Culoarea neagră de pe drapelul Germaniei a caracterizat ultimele săptămâni ale celei mai mari economii a Europei. La Berlin și în marile orașe s-au strâns și au protestat împotriva politicii guvernului zeci de mii de fermieri cu mii de mașini agricole. Alte proteste de anvergură au vizat politica anti-imigrație promovată de extrema dreaptă. Nu se mai întâmplase de ani buni. Pacea socială din Germania era invidiată de toată lumea.

Normal 0

false false false

IT X-NONE X-NONE

/* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Tabel Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-priority:99; mso-style-parent:""; mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt; mso-para-margin-top:0in; mso-para-margin-right:0in; mso-para-margin-bottom:8.0pt; mso-para-margin-left:0in; line-height:107%; mso-pagination:widow-orphan; font-size:11.0pt; font-family:"Calibri",sans-serif; mso-ascii-font-family:Calibri; mso-ascii-theme-font:minor-latin; mso-hansi-font-family:Calibri; mso-hansi-theme-font:minor-latin; mso-bidi-font-family:"Times New Roman"; mso-bidi-theme-font:minor-bidi; mso-ansi-language:IT;}

În plus, au apărut datele statistice de anul trecut care au înnegrit și mai mult situația. În trimestrul IV, PIB-ul a scăzut cu 0,3% față de trimestrul precedent. La fel și cel anual: 2023 față de 2022. Nu se poate vorbi încă de recesiune pentru că între trimestrele II și III creșterea/scăderea a fost zero. În decembrie, inflația a fost de 3,8% față de 2,9%, media în Zona euro…

Conexiunile externe ale economiei germane devin periculoase pentru … beneficiari 

Ministrul economiei, Robert Habeck, ne-a dezvăluit secretul lui Polichinelle în variantă germană. ,,Importul de gaz rusesc - a subliniat demnitarul berlinez - ne crease un avantaj competitiv în trecut. Poziția noastră dominantă s-a năruit în momentul când am renunțat la aceste importuri, iar prețurile la energie au crescut considerabil’’. Președintele Federației Industriei Germane (Bundesverband der Deutschen Industrie), Siegfried Russwurm, a admis că ,,economia Germaniei s-a oprit și nu va exista un reviriment în2024’’. Trist dar adevărat.

Din nefericire, pentru mulți alți europeni - chiar și pentru noi românii - dificultățile economiei germane se extind în zone tot mai largi ale UE datorită gradului de integrare cu economiile altor state. Italia de nord și Germania - de exemplu - alcătuiesc un ,,ecosistem economic’’ care în noile condiții îi penalizează pe italieni aflați, de multe ori, în relații de subordonare față de germani.

Același mod de conexiune funcționează în regiunile limitrofe Germaniei din Austria, Republica Cehă, Polonia și chiar Franța de nord-est. Nu sunt scutite nici Ungaria, republicile baltice și Croația, ca să nu mai vorbim de ,,cercul exterior’’ în care se evidențiază Spania. Dacă cineva se gândește la o separare de economia Germaniei, înțelege rapid că acest lucru este practic imposibil. Acum.

RDG-ul n-a fost doar o povară pentru RFG

Produsul intern brut al Germaniei în prețuri curente se apropie de 30%  din PIB-ul întregii Zone euro. Proporția este puțin mai mică, 25-26%,  dacă analizăm exportul statelor din această zonă către restul lumii, aspect care arată și nivelul de integrare a Zonei euro precum și ponderea Berlinului în interior. Totuși, excedentul Germaniei în comerțul cu țările non-euro, în 2023, a fost de patru ori mai mare decât al celorlalte state care folosesc moneda unică. Pentru cât timp, oare?

După reunificare, în anii ‘90 ai secolului trecut, Germania devenise un gen de ,,bolnav’’ al Europei dar s-a întremat repede cu ajutorul materiilor prime energetice și nu numai din Rusia, deschiderea treptată dar constantă a pieței chineze pentru produsele sale și menținerea unei rate aproape simbolică din PIB pentru cheltuielile militare. În plus, a profitat - într-o măsură de care s-a vorbit prea puțin - de calitatea formării profesionale a germanilor din fosta RDG, preluați la ,,cost zero’’ și integrați rapid într-un sistem productiv eficient. Este vorba de ingineri, tehnicieni, medici, specialiști în agronomie, chiar militari. ,,Bolnavul’’ în discuție s-a ridicat în mai puțin de un deceniu construind al doilea miracol german după cel din anii ‘50. Atunci a fost multă muncă și solidaritate socială. După aceea, au intrat în joc diplomația, inteligența și… concesiile din partea altora.

La exporturi, China urcă, Germania coboară

Însă o nenorocire nu vine niciodată singură. Exporturile germane către China - prima piață a Berlinului - nu arată prea bine și aceasta dinaintea pandemiei Covid -19 sau a ,,operațiunii speciale’’ rusești în Ucraina. Ca și în cazul importurilor din America, chinezii au devenit maeștri în substituirea produselor germane cu produse proprii sau importate din țări asiatice la prețuri mai mici.

