Întâi apare polițistul rău (ministrul Tătaru) care ne spune că Guvernul ia în calcul închiderea persoanelor peste 65 de ani în hoteluri până când va trece pandemia. Imediat apare polițistul bun (Klaus Werner Iohannis) care ne spune să stăm liniștiți că nu se va întâmpla.

Apare polițistul rău (ministrul Vela) care ne spune că persoanele cu vârste peste 65 de ani pot să iasă din casă doar între orele 11.00-13.00. Apoi vine polițistul bun (Klaus Werner Iohannis) care ne asigură că se va mări timpul în care pot să iasă din case și se mai lungește “lesa” cu încă 3 ore suplimentare.

Apare un alt polițist rău (ministrul Anisie) care ne sperie că Ministerul Educației ia în calcul întoarcerea copiilor la școală din iunie. Rapid apare polițistul bun (Klaus Werner Iohannis) care ne spune să stăm liniștiți, elevi și părinți, pentru că școlile se vor redeschide doar în toamnă.

Apare alt polițist rău (șeful Cancelariei dl Dancă) care ne spune că starea de urgență se poate prelungi dincolo de 15 mai. Câteva ore mai târziu apare polițistul bun (Klaus Werner Iohannis) care ne spune să stăm liniștiți pentru că nu are de gând să mai semneze vreun decret de prelungire.

Acest model de propagandă ieftină poate păcăli un timp niște oameni, dar până la urmă toți vor vedea că Împăratul e Gol, că nu există nici un plan de revenire la viață, cum nu a existat nici un plan de luptă împotriva pandemiei.

Eu sper că ei nu se gândesc că această strategie poate ține prea mult și mai sper că membrii PNL vor realiza că acest joc le subminează propriul guvern. Rezultatul chemării permanente la raport în fața dlui Iohannis și faptul că toate măsurile luate DE CĂTRE GUVERN sunt anunțate de către Președinte, erodează extrem de mult credibilitatea Prim-ministrului și a tuturor membrilor Cabinetului.

Dacă acest lucru nu ne-ar afecta și pe noi toți aș zice: lasă-i în pace să intre cu căruța în gard. Problema este că noi toți suntem în căruță!

Înainte de a accepta să fie permanent la remorca dlui Iohannis, cei din PNL ar trebui să-și aducă aminte care este percepția despre prim-ministeriatul lui Emil Boc. Un primar foarte apreciat de clujeni, un prim-ministru care s-a luptat cu criza economică, Emil Boc a părăsit Palatul Victoria cu ștampila de marionetă a lui Traian Băsescu. El a mers cam pe același drum pe care merge astăzi Ludovic Orban: urcă alergând, la orice oră, dealul Cotrocenilor.

Astăzi, Ludovic Orban merge și mai departe cu obediența și târăște după el și jumătate din Cabinet, acceptă să stea în ședințe de ochii lumii doar pentru ca dl Iohannis să aibă ocazia de a ieși la ora 14.00 să poată să-și justifice la TV ziua de muncă.

Această inversare de roluri nu este doar neconstituțională, dar este și nesănătoasă pentru democrație.

Am fost Prim-ministru 4 ani și știu bine ce fel de expertiză are un Guvern și ce fel de expertiză se găsește la Administrația Prezidențială, și spun asta cu multă înțelegere față de personalul care lucrează pentru Președinte. Un Guvern are zeci de mii de experți pe care îi poate pune la muncă pentru a veni cu soluții. Președinția are câteva zeci. Informațiile care vin la Prim-ministru și Guvern sunt la prima mână, brute, neplăcute, adevărate, venite din teren de la oameni reali. La Președinte pe masă cele mai multe informații sunt filtrate de servicii sau de consilieri care au tendința de a nu-și supăra Șeful!

Știu că Ludovic Orban îi datorează totul lui Klaus Iohannis. Dacă acesta din urmă nu ar exista, Ludovic ar fi fost șomer și în ziua de azi. Îi înțeleg recunoștința față de dl Iohannis, dar lucrurile trebuie să aibă limite.

Să ne înțelegem, sprijin cu toată tăria ideea implicării Președintelui României în gestionarea crizei coronavirus. Cum sprijin implicarea mai activă a Parlamentului și a autorităților locale. Găsirea soluțiilor nu sunt apanajul nimănui, mai ales că avem de a face cu o amenințare atât de atipică. Dar această inversare de roluri este nu doar neconstituțională, dar este și nesănătoasă pentru democrație. Dacă dl Iohannis vrea să se implice cu adevărat și nu doar să ia smântâna de pe borcan, el trebuie să-și reia rolul constituțional, să se ducă la ședințele de guvern pe care să le prezideze și unde să fie solidar cu deciziile care se iau acolo. Cu toate deciziile, nu doar cu alea care dau bine la public.

Jocul de-a “polițistul bun, polițistul rău” funcționează atâta timp cât ceilalți nu se prind. Atunci când lumea se prinde, jocul devine doar o scenetă penibilă și tristă.