să amesteci ciorba socialistă de tip Iliescu-Năstase-Vanghelie cu friptura liberală Orban-Tăriceanu-Antonescu".
Am participat, în urmă cu mai mulţi ani, la un exerciţiu (sociologic) de supravieţuire. Ni se dăduse o listă cu zece obiecte din care trebuia să alegem care ne-ar fi cele mai trebuincioase în situaţia în care ne-am trezi în mijlocul unui deşert după o aterizare forţată a avionului cu care făceam o plimbare. Cei mai mulţi am ales puşca, briceagul şi busola. Diferea ordinea, de la unul la altul. Pe lista obiectelor se mai aflau oglinda şi paraşuta, obiecte de care nimeni n-a vrut să se atingă. Eram tineri şi nerăbdători, marcaţi de sumedenia de filme americane de acţiune la care tocmai ni se dăduse voie, la începutul anilor ’90.
Cel care pornise exerciţiul era un sociolog de la Metro Media Transilvania, tocmai se înfiinţase institutul. Sociologul ne-a spus că a pleca într-o călătorie din mijlocul deşertului înspre cine ştie unde e alegerea proastă, lipsită de înţelepciune, perdantă. Înseamnă doar efort inutil şi prilej de nebănuite pericole. Corect, ne-a explicat el, este să rămâi cât mai aproape de locul aterizării, să-ţi pregăteşti un adăpost în care să supravieţuieşti până vei fi găsit. Şi, foarte important, să faci în aşa fel încât avioanele şi elicopterele de căutare să te poată observa lesne.
În prima fază, am fost contrariat, apoi m-am înfuriat pe mine însumi că nu m-a dus capul la o asemenea soluţie înţeleaptă. Mi-am găsit însă o scuză: la ora aceea eram obişnuiţi cu dispariţii fără urmă a milioane de dolari ori a unor deţinători de secrete din decembrie 1989. Aşa că era greu de imaginat mobilizarea pentru nişte anonimi a unor avioane şi elicoptere de salvare, dacă cineva şi-ar permite să aibă aşa ceva. Nu ştiu nici azi, nici n-am verificat, dacă nu cumva sociologul de atunci a fost Vasile Dâncu. Dar putea fi, sunt convins. Privind în urmă, e clar că Grupul de la Cluj pe care îl reprezintă stăpâneşte foarte bine arta supravieţuirii, de tipul exerciţiului de care am pomenit. N-au riscat, au rămas cuminţi la adăpost, s-au pregătit şi s-au făcut de multe ori remarcaţi.
Tot aşteptând însă, au ratat momentul. Sau, pur şi simplu, au greşit partidul. Iată-i întinzând paraşuta legată cu sfori inteligente şi lustruind cult vechea oglindă-oglinjoară. Între timp, Adrian Năstase a luat puşca, Ion Iliescu briceagul, iar lui Mircea Geoană i-a rămas rujul cucoanelor pesediste pe guler. Mă refer la acţiunea din data de 8 martie, anul acesta, când liderii vechi şi noi ai PSD s-au dat în spectacol la petrecerea vrednicelor social-democrate. Toate mişcările politice savante făcute de gânditorii şi negânditorii PSD, după înfrângerea din noiembrie-decembrie 2004, toate moţiunile de cenzură şi toate referendumurile n-au ajuns mai la fix la electoratul ţintă decât scălămbăiala şi falseturile televizate de la 8 martie.
Morala nu e numai pentru grupul înţelepţilor de la Cluj; e şi pentru pragmaticii de la conducerea PNL: n-ai cum să amesteci ciorba socialistă de tip Iliescu-Năstase-Vanghelie cu supa social-democrată tip Dâncu-Puşcaş şi nici cu friptura liberală Orban-Tăriceanu- Antonescu. Nu rezultă decât o incredibilă varză politică. Lipsită de credibilitate, adică, orideunde ai privi.
Recomandările noastre