Un exemplu relevant este cel al instalațiilor-mastodont pentru săpat tuneluri. Erau, până în urmă cu câțiva ani, un simbol al mecanicii germane care își dovedise eficiența de sub Alpi până sub Canalul Mânecii. Asta știm noi aici, în Europa dar pe partea cealaltă a planetei, în China, se construiseră mai multe tuneluri decât în oricare țară a lumii. Acum, chinezii reprezintă avangarda tehnologică pe acest segment.

Alt exemplu: în 2022, China a depășit Germania în domeniul exportului de automobile. Date preliminare arată că anul trecut ar fi depășit și Japonia. Ca să nu mai vorbim de sectorul mașinilor electrice…

Privilegiile în UE se mențin dar nu ajută prea mult

Potrivit publicației britanice Financial Times, în primele zece luni din 2023, numărul falimentelor în economia germană a crescut cu 24% față de 2022 iar pentru anul în curs, creșterea ar putea depăși 28-29%. Calitatea produselor germane a funcționat ca o garanție pentru clienți atunci când producătorii au mărit prețurile la vânzare descărcând de fapt, creșterea costurilor generată de energia scumpă și salarii. Până la un punct. Acum, aceiași clienți se retrag din circuitul comercial german văzând că procesul de transfer către ei al cheltuielilor de producție continuă. Este vorba doar de coama aisbergului care arată că mediul productiv, comercial și investițional german nu mai este cel de odinioară.

Mai vechea tentație de a nu respecta regulile comunitare - supravegheate de Comisia UE și Banca Centrală Europeană - este o realitate și în Germania după ce, decenii la rând instituțiile comunitare o combăteau în alte state. În principal, este vorba de ajutoarele de stat  care se supun unor reglementări precise. Nu și pentru Berlin, care are una dintre cele mai puternice structuri de lobby la Bruxelles și cea mai puternică la Frankfurt.

Chiar acum, la început de an, Direcția Generală privind Concurența din cadrul Comisiei UE a aprobat o subvenție de 890 de milioane de euro acordată de Berlin unei firme suedeze. Aceasta va construi o fabrică de baterii pe teritoriu german. Motivul este ,,foarte european’’. Dacă n-o primeau în Germania, suedezii ar fi mers în Statele Unite unde s-ar fi bucurat de condițiile financiare extrem de generoase prevăzute în celebra de-acum Inflation Reduction Act a lui Joe Biden.

Desigur, Comisia Uniunii Europene își poate oricând justifica decizia - nu cred că Polonia sau România, de exemplu, s-ar fi bucurat de atâta generozitate - întrucât era vorba de o investiție de miliarde și sute de locuri de muncă pentru europenii germani. Dar cu o floare de la Bruxelles nu se face primăvară între Oder și Rin.

Între economie și politică, găsim... extrema dreaptă

În acest marasm economic și social, spectrul politic german alunecă spre dreapta. Chiar spre extrema ei. Gruparea Alternative  fùr Deutschland (AfD) a preluat drapelul salvării naționale și reconstrucției statului german. Principiile nu diferă mult de cele pe care bunicii noștri le auzeau în primele decenii după Marele Război: economie socială de piață, eradicarea sărăciei, consolidarea sistemului sanitar, reforma pensiilor și asigurărilor sociale. N-ar fi chiar rău. Dar propunerile vin din partea unui partid care nu-și asumă nicio responsabilitate pentru ce s-a întâmplat în trecut. Ca și atunci... Dar nu-i numai atât. Recursul la istorie în sens identitar devine regulă. Dacă adăugăm faptul că purtătorul de cuvânt al AfD, Bjòrn Hòcke, vorbea nu demult despre memorialul Holocaustului din Berlin considerându-l ,,un monument al rușinii’’ avem tabloul complet. Sau aproape. Mai mult, într-un articol acordat unei publicații americane, Alice Weidel, lider AfD, a afirmat că ,,în lipsa unei reforme adecvate a UE, formațiunea noastră ar putea promova un Dexit, după modelul Brexit-ului’’.

Ținând cont de cele de mai sus și de multe altele pe care nu le-am pomenit pentru a nu exagera cu argumentele și explicațiile, apreciez că domnul cancelar Olaf Scholz se află în cel mai dificil moment al mandatului său. Totul merge în jos, inclusiv consensul în jurul grupării sale politice, Partidul Social Democrat - SPD. Se apropie alegerile regionale. În sondaje, AfD are spre 20% iar CDU al fostului cancelar Angela Merkel este în creștere. Verzii, membri ai coaliției la putere - acești ,,visători oportuniști’’, cum îi caracteriza recent Die Welt - vor fi marii perdanți. Și cu ei, (poate)demisionarul Scholz.