Când vorbiţi cu o persoană cu handicap, purtaţi-vă firesc, exact aşa cum aţi dori să se poarte alţii cu voi, ne sfătuiesc specialiştii. Problemele ţin şi de persoanele cu dizabilităţi, crede psihoterapeutul Lucian Negoiţă.

"Noi încă avem încrederea scăzută. În plus, unii au acceptat greu sau deloc handicapul", explică acesta, dând exemplul personal. În 1991, la 18 ani, şi-a rupt gâtul într-un accident şi de atunci foloseşte scaunul rulant pentru a se deplasa. Chiar dacă la început a negat ceea ce i se întâmplă, Negoiţă a găsit răspunsul în psihologie, devenind psiholog în 2004 şi psihoterapeut în 2007.

Prin astfel de experienţe trec cei care dobândesc un handicap pe parcursul vieţii şi care cu greu se pot adapta la noua realitate. "Ei au tendinţa de a se întoarce în trecut şi de a se raporta la felul în care erau odată. Iar această raportare trezeşte stări emoţionale şi chiar depresie şi poate naşte pesimism", explică psihoterapeutul. Astfel, aceştia trec prin mai multe etape – negare, furie, depresie şi apoi acceptare. Ba chiar, unii, care se încăpăţânează să nu accepte noua realitate a handicapului, caută chiar tratamente miracol, cum ar fi operaţiile cu celule stem în China.

Probleme cu imaginea de sine

În plus, din negare se poate naşte agresivitatea verbală şi fizică, care se manifestă cu cei din jur, dar se şi poate întoarce agresivitatea asupra propriei persoane, explică Lucian Negoiţă. Astfel, unii refuză să mănânce sau să iasă din casă şi se izolează. Însă, şi cei care se nasc cu handicap au probleme de acest fel, chiar dacă nu trec prin şocul adaptării la o nouă realitate. "Deşi nici pentru ei nu este uşor, mai ales că pot avea gânduri, dorinţe de a experimenta viaţa oamenilor normali", spune Lucian Negoiţă, care se confruntă cu astfel de cazuri în munca lui. La cabinetul său Psiho Armonie, serviciile pentru persoanele cu dizabilităţi şi familiile acestora sunt gratuite.

Mai mult, cei cu dizabilităţi au probleme şi cu imaginea de sine, care adesea este foarte scăzută, spune psihoterapeutul. Iar asta se datorează şi contextului social, crede el.

"Vrei să îţi reiei studiile, dar cum să faci asta, dacă nu poţi intra în facultate pentru că nu este accesibilizată, sau ai cursuri la etaj şi nu ai lift. Sau vrei să munceşti, dar cine te ia, cine crede că mintea îţi merge", explică acesta. Din punctul lui de vedere, principiul de bază în relaţionarea cu persoanele cu handicap este ca acestea să fie tratate ca oameni normali.

În orice fel de relaţionare cu persoane cu handicap, "trebuie să vezi omul, nu handicapul. Aici însă intervine dificultatea, mai ales că oamenii au tendinţa în primul rând de a se uita la scaunul rulant sau la cârjă. Şi familiile au rolul lor în normarea situaţiilor, mai ales prin explicaţiile şi prin modelele oferite de părinţi", mai spune psihoterapeutul.

CÂTEVA SFATURI


Dacă întâlniţi o persoană cu handicap pe care vreţi să o ajutaţi, cel mai bine este să întrebaţi cum puteţi face asta.

"Oamenii sunt în general binevoitori, vor să ajute, dar nu ştiu cum să o facă mai bine. Există o anumită tehnică de a ridica pe cineva în braţe pe scări. Cei care vor să ajute, trebuie să şi asculte explicaţiile persoanei cu handicap", explică Lucian Negoiţă. Mai ales că oamenii au tendinţa de a cădea rapid "în rolul de salvator, mai ales că asta ne face să ne simţim bine".

Când cunoaşteţi o persoană cu dizabilităţi, stabiliţi contact vizual.

"Oamenii cu dizabilităţi tânjesc să fie priviţi ca oameni normali", spune psihoterapeutul. "Dacă întâlnesc o persoană nouă care nu mă priveşte când vorbeşte cu mine, ci se uită la însoţitorul meu, asta nu face decât să îmi adâncească complexul de inferioritate", explică acesta.

Când daţi mâna cu o persoană cu proteză, cel mai bine este să o lasaţi pe aceasta să preia iniţiativa.

Uneori, în conversaţia cu o persoană cu handicap de vedere, pot scăpa expresii de genul "ne vedem data viitoare" sau "după cum ai văzut. Soluţia, spune Lucian Negoiţă, este umorul, "care poate fi o resursă valoroasă când interacţionăm cu persoane cu handicap".

Comportaţi-vă cu o persoană cu dizabilităţi aşa cum aţi vrea să fiţi priviţi şi abordaţi şi voi
, mai spune el.

"De-a lungul timpului am întâlnit fel de fel de reacţii, de la oameni care evitau să mă întrebe cum am dobândit handicapul, până la oameni care erau foarte curioşi. Eu n-am avut nicioadată o problemă în a povesti despre ceea ce mi s-a întâmplat, dar alţii cărora nu le-a fost aşa de uşor să dezgroape trecutul, se deschid mai greu, iar cu aceştia nu este indicat să insistăm pe acest subiect", arată psihoterapeutul. Dar crede el, este şi responsabilitatea oamenilor cu handicap să iasă mai des din casă şi să pună presiune pe ceilalţi pentru a se bucura de acceptare în societate.

"Suntem animale sociale, avem nevoie de contacte umane. Însă, aşa cum ne place rolul de salvator, ne place şi rolul de victimă, iar unii nu renunţă uşor la acest rol, mai ales pentru că au de câştigat de pe urma lui, le place să fie bolnavi", spune acesta.

Din păcate, când se plâng se probleme de accesibilizare, de cele mai multe ori au dreptate. Chiar dacă băncile, mall-urile şi hipermarketurile stau bine din acest punct de vedere, "metroul rămâne o rara avis a adaptabilităţii", conchide Lucian Negoiţă.

"Evenimentul zilei" a susţinut, în urmă cu un an, campania "Învinge handicapul!".  Mai jos vă redăm poveştile câtorva persoane cu dizabilităţi care, în ciuda mentalităţii oamenilor, dar şi a lipsei de sprijin din partea autorităţilor, au reuşit să-şi câştige independenţa.

  • „Cea mai deranjantă e mila pe care o citeşti în ochii altora”
  • Cum am devenit orb de profesie
  • Miracolul vorbirii, după implant
  • Frânturi de viaţă într-un scaun cu rotile
  • Editor de revistă, cu viaţa strânsă în pumn
  • "Ce are mintea, dacă e sănătoasă, cu picioarele?"
  • IT manager în scaun cu rotile
  • Vasile s-a ridicat de la statutul de „târâtor” la cel de campion
  • Tavi dă gata autismul prin cântec şi prin muncă
  • "Unde vă credeţi? În Elveţia?"
  • Nevăzătorii care luminează minţi
  • Mutarea câştigătoare la şah sau în viaţă, cu ochii închişi
  • Şcoală cu program redus pentru copiii cu nevoi speciale