Gustave Flaubert - scriitorul francez care a marcat decisiv istoria literaturii - Ce termen s-a lansat în literatură și în medicina comportamentală?

Gustave Flaubert - scriitorul francez care a marcat decisiv istoria literaturii - Ce termen s-a lansat în literatură și în medicina comportamentală?

Gustave Flaubert a fost un veritabil revoluționar al literaturii franceze. Controversele în jurul operei sale au fost atât de mari, încât chiar a avut parte de procese în instanță.

Gustave Flaubert - scriitorul „chirurg al spiritului”

Gustave Flaubert s-a născut la Rouen, în familia unui chirurg considerat ateu, la 12 decembrie 1821, deci în Franța post-napoleoniană. Mama sa era și ea fiică de medici. De aici, Gustave Flaubert a moștenit stilul „disecției ”, al „tăiatului în carne vie”. Tatăl lui va inspira un personaj din cel mai cunoscut roman al scriitorului. Urmează liceul din Rouen din 1832 până în 1836, vede decădere morală, prăpastia între profesori și elevi, sinucideri, materia predată cu toptanul. Asta îi ascute simțurile, îl face să muncească enorm și asta se va vedea în scrierile sale, realizate cu migală, pentru că din liceu începe să scrie. Asta după ce citește masiv din Goethe, Byron, JJ Rousseau, Cervantes sau Shakespeare, Alfred de Musset. Evident, se va lăsa influențat de ei. Gustave Flaubert nu e „moașă de suflete” ca Socrate, este „chirurg de suflete”.

Își va cunoaște femeia vieții cu care va trăi în afara căsătoriei legale (se vor căsători), Elisa Schelesinger, care avea 26 de ani când devine prietena scriitorului. Soția sa îi va servi și ea ca personaj, mai întâi în Memoriile unui nebun din 1838 și apoi în Educație Sentimentală din 1870.

Madame Bovary și bovarismul

În 1857, când apare Madame Bovary, Franța, politic, sub Napoleon III, era pe val. Tranșase Congresul de la Paris, domina diplomatic Europa, la proape un deceniu de la momentul 1848. revoluția europeană contra spiritului reacționar de după 1814-1815.

Madame Bovary este o femeie dependentă de lecturile sale și de lumea construită pe baza lor. Azi când vedem lumea paralelă a rețelelor sociale, înțelegem ce este bovarismul, boala mentală a traiului într-o altă lume. Gustave Flaubert spune lucrurilor pe nume: erotism, destrăbălare. Este acuzat de blasfemie pentru că în scena morții, Madame Bovary aproape că face dragoste cu divinitatea. Catolicii sunt oripilați. Personajul medicului, inspirat de tatăl scriitorului încearcă o resuscitare a realității, dar e prea târziu.

Madame Bovary parcă este varianta feminină a lui Don Quijote de la Mancha, personajul lui Cervantes, dar dacă acesta, la final moare, trezindu-se la realitate, Madame Bovary moare în capcana în care s-a prins singură, a lumii plăsmuite de propria imaginație.

Gustave Flaubert și operele de maturitate

Gustave Flaubert mai scrie Salambo în 1862, un roman istoric, inspirat de istoria antică, istoria Cartaginei mai exact, orașul fenician din Tunisia de azi, distrus de romani, Educație sentimentală în 1870, anul de declin al Franței (roman inspirat de modelul romanului Iluzii pierdute, publicat de Honore de Balzac în 1837), Ispitirea Sfântului Anton 1874, unde reia teza opoziției dintre realism și halucinație. Mai scrie Bouvard și Pecuchet, un roman satiric rămas neterminat care apare postum, în 1881.

Gustave Flaubert moare la Croisset, Normandia Superioară, la 8 mai 1880, la numai 58 de ani. A fost unul din scriitorii care au marcat o cotitură în istoria romanului francez.

De remarcat că primul roman  al lui Emile Zola, Confesiunea lui Claude din 1865,  este inspirat de Memoriile unui nebun, romanul lui Flaubert din 1838.