De Halloween 2016, Google a postat un Doodle interactiv care este de fapt un joc.
Utilizatorul controlează o pisică neagră, care se luptă cu fantomele ce vin spre el. Pentru a putea învinge fantomele, utilizatorul trebuie să deseneze oriunde pe ecran simbolurile de deasupra stafiilor. Jucătorul trebuie să fie rapid, pentru că în caz contrar fantomele omoară pisica.
Halloween sau sărbătoarea tuturor sfinţilor este de origine celtică şi s-a răspândit în secolul al XIX-lea în Statele Unite ale Americii, prin intermediul imigranţilor irlandezi. Halloween se sărbătoreşte în fiecare an, în noaptea de 31 octombrie spre 1 noiembrie. În unele ţări, precum Suedia, aceasta se sărbătoreşte în prima sâmbătă din luna noiembrie.
Sărbătoarea pe care o cunoaștem sub numele de Halloween a fost influențată, de-a lungul secolelor, de numeroase culturi. În Imperiul Roman era Ziua Pomona, la celtici era festivalul Samhain, iar la creștini Sărbătoarea Tuturor Sfinților. În timp ce unii folcloriști i-au detectat originile în sărbătoarea romană a Pomonei, zeița fructelor și semințelor sau în festivalul morților denumit Parentalia, sărbătoarea este cel mai frecvent legată de festivalul celtic Samhaia, scris inițial Samuin. Numele provine din irlandeza veche și înseamnă „sfârșitul verii”.
Festivalul Samhaia sărbătorește sfârșitul „jumătății luminoase” a anului și începutul „jumătății întunecate” și este considerat a fi „Anul Nou Celtic”.
Vechii celți credeau că granița dintre lumea aceasta și cea de dincolo se slăbește în ziua de Samhaia, permițând spiritelor, bune sau rele, să o traverseze. Strămoșii familiei erau cinstiți și invitați acasă, în timp ce spiritele rele erau gonite. Se crede că nevoia de a îndepărta spiritele rele a dus la purtatul de costume și măști. Ei îndepărtau spiritele rele, deghizându-se ei înșiși în spirit rău, pentru a le evita. În Scoția, rolul spiritelor era jucat de tineri îmbrăcați în alb cu fețele mascate sau înnegrite. Samhaia era o vreme când se făceau provizii de iarnă și se tăiau animalele pentru a păstra carnea peste iarnă. Focurile de tabără jucau și ele un rol în festivități. Toate celelalte focuri erau aprinse de la focul cel mare. Oasele animalelor tăiate erau și ele aruncate în foc. Uneori se aprindeau două focuri unul lângă altul, iar oamenii și animalele treceau printre ele, ca ritual de purificare.
În anul 835, papa Gregor IV a decretat ziua de 1 noiembrie ca sărbătoare religioasă închinată sufletelor martirilor credinţei în încercarea de a eradica complet serbările păgâne şi a-i încreştina pe bretoni, irlandezi, englezi şi alte popoare de origine celtă. Tradiţia laică a fost însă mai puternică, şi în cele din urmă, sărbătoarea a îmbinat atât elemente din vechile ritualuri, cât şi elemente creştine.
Recomandările noastre
