Povestea e cu bătaie lungă. Aparatele MiG 21 aflate în dotarea Forţelor Aeriene Române îşi epuizează resursa de zbor în 2012. Cu alte cuvinte, peste trei ani de zile România nu va mai avea ce să ridice în aer pentru a-şi îndeplini obligaţiile de stat NATO şi pentru a-şi asigura, în ultimă instanţă, propria securitate.
Pe 23 martie 2010, o şedinţă a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării avansa propunerea de achiziţionare a 24 de avioane multirol recondiţionate, printr-o tranzacţie pe linia Washington-București. Concurenţii americanilor, suedezii de la Gripen şi concernul european Eurofighter au reacţionat destul de dur la momentul respectiv, acuzând lipsa de transparență a guvernanţilor români şi catalogând aparatele de zbor F-16 ca „rable”.
„Nu avem bani pentru a finanţa cumpărarea de avioane noi” a sunat, la unison, vocea oficialilor de la Bucureşti. La momentul respectiv, americanii solicitau aproape 1.3 miliarde de dolari pentru livrarea aparatelor de zbor, recondiţionarea lor, antrenarea piloţilor şi modificarea bazelor aeriene româneşti.
În contrapartidă, ofertele Gripen şi Eurofighter „zburau” spre pragul de două miliarde de dolari. Calculul economic era simplu: cumpărăm acum second-hand, acoperind deficitul de siguranţă naţională, şi vedem mai încolo.

De ce merită luată în calcul oferta Gripen

CSAT-ul n-a autorizat direct afacerea F-16, ci doar a recomandat-o. Formal, Parlamentul trebuie să decidă prin vot aprobarea propunerii de achiziţie. Şi dacă în ultimele două săptămâni nimic n-a clătinat perspectivele perfectării tranzacţiei româno-americane, un anunţ făcut joi la Ambasada Suediei ar putea pune măcar pe gânduri legislativul de la Bucureşti.
Pe scurt, suedezii contraatacă cu o nouă ofertă de avioane multirol pentru înlocuirea MiG-urilor: 24 de aparate JAS 39 Gripen, în schimbul sumei de 1.3 miliarde de dolari. Anunţul a fost făcut de Jerry Lindbergh (foto), reprezentant al guvernului de la Stockholm în domeniul tranzacţiilor militare.

„Ne aflăm aici pentru a ne asigura de transparența procedurii şi pentru a clarifica problema incapacităţii financiare a României de a-şi înzestra forţa aeriană cu avioane noi. De aceea suntem aici, să vă spunem ce soluţii are Suedia”, şi-a început discursul Lindbergh.
„Vorbim de un pachet complet, care include antrenamentul piloţilor, tehnicieni, piese de schimb. De asemenea, oferim transfer tehnologic, prin aşa numitul Gripen User Group, un forum prin care ţările care operează avioanele noastre pot participa direct la programul de îmbunătăţire a componentei avionice. Gripen oferă şi offset de 100%", a completat oficialul suedez. Ca totul să fie rotund, "Gripen a prevăzut şi un plan de achitare a plăţilor pe 15 ani, cu posibilitatea neefectuării niciunei plăţi în primii doi ani de la achiziţie”.
„Gripen şi Eurofighter nu au capacitatea să ne livreze, până în 2012, 24 de avioane noi. F-16 sunt imediat disponibile”, susţinea recent pentru EVZ Iulian Chifu, directorul Centrului de Prevenire a Conflictelor. Cei de la Gripen îl contrazic. Suedezii susțin că primele livrări de avioane se pot face într-un an de zile de la semnarea contractului, ceea ce înseamnă că, până la începutul lui 2013, Gripen şi-ar putea onora angajamentele faţă de România.

