Astfel, avocatul arată cu argumente bine documentate faptul că, în urma comparării Legii nr. 543, din 1 octombrie 2002, privind gratierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, cu proiectul OUG publicat spre dezbatere publică de Guvernul Grindeanu, reies cu claritate câteva aspecte foarte importante.

În primul rând, proiectul de ordonață de urgență conține prevederi aproape identice cu cele din Legea nr. 543/2002, conținând chiar condiții mai grele: grațierea este condiționată de achitarea despăgubirilor la care persoana condamnată a fost obligată prin hotărâre judecătorească definitivă, în termen de 1 an de la punerea în libertate, iar nerespectarea acestei condiții atrage revocarea grațierii. 

Față de Legea nr. 543/2002, proiectul de OUG prevede și grațierea în parte (a jumătate) din pedepsele cu închisoarea aplicate: persoanelor care au împlinit vârsta de 60 ani, femeilor însărcinate, celor care au întreținere minori cu vârsta de până la 5 ani, persoanelor care conform expertizei-medico-legale emisă de instituțiile abilitate sunt diagnosticate cu boli incurabile în faze terminale. Toate acestea putând fi considerate măsuri de grațiere de ordin umanitar.

Pe de altă parte, conform acestui proiect, infracțiunile de corupție nu fac obiectul grațierii. Sunt exceptate, luarea de mita, darea de mită, traficul de influență, cumpărarea de influență, precum și infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție.

În mod foarte clar, proiectului nu propune grațierea infracțiunilor de tâlhărie, furt, viol, omor, etc., așa că în ceea ce privește punerea în libertate a unor infractori violenți, periculoși, populația  poate să fie liniștită, nu vor face obiectul grațierii.

Grațierea a făcut obiectul unor acte normative și în trecut. După 1989 au fost promulgate:

– Legea nr. 137 din 24 iulie 1997 privind graţierea unor pedepse (forma Legii nr. 137/1997 o găsiți aici: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/11767 );

– Legea nr. 543 din 1 octombrie 2002 privind gratierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni. (forma Legii nr. 543/2002 o găsiți aici: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/38721).

Legea nr. 543/2002 a făcut obiectul mai multor excepții de neconstituționalitate, Curtea Constituțională admițând o singură excepție, prin decizia nr. 89 din 27.02.2003. (http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/42680).

Prin decizia nr. 89/2003, C.C.R. a constatat că dispozițiile art. 8 din Legea nr. 543/2002 potrivit cărora "Dispoziţiile prezentei legi privesc pedepsele, măsurile şi sancţiunile aplicate prin hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate până la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea l." sunt neconstituționale ” întrucât limitează aplicarea legii la pedepse, măsuri şi sancţiuni aplicate prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive până la data intrării în vigoare a legii, excluzând pedepsele, măsurile şi sancţiunile aplicate ulterior pentru fapte săvârşite până la această dată.” C.C.R. a constatat că acest articol încalcă principiul nediscriminării garantat de art. 16 alin (1) din Constituție.

Comparând proiectul de OUG privind grațierea unor pedepse (http://www.just.ro/proiectul-ordonantei-de-urgenta-privind…/ ) cu Legea nr. 543/2002 se pot constata următoarele:

– proiectul de ordonață de urgență conține prevederi aproape identice cu cele din Legea nr. 543/2002, conținând chiar condiții mai grele: grațierea este condiționată de achitarea despăgubirilor la care persoana condamnată a fost obligată prin hotărâre judecătorească definitivă, în termen de 1 an de la punerea în libertate (art. 3 alin 2), nerespectarea acestei condiții atrage revocarea grațierii (art. 5 alin 6).

– față de Legea nr. 543/2002, proiectul de OUG prevede și grațierea în parte (a jumătate) din pedepsele cu închisoarea aplicate: persoanelor care au împlinit vârsta de 60 ani, femeilor însărcinate (gravide), celor care au întreținere minori cu vârsta de până la 5 ani, persoanelor care conform expertizei-medico-legale emisă de instituțiile abilitate sunt diagnosticate cu boli incurabile în faze terminale (toate acestea putând fi considerate măsuri de grațiere de ordin umanitar);

– conform proiectului de OUG, infracțiunile de corupție NU fac obiectul grațierii (sunt exceptate, a se vedea art. 3 alin 4 lit. A pct. 28-31: luarea de mita, darea de mită, traficul de influență, cumpărarea de influență, precum și art 3 alin 4 lit B pct 3 (infracțiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 )

– conform proiectului de OUG, NU se grațiază infracțiunile de tâlhărie, furt, viol, omor, etc (așa că în ceea ce privește punerea în libertate a unor infractori periculoși, violență, putem dormi liniștiți);

– conform proiectului de OUG, se exceptează de la grațiere pedepsele aplicate pentru infracțiuni prevăzute de legi speciale, altele decât cele exceptate de Legea nr. 543/2002;

– spre deosebire de Legea nr. 543/2002, potrivit proiectului de OUG se grațiază (nefiind exceptate cf art 3 alin 4 ): infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, falsul în înscrisuri sub semnătură privată, uzul de fals.

– proiectul de OUG respectă cele statuate de CCR prin decizia nr. 89/2003

Concluzia:

– grațierea unor pedepse nu este o noutate în domeniu, ci ”este o măsură de clemenţă care constă în iertarea unui condamnat de executarea în tot sau în parte a pedepsei ori în comutarea pedepsei într-una mai uşoară. Din punct de vedere al persoanelor cărora li se aplică, graţierea este individuală, caz în care se acordă de Preşedintele României, conform art.94 lit.d) din Constituţie, şi colectivă, caz în care se acordă prin lege organică, de către Parlament, conform prevederilor constituţionale ale art.72 alin.(3) lit.g)”. (Decizi CCR 89/2003);

– grațierea este o măsură constituțională, iar Statul Român nu este prima dată când ar emite un asemenea act normativ;

– emiterea unui act normativ de grațiere pentru pedepse aplicate ca urmare a unor infracțiuni cu un grad de pericol social relativ redus nu este un motiv de îngrijorare pentru societate.

P.S.: în ceea ce privește condițiile din penitenciare, cine nu le-a văzut în mod efectiv, să se abțină de la comentarii. Au fost avocați care au participat la percheziții în penitenciare iar ulterior, văzând condițiile, au avut coșmaruri câteva nopți. Condamnările CEDO împotriva României în această privință nu au fost emise pe ochi frumoși. Citiți și expunerea de motive a proiectului de OUG.