Gramofoane de epocă expuse în cramă

Gramofoane de epocă expuse în cramă

Un timişorean este proprietarul unei colecţii unice în ţară, care cuprinde de la primul model de difuzor din lume, un aparat marca Magnavox, până la primul aparat de radio fără baterii, conceput pentru alimentare electrică, sau primul fonograf portabil.

După ce mai bine de două decenii s-a bucurat singur de bijuteriile sale, Adrian Dunăreanu a vernisat la Timişoara o expoziţie unică în România, cu peste 60 de patefoane, gramofoane şi radiouri de pe vremea bunicilor şi străbunicilor noştri. Aceasta este deschisă în crama pe care o deţine pe Calea Aradului. 60 de piese strânse în 23 de ani Dunăreanu este mândru de unul dintre radiourile sale rare, cu baterie. „Aparatul Crosley a apărut pe piaţa anilor ’20 în urma ambiţiei creatorului lui, Paul Crosley, care a vrut să cumpere un radio pentru copii, dar, cum cele din perioada respectivă erau prea scumpe pentru buzunarul lui, a făcut singur unul. De la acel aparat s-a dezvoltat o fabrică în domeniu, de la care a pornit înfiinţarea reţelei NBC“, povesteşte Adrian Dunăreanu. Pasiunea colecţionarului s-a născut după ce a realizat că bunicul său a înstrăinat radioul cu lampă, de care se ataşase foarte mult în copilărie. S-a întâmplat în urmă cu 23 de ani. „Am vrut să cumpăr un aparat de radio care semăna foarte mult cu cel al bunicului meu, dar, din păcate, nu am reuşit. M-am supărat atunci foarte tare şi mi-am promis să cumpăr tot ce găsesc“, povesteşte împătimitul timişorean.

Între timp a strâns peste 60 de piese rare, iar majoritatea sunt încă funcţionale. De exemplu, primul aparat de radio construit în lume care funcţionează fără baterii, conceput special pentru a fi alimentat cu electricitate de la reţeaua de curent alternativ. Este un Steinite din 1926, cu pâlnie şi patru butoane.

Timişoreanul mai are în colecţie şi un televizor care a fost fabricat de Motorola în 1948, dar şi primul difuzor cu membrană şi magnet permanent ce datează din 1928, radiouri din perioada 1922- 1928 şi fonografe din 1898. Fiecare piesă valorează undeva între 500 şi 5.000 de euro. „Nu e potrivit să spunem că sunt scumpe. Mai degrabă că sunt foarte valoroase“, conchide colecţionarul.

Ne puteți urmări și pe Google News