Grecii de la Marea Neagră între Mithridates al VI-lea și Roma Antică. Cum a reușit Callatis, cetate doriană să se evidențieze în lumea greacă a Mării Negre?

Grecii de la Marea Neagră între Mithridates al VI-lea și Roma Antică. Cum a reușit Callatis, cetate doriană să se evidențieze în lumea greacă a Mării Negre?

Viaţa cetăţilor greceşti vest-pontice, în perioada de sfârşit a epocii elenistice şi de început a stăpânirii romane, a fost marcată de etape de prosperitate, întrerupte de momente de criză, provocate, mai ales de evoluţiile externe ale lumii greceşti coloniale, care au condus la pierderea independenţei, rămănând cu autonomia internă.

Grecii de la Marea Neagră între Mithridates VI Eupator, Roma și Burebista

Implicarea cetăților în războaiele mithridatice este și ea atestată epigrafic. Pe de o parte avem mențiunea strategului lui Mithridate de la Apollonia Pontica, iar pe de altă parte, foedusul callatian, prin care Callatis se alia cu Roma, în secolul I. a.Chr. chiar dacă ocuparea cetăților de către Mithridate l-a făcut să devină lipsit de obiect, tratatul va avea un parcurs diplomatic interesant.

Perioada dintre războaiele mithridatice și acțiunile politice ale Romei la Dunărea de Jos în secolul I.a.Chr. este una de relativă liniște, întreruptă doar de acțiunile regelui get Burebista. Inițial aliat al acestor cetăți, pe care se consideră că le-a ajutat în confruntarea cu Antonius Hybrida, proconsulul Macedoniei, Burebista, prin intermediul lui Acornion din Dionysopolis, ajunge un aliat de nădejde al lui Pompei. Înfrângerea acestuia la Pharsalos a determinat cetățile vest-pontice să se orienteze spre Caesar, ceea ce implica îndepărtarea de Burebista. Aceasta poate fi o posibilă explicație a raidului lui Burebista, din 48/47 p.Chr. care a distrus unele cetăți ca Histria, Odessos sau Mesembria, acțiuni atestate epigraphic și arheologic.

Grecii  de la Marea Neagră și puterea Romei în ascensiune. Ovidius în Dobrogea

După aproximativ două decenii de pace, Dobrogea va cunoaşte acţiunile lui Marcus Licinius Crassus. Acesta vine în sprijinul dentheleţilor, aliaţi ai poporului roman, atacaţi de bastarni. Ajutat de un rege get, Rholes, Crassus îi înfrânge pe alţi regi geţi Dapyx şi Zyraxes, lăsând Dobrogea sub stăpânirea lui Rholes, devenit rege clientelar. Cetăţile greceşti nu au fost însă ocupate. Acest lucru e atestat de faptul că învingătorul Crassus şi-a proclamat triumful “asupra Traciei şi geţilor” (ex Thraecia et Geteis), fără a aminti nimic de cetăţile din Pontul Stâng.

Includerea lor în stăpânirea Romei ar fi fost un act mult mai prestigios în plan politic şi personal al generalului roman, decât triumful  “asupra Traciei şi geţilor”.

Cetăţile nu au fost incluse în stăpânirea Romei până în secolul I p.Chr.În anii 3/2 a.Chr., Publius Vinicius a condus o campanie în zona pontică, prilej cu care a fost onorat la Callatis ca  patron (ISM III 57). Cetăţeanul Ariston al lui Ariston a fost onorat ca “al doilea întemeietor la Callatis”. Acest titlu era acordat celor ce obţineau privilegii deosebite pentru cetăţile lor.

Cele două decrete sunt foarte apropiate unul de altul putând fi puse în relaţie directă

E posibil ca acum, străvechiul “foedus callatian” să fi fost reconfirmat de P. Vinicius cetăţii reprezentate de Ariston, ocazie cu care o copie a sa să fie executată după documentul din arhivă şi expusă în “agora” în limba latină ca act de curtoazie faţă de noii stăpâni, însoţită de o traducere în greacă pentru uzul localnicilor.

Aceasta poate fi o explicaţie de ce acest foedus (ISM III 1) este unicul din lumea elenistică păstrat în limba latină (în celelalte cazuri, foedera erau în limba greacă). În anul 8 p.Chr. Ovidiu, exilat la Tomis, scria că acest teritoriu “se afla de puţină vreme sub autoritate ausoniană (romană)”: “haec est Ausonio sub iure novissima uisque / haeret in imperii margine terra tui” (Tristia II 199-200).