E o dimineaţă caldă de sâmbătă, neobişnuit de însorită pentru începutul lunii martie. Agitaţie mare peste drum de piaţa de flori „George Coşbuc” din buricul Capitalei, unde, într-o sală de evenimente amenajată în curtea unei foste fabrici, bucureşteni de toate vârstele se aşază cuminţi la coadă în faţa unei mese pe care stau frumos stivuite zeci de CD-uri de pe ale căror copertă te ţintuieşte privirea de un amestec calm-tâmp a unui individ cu părul lung şi grizonat. Numele său este Braco. „Se pronunţă Braţo”, îmi atrage atenţia, conspirativ, o doamnă aflată la coadă pentru „sesiunea cu privirea binefăcătoare” programată pentru ora 10.30. „Înseamnă fratele mai mic”, mă lămureşte aceeaşi doamnă, despre care aflu, fără să întreb, că o cheamă Lucreţia şi e deja „expertă în d-astea”.

Citeşte mai multe pe adevărul.ro

Citește și: