Relațiile dintre Statele Unite și Turcia s-au deteriorat dramatic, după puciul eșuat din 15 iulie. Ankara susține că acesta a fost pus la cale de clericul Fethullah Gülen, care trăiește în Statele Unite, și a acuzat fățiș Washingtonul de implicare în lovitura de stat.
Regimul Erdogan a somat fără menajamente administrația Obama să-l extrădeze pe clericul care trăiește pe o proprietate din Pennsylvania: „orice țară care îl sprijină și îl adăpostește pe Fethullah Gülen este în război cu Turcia”.
Washingtonul a fost vădit pus în dificultate de agresivitatea pretențiilor Ankarei: o extrădare a clericului, căruia i-a oferit până acum adăpost, ar însemna o abdicare de la principiile sale de apărare a drepturilor omului, în favoarea unui regim care a arătat în ultimele săptămâni că le disprețuiește; un refuz de a-l extrăda pe Gülen riscă să deterioreze și mai mult relațiile Washingtonului cu țara care deține a doua armată ca mărime din NATO și periclitarea întregului flanc estic al Alianței. Cu atât mai mult cu cât aceasta s-ar produce pe fondul periculoasei (re)împăcări dintre Erdogan și Putin.
Slăbiciunea americană
Așa că administrația Obama a încercat să temporizeze, solicitând dovezi ale vinovăției lui Gülen. Turcia s-a mișcat repede și a trimis patru dosare în Statele Unite. Departamentul de Stat a confirmat primirea lor, dar a afirmat că ele nu cuprind acuzații privind implicarea lui Gülen în lovitura de stat din 15 iulie, ci „alte infracțiuni”. Între timp, procurorii turci au cerut condamnarea lui Gülen la două sentințe pe viață și la 1900 de ani de închisoare. Cu toate acestea, patru delegați ai Departamentului Justiției au sosit la Ankara, înaintea vizitei lui Biden, pentru a li se prezenta de către autoritățile turce dovezi despre vinovăția lui Gülen.
Atât venirea celor patru delegați americani, cât și vizita lui Joe Biden, au fost văzute de unii observatori ca fiind deja niște cedări ale Statelor Unite în fața Turciei.
Biden a fluturat steagul alb
Semnalele de bunăvoință al administrației Obama față de regimul Erdogan par să fi fost primit ca atare de acesta din urmă. Cu câteva zile în urmă, premierul Binali Yildîrîm afișa o înțelepciune orientală: „Pot exista suișuri și coborâșuri în relațiile dintre cele două țări, dar (...) Statele Unite rămân un partener strategic, nu dușmanul Turciei”. La rândul său, la Ankara, vicepreședintele american Joe Biden a dat asigurări călduroase de prietenie („Poporul turc nu are un prieten mai bun decât SUA, și repet acest lucru, nu are un prieten mai bun decât SUA” – aluzie evidentă la prietenia Erdogan – Putin), s-a dezvinovățit („Permiteți-mi să fiu clar, cu privire la orice fel de speculație pe care am auzit- o, cum că SUA ar fi știut dinainte sau ar fi fost complice (la puci). SUA nu au avut nici un fel de informație anterioară despre ce s-a întâmplat la 15 iulie”) și a cerut răbdare cu privire la extrădarea lui Gülen, fără a o respinge din principiu („Nu avem niciun interes să protejăm pe cineva care a făcut rău unui aliat, dar trebuie să ne respectăm obligațiile legale”).
Recomandările noastre
