Un puşti de 23 de ani şi-a luat lumea în cap şi s-a stabilit la Abuja. Tânărul îşi povesteşte experienţele din una dintre cele mai periculoase ţări.

Dan Gore are 23 de ani şi a plecat într-o aventură pe care mulţi o numesc nebunie. E din Brăila, a terminat ASE-ul şi lucrează în Nigeria la o companie de software.

A fost voluntar pentru o organizaţie studenţească, ce activează în peste o sută de ţări. A ales Nigeria din două motive: o ţară exotică şi o companie cu profil internaţional, dar cu identitate africană. E de şase luni la Abuja şi a găsit ce căuta. Câştigă cât un nigerian cu aceeaşi pregătire, diferenţa fiind că el trăieşte la standarde europene şi celălalt la cele africane. A plecat în cea mai bogată ţară a Africii, dar şi una dintre cele mai instabile.

Viaţa în Nigeria poate fi pe cât de frumoasă, pe atât de periculoasă. Poţi ajunge ginerele unui potentat local sau carne vie în mâinile răpitorilor. Principalele merite: eşti alb şi ai "carte".

Politicienii au case cu 40 de camere

"Nigeria e pentru avansaţi, Ghana de începători! Abuja sau Lagos au zeci de mii de expaţi. Au venit după experienţe în alte state africane. Nigeria e mai dură ca alte părţi ale Africii", povesteşte brăileano-nigerianul.

Diferenţa dintre bogaţi şi săraci şochează: "Politicienii şi afaceriştii corupţi au case uriaşe, cu 40-50 de camere. Ca în Pipera. Un parlamentar are un staff de o sută de inşi: paznici, şoferi, cameriste, croitori, bucătari etc. Săracii stau la câţiva zeci de metri, în cocioabe de lemn sau în colibe rotunde de chirpici, cu diametrul de trei metri. Ospitalitatea e invers pro por ţională faţă de mărimea casei. Un mango scade de la echivalentul a zece lei, în centru, la câţiva bani în periferii. 150 Naira, la un dolar. Bogaţii dau zece dolari pe patru role de hârtie igienică. Săracii, apa din găleată", este plastic expatul.

"Am deja doi socri!"

"Nigerienilor le place să vorbească mult. O şedinţă începe cu o rugăciune creştină şi se încheie cu una islamică. Fiind cel mai alb sunt de bârfă, monitorizat. Mi se dă cuvântul că-s alb şi trebuie să spun rugăciuni pe româneşte. În mâncare se pune ciuşcă. E mic, rotund, zbârcit, roşu ş-al dracu’ de iute! Se numeşte «peppe». Te doare gura, stomacul, restul..., a doua zi. Folosesc o legumă, «ocro», care face mâncarea să arate ca mucii. Când la masă e capră, nu ştii ce manânci din ea. Capul e delicatesa. Am deja doi socri care mi-au promis fetele lor. Am acceptat, că era singura modalitate de a face ca proiectele să meargă. Diplomaţia ajută, unii dintre mari patroni nu sunt obişnuiţi să audă «nu». Deciziile sunt subiective, şi un refuz poate să coste sute de mii de dolari. O petrecere frumoasă poate să aducă milioane. Pentru moment sunt burlac!".

"Pidgin English", nigeriano-engleza

În Nigeria sunt câteva limbi majore: Yoruba, Housa, Igbo sau Fulani şi peste 200 de limbi locale.

"Oficială e engleza. Dialectele mixate cu engleza formează «Pidgin English», o combinaţie fără gramatică cu care te descurci. Creştinii şi musulmanii sunt fifty-fifty. Musulmanii au Sharia în nord. Distrugerea a 16.000 de sticle de bere nu surprinde. Creştinii au dus religia la statut de soluţie socială. Sudul e plin de biserici cu profeţi, «sfinţi» şi tămăduitori. Biserica e o activitate socială de multe ori fără fundament creştin. Vizitând biserica ai acces la o slujbă, o soţie, bani, pile...", povesteşte brăileanul din Abuja.