De ce suedezii n-au aproape nicio şansă

Suedezii au anunţat că noua ofertă va fi adusă în faţa Parlamentului, astfel încât legislativul român să poată studia comparativ achiziţia de F-16 cu achiziţia de avioane Gripen. Rezultatul e, după toate datele, previzibil: pe hârtie, oferta europenilor e, în noile circumstanţe, mai convenabilă.
Dacă Bucureştiul invoca în urmă cu doar câteva săptămâni recesiunea pentru imposibilitatea înlocuirii MiG-urilor cu aparate de zbor noi, astăzi României i se oferă, pentru aceeaşi sumă vehiculată în afacerea F-16, avioane care nu au nevoie de recondiţionări. Ceea ce Suedia pare însă să piardă din vedere la momentul actual este dimensiunea politică a înzestrării militare româneşti.
Sursele EVZ susţineau în martie că, din cele şase programe de înzestrare militară, trei sunt “cu dedicaţie” pentru firme americane sau israeliene – “preţul” informal al primirii în NATO. În aceste condiţii, deşi argumentul economic este vehiculat, nicio contraofertă, indiferent cât de bună este din punct de vedere financiar, nu va putea deturna România de la achiziţia avioanelor F-16.
În plus, perspectivele pe termen lung trebuie şi ele luate în calcul: dacă Bucureştiul intenţionează să cumpere, peste 15 ani, avioane F-35, generaţia viitoare de aparate multirol americane, atunci afacerea F-16 este inevitabilă. Chiar Mark Gitenstein declara într-un interviu acordat EVZ în octombrie 2009 ca “vrem ca România să cumpere avioane F-16 şi sperăm ca Guvernul României să cumpere şi avioane F-35”.
“Credeţi că băieţii ăştia de la aviaţia militară n-ar fi vrut un Gripen nou, un Eurofighter sau un F-35 nou? L-ar fi dorit cu tot sufletul lor, dar au spus: ‘domnilor politicieni, cât ne putem întinde?’. Şi așa luăm de la gura unora ca să punem un miliard să instruim piloţii, să facem pistele, să facem upgradarea. Cine are pretenţii dincolo de ce putem nu face decât să vorbească nerealist”,
Traian Băsescu, 12 aprilie 2010, la emisiunea "Nașul"

CONTRAATACUL

Stockholm-ul refuză să se predea

Mats Aberg, ambasadorul Suediei la Bucureşti, a fost gazda evenimentului în cadrul căruia oficiali de la Stockholm şi reprezentanţi ai Gripen au făcut publică noua ofertă de avioane multirol. Aberg a susținut, la rândul său, câteva declaraţii interesante.

  • „Suntem în legătură, de ani de zile, cu guvernul şi preşedinţia pentru cumpărarea de avioane Gripen. Aşa că am fost suprins când s-a făcut anunţul că afacerea F-16 va fi recomandată Parlamentului. Permiteţi-mi să clarific: nimeni nu va contesta dreptul României de a decide ce fel de avioane cumpără. Asta e prerogativa celor care conduc ţara şi noi nu contestăm alegerile lor. Ceea ce punem în discuţie este însă transparența procedurii, de care fostul guvern ne-a asigurat.”

  • “Pentru a contribui la această transparență, ne-am decis să prezentăm Parlamentului oferta noastră, astfel încât ei să decidă în cunoştinţă de cauză. Credem că oferta Gripen e acum comparabilă ca preţ cu cea americană, în condiţiile în care noi oferim avioane noi. Mai mult, venim cu o ofertă de finanţare extrem de competitivă, care înţeleg că e importantă pentru România, în această perioadă de criză.”
  • “Avem offset de 100%. Nu doar în domeniul militar, ci, spre exemplu, şi în programe separate, legate de energiile regenerabile. Avem un proiect în acest sens. Sper doar ca oficialii români să se uite pe oferta noastră şi să o compare cu celelalte oferte.”

  • “Au mai fost afaceri cu avioane în trecut. Unele au adus avioane nefiabile, care au sfârşit prin a rămâne la sol. Iar piloţii au devenit, în acest timp, foarte buni jucători de ping-pong, în timp ce avioanele stăteau la sol. Mesajul meu este acesta: românii merită o forţă aeriană pe care să se sprijine, nu o adunătură de jucători de ping-pong, fie ei şi foarte buni.”