Miercuri, 17 aprilie 2019, a avut loc ședința CExN al PSD, organism colectiv de conducere al partidului imediat după Congres ca importanță. Deciziile luate la reuniune au fost imboldul unor Breaking Newsuri pe agențiile de presă și pe televiziunile de știri. Informațiilor despre eveniment leau urmat în chip logic datul cu părerea al analiștilor ziși și politici, pentru a nu fi confundați cu analiștii de la Radiologie. Mă număr printre cei convocați în chip automat de agenții și de televiziunile de știri în astfel de împrejurări.
Nu neapărat pentru că m-aș bucura de cine știe ce autoritate profesională prin redacțiile contemporane, ci pentru că sînt unul dintre cei mai ușor de găsit și mai ales printre cei dispuși să sară în ajutorul presei active.
Explicabil în acest context că despre hotărîrile CExN de miercuri, m-am pronunțat tot miercuri în mai multe împrejurări. A fost mai întîi un interviu acordat Gabrielei Antoniu de la Mediafax, a venit apoi o intervenție telefonică la emisiunea Cătălinei Porumbel de la Antena 3, iar seara, la 19, dat fiind că emisiunea de la Tvr, România9, a devenit România șapte seara, în direct în dialog cu Ionuț Cristache. Pe la 23 am intervenit, tot la solicitarea redacției, la România tv, pentru a dialoga cu Victor Ciutacu; nu despre PSD, ci despre Augustin Lazăr, mai precis despre cererea de pensionare semnată de acesta, cerere despre care am zis de săptămîna trecută că o are în buzunar. Verba volant, scripta manent, e un avertisment de care am ținut cont toată viața.
Pentru că vorbele de miercuri, despre deciziile luate la CExN, au zburat deja, și nu cred că le mai găsește cineva prin văzduhul mediatic, voi sinteza aici, în scris, ceea ce am zis la cele trei intervenții despre deciziile forului colectiv de conducere al partidului de guvernămînt.
Decizia privind retragerea sprijinului politic lui Tudorel Toader a dominat relatările și comentariile din presă. Asta a făcut ca esența reuniunii de la vîrful PSD să fie trecută cu vederea. Esența acestei reuniuni constă în decizia de a remania din nou Guvernul. Retragerea sprijinului politic lui Tudorel Toader s-a înscris într-un ansamblu de noi revocări, sub pretextul implicării în campania electorală pentru europarlamentare. A Rovanei Plumb, la Fonduri europene, și a Nataliei Intotero, la Românii de pretutindeni. Ca urmare a acestor decizii, miercuri seara, premierul Viorica Dăncilă a trimis la Cotroceni decizia de remaniere a trei miniștri și înlocuire a lor cu alți lideri PSD. Recapitulînd, miercuri, 17 aprilie 2019, n-a avut loc atît retragerea sprijinului politic al lui Tudorel Toader, cît remanierea a trei miniștri, o nouă remanierea, așadar.
