Se caută contrapondere în Mediterana de Est, pe măsură ce Ankara își extinde în mod sistematic influența în Siria, aproape coordonând noul regim Al-Jolani, cu scopul final de a genera o serie de evoluții la mai multe niveluri pe teren.
Ambițiile neo-otomane ale Turciei în Mediterana de Est
Grecia și Cipru, care sunt direct afectate de strategia revizionistă neo-otomană din Orientul Mijlociu și din estul Mediteranei, caută modalități de a acționa eficient împotriva axei turco-siriene.
În acest context, este relansată cooperarea trilaterală cu Egiptul, un format în care cele trei țări se vor reuni la cel mai înalt nivel pe 8 ianuarie, la Cairo, unde vor fi prezenți premierul grec Kyriakos Mitsotakis și președintele cipriot Nikos Christodoulides, care se vor întâlni cu președintele Egiptului, Abdel Fattah Al-Sisi, într-un moment de incertitudine și mobilizare diplomatică intensă, în principal în jurul Siriei, și în timp ce continuă relatările triumfale în presa turcă despre un posibil acord de delimitare a Zonei Economice Exclusive între Ankara și Damasc.
„Nu este prima încercare a Turciei de a remodela datele din estul Mediteranei”, a scris Daily Sabah săptămâna trecută, detaliind logica Ankarei cu privire la problemele de delimitare a zonelor maritime.
Libia, de partea Turciei
„În 2019, acordul cu Libia a contestat pretențiile Greciei și a asigurat accesul Turciei la coridoare energetice vitale. Acum, acordul propus cu Siria urmează aceeași cale: soluții practice care respectă geografia și evită interpretările rigide ale dreptului mării”.
După șocurile și disconfortul provocate de propaganda turcă în Grecia și Cipru, Mitsotakis și Christodoulides vor avea ocazia la Cairo să evidențieze formatul tripartit cu Egiptul drept un exemplu de cooperare multilaterală care, pe fundalul geopolitic fluid din zona nodală de intersecție a Mediteranei de Est cu Orientul Mijlociu, acționează în favoarea securității și stabilității în regiunea extinsă pe baza principiilor unei bune vecinătăți.
De altfel, atât Grecia-Egipt, cât și Cipru-Egipt au semnat acorduri de delimitare a zonelor economice exclusive pe baza dreptului internațional, dovedind în practică angajamentul lor față de legalitate, împotriva logicii piraterești a Turciei, așa cum se reflectă ea în memorandumul cu Libia sau în probabila delimitare a zonei economice exclusive cu Siria, care va contesta în mod direct nu doar drepturile suverane, ci și însăși existența Republicii Cipru.
Relația Grecia-Egipt, esențială în Mediterana de Est
Delimitarea platoului continental dintre Grecia și Egipt este protejată și de proiectul de interconectare electrică, din care o mare parte se află în Zona Economică Exclusivă a celor două țări.
La Cairo sunt așteptate cu interes pozițiile lui Al-Sisi, care în ciuda atenției de care Egiptul a beneficiat în ultimul timp din partea Turciei, nu poate ignora expansionismul turc din Orientul Mijlociu, afinitățile lui Tayyip Erdogan cu islamiștii sirieni și desigur, sprijinul oferit de Ankara de-a lungul timpului pentru Frăția Musulmană, care este până astăzi inamicul intern al președintelui egiptean.
Dincolo de aceste aspecte, după cum au subliniat surse de la Atena, schemele de cooperare trilaterală funcționează ca factor multiplicator pentru creșterea capitalului diplomatic, dar și pentru consolidarea amprentei geopolitice a fiecărei puteri pe teren. În această direcție și în ciuda dificultăților diplomatice cauzate de modul de acțiune al Tel Avivului în Gaza, Atena și Nicosia nu vor permite o slăbire a formatului 3+1 (Grecia-Cipru-Israel sub auspiciile Statelor Unite).
Ce vrea să facă Grecia
Potrivit unei surse cu o excelentă cunoaștere a gândirii conducerii politice din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, Atena intenționează să consolideze cooperarea trilaterală cu Israel și Cipru în 2025, menținând un echilibru similar cu lumea arabă, într-un moment în care este clar că marele câștigător din Orientul Mijlociu este Tel Aviv.
Relevant pentru această tendință este acordul energetic pentru participarea Israelului la extinderea interconexiunii electrice Grecia-Cipru, acord semnat în urmă cu aproximativ două săptămâni de miniștrii de resort ai guvernelor Mitsotakis-Netanyahu.
Deși a trecut aproape pe sub radarul publicului, parteneriatul greco-israelian este parțial un răspuns la contestarea în practică a proiectului de către Turcia, un proiect care rămâne deocamdată „înghețat”, fără semne de repornire cu succes – cel puțin nu în viitorul imediat.
Cu doar două săptămâni până la preluarea mandatului de președinte de către Donald Trump, Atena și Nicosia încearcă să transmită Casei Albe imaginea jucătorilor care vor continua să coopereze în estul Mediteranei.
În plus, fiecare dintre țările participante la formatele multilaterale este legată de Statele Unite, atât din punct de vedere politic, cât și militar: Grecia ca partener strategic al NATO, Israelul ca aliat proeminent și puternic al Washingtonului în Orientul Mijlociu, Ciprul ca destinatar al unor echipamente americane și posibil ca o bază consolidată pentru forțele americane în estul Mediteranei, iar Egiptul ca cea mai mare țară arabă în regiune, a cărei armată este reconstruită cu ajutorul Statelor Unite.
Intențiile SUA pentru Mediterana de Est
Potrivit acelorași surse, Grecia așteaptă primele mișcări ale Washingtonului în Orientul Mijlociu, iar primele estimări sunt că Trump va sprijini în continuare formatele de cooperare la care participă Israelul.
Este evident că Grecia și Cipru nu ar trebui să se limiteze la prima linie de apărare care a fost inițial aleasă împotriva expansionismului turc, adică pretinzând o implicare mai activă a Uniunii Europene pe teritoriul greu încercat al Siriei, în perioda de după războiul civil.
Pe de o parte, Bruxelles-ului nu-i plac astfel de confruntări geopolitice, pe de altă parte, prioritățile pentru marile capitale europene sunt gestionarea migranților, dar și reconstrucția țării.
La urma urmei, nimeni nu poate ignora faptul că nici ministrul german de externe Annalena Baerbock, nici poate omologul francez, Jean-Noël Barrot, nu vor mai fi în funcții în următoarele luni, în condițiile în care Germania se îndreaptă spre alegeri anticipate în februarie, iar Franța este într-o criză politică permanentă.
În ceea ce privește legitimitatea noului guvern sirian, care a fost recunoscută indirect de călătoria celor doi miniștri la Damasc, este suficient să reamintim declarația lui Al-Jolani că alegerile vor fi amânate cel puțin patru ani.
Prin urmare, va trebui ca orice discuții să aibă loc sub umbra grea a Ankarei asupra celei mai importante țări pentru evoluțiile din Orientul Mijlociu, potrivit Protagon.
Traducerea: Carolina Ciulu/RADOR RADIO ROMÂNIA/cciulu/rlambru