Bogăţiile sunt petrolul şi gazele. Infuzia de capital străin o face cea mai bogată ţară africană. "De aici - corupţia, în interesul companiilor străine interesate în resurse naturale şi mână de lucru ieftină. Contractele se obţin uşor cu mită.

Puţina infrastructură e bună şi se dezvoltă mai repede ca autostrada Transilvania", se amuză Gore. "Energia e o raritate, iar un duş cu apă caldă o ciudăţenie. Serviciile medicale şi financiare sunt scumpe şi îndoielnice, iar corupţia e la cinste chiar dacă e acuzată în masă", adaugă Dan.

Nigerienii au un complex de inferioritate

"Dacă eşti alb, ai maşină bună şi vorbeşti urât, ai respect. Te numesc: Oga - mare şef, Master - stăpân, Chairman - preşedinte, Al-hagi - excelenţă", turuie Dan Gore.

"Nigerienii nu-s gospodari", decretează Dan. "Nu ştiu să menţină curăţenia şi să planifice resurse. De aici şi pierderile statului. Sunt puţine locuri unde ai confort. La hotel, unde dai zeci de dolari, nu ai apă şi lumină tot timpul. Călătoritul e dificil şi scump. Autorităţile te tratează ca pe un rege sau ca pe un criminal. E o ţară mare, cu drumuri nu grozave, dar practicabile. Un blocaj, că cineva a oprit în drum să-şi facă nevoile, e normal. Nu e anormal să fii implicat într-un accident şi să fii ameninţat cu moartea. Blocarea drumului cu buşteni e folosită de răpitori sau tâlhari, dar şi de poliţişti şpăgari", povesteşte românul stabilit în Nigeria.

De altfel, toate rapoartele internaţionale arată că Nigeria este o ţară unde legea este dictată de corupţie.

"Un parlamentar are un staff de o sută de persoane: paznici, şoferi, cameriste, croitori, bucătari etc., împărţiti la reşedinţele din Nigeria sau străinătate." DAN GORE, expat în Nigeria

MIC ÎNDRUMAR

Sfaturi practice pentru turişti excentrici

În Nigeria e un parc naţional, Yankari. "Are hipopotami, antilope şi elefanţi. Animalele mici sunt ţinute în ţarcuri să le protejeze de braconaj", spune Dan Gore.

"Câteva oraşe mai răsărite au muzee, cam de mărimea unei case memoriale de pe la noi. Fără curent şi cu artefactele expuse ca într-o debara de pensionar. Suveniruri mai ieftine ca cele din recepţia hotelului găseşti în pieţe: gheare de lei, oase şi fanoane de balenă sau replici de artefacte antice. Plajele de la Atlantic sunt perfecte pentru fotografii exotice", sfătuieşte Gore din Brăila.

Dar pericolul răpirii nu dispare. Trebuie să fii mereu în gardă, cu uşile maşinii închise şi geamurile ridicate. Românii sunt concentraţi în Lagos, Abuja si Port Harcourt. Majoritatea dintre ei lucrează în petrol şi energie.

"În Abuja, la ambasadă, e ca în familie. Dacă eşti burlac, nigerienii işi oferă fiicele ca soţii, iar ca femeie nemăritată vei fi cerută în căsătorie zilnic. În Nigeria cel mai bine este să nu te îmbolnaveşti. Malarie este, dar te fereşti. SIDA umblă liberă pe stradă, 4% din populatie e infectată. Feriţi-vă de fetele îndrăzneţe de prin baruri. Vânează expaţi, insistă depăşind buna cuviinţă şi te urmaresc până la uşa camerei de hotel", recomandă Gore.

În oraşele mai mari, musulmani îmbrăcaţi în alb stau pe scaune pe marginea drumului la "change money". "Pe cealaltă parte vezi fetele. Sunt negrese creştine, needucate şi orice-ai spune vor sa intre în maşină. Politeţea nu merge. Daca nu ţipi la ele, nu te ascultă. Te cerţi cu un bişniţar şi o curvă. Poliţistul vrea sa urce, că nu se impune decât de pe bancheta din spate", te instruieşte româno- nigerianul. Dan Gore n-a păţit-o încă.