Pe 21 februarie 2019 s-a încheiat epopeea ultimei remanieri, începute pe 19 noiembrie 2018. Timp de trei luni, și prin specularea de către Klaus Iohannis a erorii comise de PSD, imaginea publică a Guvernării a fost cea de balamuc cu acte-n regulă. Nici nu s-au stins bine ecourile acestei instabilități guvernamentale, păguboase printre altele și pentru că timp de trei luni în spațiul public nu s-a discutat despre nimic altceva decît despre remaniere, că pe 25 martie 2019 debutează o nouă epopee din ciclul Remanierea perpetuă:
Liviu Dragnea anunță că Rovana Plumb și Natalia Intotero vor fi remaniate după ce CExN le-a trecut pe lista de la europarlamentare. Nu scrie nicăieri că un candidat la europarlamentare e incompatibil cu funcția de demnitar. Normal ar fi fost ca PSD să fi așteptat rezultatul scrutinului și, dacă cele două candidate erau alese, să le accepte demisia. Asta dacă nu cumva cel puțin teoretic ele puteau opta pentru a rămîne în funcția de miniștri. De ce a forțat Liviu Dragnea demisia celor două și prin asta o nouă remaniere? Am răspuns întrebării puse de Mediafax astfel: Liviu Dragnea avea nevoie de două posturi în Guvern. Șolticăria prin care el supraviețuiește în fruntea PSD stă în împărțirea de posturi pe post de bomboane diferiților baroni ai Partidului pentru a le închide gura sau pentru a-i fideliza. Pentru locurile celor două Liviu Dragnea ar fi trebuit să le dea afară. Asta ar fi creat un focar de nemulțumire în PSD. Și atunci le-a dat bomboana candidaturii pe listele de la Bruxelles. Evident, cerîndu-le să demisioneze din posturile din Guvern. În felul acesta, Liviu Dragnea a făcut rost de două bomboane pentru alte guri flămînde din partid. Și dacă adăugăm și postul lui Tudorel Toader, sînt deja trei bomboane la dispoziția lui Liviu Dragnea. Da, dar prin asta, Guvernarea PSD a fost pusă în fața unei noi perioade de balamuc tipice remanierii mai ales în condițiile în care Klaus Iohannis nu numai că poate, dar chiar trebuie să respingă propunerea venită de la Guvern. Din cîte se știe, PSD are și un plan B, restructurarea Guvernului, formulă prin care se poate ocoli semnătura lui Klaus Iohannis. Dincolo de adîncirea balamucului (va fi sau nu va fi majoritate? Cum va reacționa Klaus Iohannis la această provocare?), apelul la restructurare e o nerozie. Un Guvern se restructurează pentru a face mai eficientă Guvernarea și nu pentru a trece o remaniere în pofida refuzului prezidențial. În toate intervențiile mele de miercuri, am semnalat că noua remaniere e un nou dezastru pentru PSD. Un dezastru născut mai întîi din remanierea lui Tudorel Toader. Prin personalitatea sa și, sigur, prin ambiția de a fi și pe cont propriu, Tudorel Toader preluase pe persoană fizică atacurile interne și externe împotriva PSD în chestiunea independenței Justiției. Multe dintre bastoanele date de Opoziție, de Bruxelles, de opinia publică în chestiunea Liviu Dragnea vrea să îngenuncheze Justiția ca să scape de problemele sale penale, au fost contracarate de personalitatea incontestabilă a lui Tudorel Toader. În orice moment se putea spune că Tudorel Toader și nu PSD e autorul unor măsuri în domeniul Justiției. Acum însă PSD se lipsește de Paratrăznetul Tudorel Toader. Pentru Klaus Iohannis, care și-a redus campania pentru Referendum și prin asta pentru prezidențiale doar la acuzația că PSD atentează la Independența Justiției, renunțarea la Paratrăznet e mană cerească. Juri că între Liviu Dragnea și Klaus Iohannis e o negustorie. Potrivit acesteia, Liviu Dragnea face totul pentru ca Klaus Iohannis să cîștige un al doilea mandat fără nici un efort, iar Klaus Iohannis îi garantează că nu va face pușcărie și în plus, ca bonus, se va putea juca și de-a candidatul la prezidențiale.
O altă cauză a dezastrului stă în adîncirea imaginii de Guvernare haotică. Așa cum am scris, sondajele arată că principala acuzație adusă PSD la ora actuală este guvernarea haotică. O restructurare, o remaniere adîncește această imagine de balamuc chiar în fața electoratului PSD. Nu a trecut, cred, o lună și ceva și a fost o remaniere, fără nicio justificare. În cazul PSD, adîncește imaginea de guvernare de balamuc. PSD întotdeauna a avut un atu în buna administrare țării. De data aceasta, prin măsurile luate azi, indiferent că era vorba de doi miniștri care puteau să plece ca să candideze, indiferent de Tudorel Toader, noua remaniere e fără rost în planul guvernării. Are rost doar în planul intereselor personale ale lui Liviu Dragnea. E totuși cam mult sacrificarea unei Guvernări, a unui partid, de dragul intereselor pe care le are un om.
Recomandările noastre
