Din cuprinsul articolului
Gobekli Tepe, situl arheologic din sud-estul Turciei, vechi de peste 11.000 de ani, schimbă fundamental înțelegerea despre originile civilizației. Construit înainte de apariția agriculturii, complexul megalitic ridică întrebări esențiale despre organizarea socială a vânătorilor-culegători.
În sud-estul Turciei, pe un deal rotunjit din apropierea orașului Șanlıurfa, se află unul dintre cele mai tulburătoare situri arheologice descoperite vreodată. Gobekli Tepe nu ar fi trebuit să existe. Cel puțin nu conform manualelor de istorie scrise până la sfârșitul secolului XX.
Datat în jurul anului 9600 î.Hr., situl este mai vechi decât piramidele egiptene cu aproximativ 7.000 de ani și precede apariția agriculturii organizate. Conform cronologiei clasice,templele ar fi trebuit să apară abia după stabilizarea comunităților agricole. La Gobekli Tepe, însă, vânătorii-culegători au ridicat structuri monumentale înainte de a cultiva grâne sau de a domestici animale.
Descoperirea sitului a obligat arheologia să regândească ordinea apariției religiei, agriculturii și organizării sociale.
Descoperirea sitului a început cu o observație ignorată și a continuat cu o cercetare sistematică
Gobekli Tepe a fost semnalat pentru prima dată în anii 1960 de o echipă mixtă turco-americană care efectua un studiu de suprafață în regiune. La acel moment, situl a fost interpretat drept un cimitir medieval.
Abia în 1994, arheologul german Klaus Schmidt, de la Institutul Arheologic German, a revizitat locul și a înțeles că pietrele vizibile la suprafață erau mult mai vechi. Excavările sistematice au început în 1995.
Rezultatele au fost spectaculoase.
Cercetările au scos la iveală cercuri monumentale formate din stâlpi în formă de T, unii având peste 5 metri înălțime și cântărind între 10 și 20 de tone. Stâlpii sunt decorați cu reliefuri reprezentând animale sălbatice: lei, mistreți, șerpi, vulturi, scorpioni.
Datarea prin metode radiocarbon a materialului organic asociat a indicat o vechime de aproximativ 11.000 de ani, plasând situl în perioada neolitică pre-ceramică.
Sursa: UNESCO
Monumentele au fost construite înainte de apariția agriculturii organizate
Una dintre cele mai importante concluzii ale cercetărilor este că Göbekli Tepe a fost ridicat înainte ca agricultura să fie practicată sistematic în regiune.
În zonă nu au fost identificate dovezi clare ale cultivării cerealelor în perioada construcției monumentelor. Comunitățile care au realizat aceste structuri trăiau din vânătoare și cules.
Acest fapt a generat o inversare a paradigmei clasice. Dacă anterior se credea că agricultura a permis apariția templelor și a structurilor religioase, Gobekli Tepe sugerează că motivațiile simbolice și religioase ar fi putut preceda și chiar stimula trecerea la sedentarism și cultivare.
Ipoteza formulată de Klaus Schmidt a fost directă: religia ar fi putut preceda agricultura.
Megaliții au fost extrasați și transportați fără tehnologii metalice
Întrebarea fundamentală rămâne aceeași: cum au reușit comunități de vânători-culegători să ridice blocuri de piatră de zeci de tone?
Stâlpii au fost sculptați din calcar extras din cariere situate în apropiere. Urmele de tăiere arată utilizarea unor unelte din piatră.
Transportul acestor megaliți ar fi necesitat mobilizarea a zeci sau chiar sute de persoane pentru fiecare element. Deși nu există dovezi ale folosirii roții sau a animalelor domestice de tracțiune în acea perioadă, cercetătorii consideră posibilă utilizarea unor sisteme simple de pârghii și sănii din lemn.
Construcția a presupus organizare, coordonare și o formă de leadership.
Situl a fost îngropat deliberat de constructorii săi
Un alt element surprinzător este faptul că Gobekli Tepe nu a fost abandonat pur și simplu. Structurile au fost umplute și acoperite intenționat cu pământ și resturi.
Această umplere deliberată a permis conservarea extraordinară a monumentelor. Motivele acestei acțiuni nu sunt pe deplin cunoscute. Ar putea fi vorba despre o schimbare ritualică, o transformare a credințelor sau o reorganizare socială.
După acoperirea cercurilor monumentale, alte structuri mai mici au fost ridicate deasupra, semn că situl a continuat să fie utilizat.
Reprezentările animale indică un univers simbolic complex
Reliefurile de pe stâlpi reprezintă în principal animale sălbatice. Nu există reprezentări evidente ale plantelor cultivate sau ale animalelor domestice.
Acest lucru sugerează că universul simbolic al comunităților respective era legat de mediul natural și de forțele percepute ca amenințătoare sau sacre.
Stâlpii centrali din fiecare cerc sunt mai înalți și par antropomorfi. Pe unele dintre ele sunt sculptate brațe și mâini stilizate, sugerând prezența unor figuri umane abstractizate.
Interpretările variază între reprezentări de zeități, strămoși sau simboluri ale puterii colective.
Göbekli Tepe a fost inclus în patrimoniul mondial UNESCO
În 2018, situl a fost inclus pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Recunoașterea a venit în urma deceniilor de cercetări care au demonstrat importanța excepțională a complexului.
Autoritățile turce au dezvoltat infrastructura pentru protejarea sitului, construind o structură de acoperire și facilități pentru vizitatori.
Cercetările continuă, iar doar o mică parte din sit a fost excavata până în prezent.
