6% dintre tinerii din UE cu vârsta cuprinsă între 15 și 29 de ani se confruntă cu privațiuni materiale și sociale semnificative, conform datelor din 2021 publicate de Eurostat.
Dintre țările UE, cea mai mare proporție de tineri care se confruntau cu privațiuni materiale și sociale semnificative în 2021 a fost înregistrată în România (23,1%), urmată de Bulgaria (18,7%) și Grecia (14,2%). Dimpotrivă, acest procent a fost mai mic de 3% în 11 din cele 26 de state membre ale UE cu date disponibile, și anume în Luxemburg, Polonia, Suedia, Cipru, Cehia, Țările de Jos, Croația, Slovenia, Finlanda, Austria și Estonia.
Potrivit datelor Eurostat, în 2021 procentul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15-29 de ani expuși riscului de sărăcie a ajuns la 20,1%, față de 16,8% în totalul populației.
Dintre 19 țări din UE, cea mai mare abatere de la medie este observată în Danemarca (12,3% din populația totală expusă riscului de sărăcie față de 25,6% dintre tineri) și Suedia (15,7% față de 24,6%). În Grecia, 26% dintre tineri sunt aproape de riscul de sărăcie, comparativ cu 19% din totalul populației.
Cele mai bune țări din UE pentru tineri
În opt țări UE, tinerii sunt mai puțin expuși sărăciei decât populația în ansamblu. Cele mai vizibile diferențe au fost observate în Letonia (23,4% din populația totală expusă riscului de sărăcie față de 17% dintre tineri), Malta (16,9% față de 11,3%), Estonia (20,6% față de 15,7%) și în Croația (19,2% față de 14,7%).
De notat că rata riscului de sărăcie este, conform Eurostat, ponderea persoanelor cu un venit disponibil echivalent sub pragul riscului de sărăcie, care este stabilit la 60% din venitul mediu național disponibil. Acest indicator nu măsoară bogăția sau sărăcia, ci veniturile scăzute în comparație cu alți rezidenți ai unei țări, ceea ce nu implică neapărat un nivel scăzut de trai.
Rata deprivării materiale și sociale semnificative (SMSD) este un indicator care arată lipsa severă a obiectelor necesare și dezirabile pentru un trai corespunzător, bankingnews.gr
Indicatorul face distincție între persoanele care nu își pot permite un anumit bun, serviciu sau activități sociale. Această rată este stabilită ca fiind procentul din populație care se confruntă cu lipsa forțată a cel puțin 7 din cele 13 tipuri de deprivari atât la nivel de gospodărie, cât și la nivel individual.
(Traducerea Rador)