EXCLUSIV. Ion Bârlădeanu, gunoierul care, pentru colajele sale, a ajuns faimos până la Paris, nu s-a transformat într-un prinţ, aşa cum visa. Celebritatea nu i-a umplut conturile, ci a alimentat neînţelegerile dintre cei care l-au descoperit. Acum lucrează cu ziua şi spune că ar râde şi curcile de el dacă s-ar întoarce la ghenă.

Cât un foc de paie a ţinut celebritatea lui Ion Bârladeanu, vestitul gunoier ale cărui colaje, contestate de unii, apreciate de alţii, s-ar fi vândut în marile galerii europene şi cu 3.000 de euro. Descoperit într-o ghenă de pe Moşilor, fără să aibă habar că pozele decupate de el din ziare sau reviste şi lipite pe alte imagini înseamnă pop-art, Ion Bârlădeanu s-a trezit aruncat într-o lume mult prea complicată pentru vârsta şi originile lui.

La 64 de ani, smuls dintre gunoie şi de lângă alcoolul la PET, a fost aranjat la costum şi purtat prin Europa. La Paris a întâlnit- o pe râvnita Angelina Jolie. A fost eroul unui film, a dat autografe, interviuri: "Eu am fost în mizerie şi am ajuns în glorie. Din cerşetor am ajuns prinţ". Numai că gloria s-a stins repede, iar vremelnicul prinţ a revenit la apucăturile sale, la fel de sărac.

"Sunt om cu şapte clase, doamnă"

Astăzi, când nimeni nu mai po meneşte de el, Ion Bârlădeanu spune că nu ştie câte lucrări s-au vândut, câţi bani s-au câştigat. Ştie doar că rudele, care nu l-au căutat niciodată la ghenă, îl cred milionar, că aşa au citit în ziare. Mai ştie că toate lucrările, vreo 2.000 după numărătoarea lui, au rămas în galeria H’Art condusă de Dan Popescu, cel care i-a expus colajele şi i-a oferit un acoperiş în 2008, când a plecat de la ghena de pe Moşilor.

Despre existenţa unui contract între el şi galerist nu ştie mare lucru: "Sunt om cu şapte clase, doamnă, dar există un avocat". Are o bănuială. Celebritatea sa ar fi mărul discordiei dintre cei care l-au cosmetizat şi l-au scos în lume. Fiecare ar vrea să-şi asume meritul: Dan Popescu, galeristul care îi gestionează lucrările, şi regizorul Alexander Nanau, cel care a făcut filmul "Lumea văzută de Ion B.". Din această aventură, i-a rămas doar un strop de orgoliu: "Dacă m-aş întoarce la ghenă, ar râde şi curcile de mine".

"Mai beu, da’ nu mint"

La ghenă nu s-a întors, dar aproape că a adus-o în sufragerie. "Dacă aveţi timp, răbdare şi ţigări, vă povestesc toată viaţa mea. Eu nu mint. Mai beu, da’ nu mint. Şi să nu-mi mai zici domnu’ Ion, eu sunt nea Ion. Aşa mă ştie toată lumea", ne-a întâmpinat artistul în apartamentul închiriat cu 300 de euro, pe George Vraca. Asta, după ce prima întâlnire eşuase.

Nea Ion era dispus să dea un interviu: "În mod normal, ar trebui să cer bani... dar dacă îmi aduci o bere"... Atunci, am onorat modesta pretenţie a artistului. Numai că nea Ion atacase mai multe beri până la amiază, iar cea promisă i-a pus capac, la peste 38 de grade Celsius.

"Nu muşc mâna care m-a hrănit"

După o săptămână, ne-a primit oarecum ruşinat. E opt seara şi abia s-a întors de la noua slujbă. A chituit toată ziua nişte geamuri. De două zile e zugrav, plătit la mica înţelegere. "Uitaţi, nea Ion, de data asta v-am adus un suc. .". "Mulţumesc, nu trebuia să vă deranjaţi. Eu nu prea le am cu sucul. Doamnă scumpă, mi-e ruşine că am îndrăznit data trecută". Ne priveşte pe sub sprâncene, ca un copil care tocmai a făcut o boacănă. E proaspăt ras şi s-a gătit şi el cu ce-a avut: o pereche de blugi largi, atârnaţi de o curea, şi o cămaşă albă.

Se aşază cuminte pe marginea canapelei şi începe să povestească. Vorbeşte rar, cu un uşor accent moldovenesc, şi oftează des. Îşi înşiră povestea postcelebritate cu vorbele lui, de gunoier. Nu mai e nimeni lângă el, care să-i spună ce şi cum să facă: "Nu muşc mâna care m-a hrănit, pentru că eu i-am hrănit pe alţii".

"Când am văzut prima dată euro, m-a prins roşeaţa la ochi"

Necazul, povesteşte fostul gunoier, a venit "după toată nenorocita asta de vizită la Paris". Zice că e un război între doi inşi, iar el e neutru. Unu-i de stânga, unu-i de dreapta. Unul a făcut filmul, unul n-a cunoscut- o pe Angelina Jolie. "Alex Nanau mi-a dat 40 de milioane, pe card. S-au cam dus. A, şi mi-a mai dat Institutul Cultural Român 19 milioane. Notaţi vă rog, ca să fie clar".

Apoi îşi aminteşte că şi Popescu i-a dat nişte bani: "Ştiţi cât mi-a dat? 2.000 de euro. Când am văzut prima dată... io, ca gunoierul de la gunoi, m-a prins roşeaţa la ochi. Deci 2.060 de euro. Atât mi-a dat". Acum se declară lefter. Din martie a părăsit garsoniera lui Dan Popescu, s-a mutat pe George Vraca. Chiria spune că i-o plăteşte regizorul Alexander Nanau.

Angelina, mărul discordiei

În versiunea lui, Dan Popescu nu ar fi fost de acord ca el să se întâlnească cu Angelina Jolie, din gelozie profesională, că n-ar fi fost invitat şi el: "V-aş spune ceva, dar mi-e ruşine să vorbesc pornografic. O să zic pe ocolite. Eram la Paris şi trebuia să ajungem la ambasadă. Şi ăsta era răguşit şi mi-a zis: Io îmi bag p... în Angelina matale. I-am zis: «Băi, nea Dan, dar io ce vină am la mijloc. Nu v-aţi împăcat la început, a venit ăla cu filmarile». «Nea Ion, eu am cheltuit mult». Urla. A doua zi am plecat din Paris. Pe drum, tot aşa m-a atacat. Dacă aveam toate pozele, toate troacele, rămâneam acolo".

Jocul de-a celebritatea

Spune că în ziare s-au scris numai porcării, că l-ar fi descoperit Popescu. În opinia lui, salvatorul e Ovidiu Feneş: "A văzut lucrările mele şi i-a spus lui Popescu. Că ăsta micu’, Feneş, e un artist naiv, aşa. Face o artă din asta care are succes pe moment".

Nu încetează să-l atace pe cel care l-a luat de la ghenă şi l-a adăpostit în garsoniera sa: "Popescu se enerva că scriu jur naliştii despre mine, că ce câştig eu de la ei. Când am ajuns în România, îmi zice: «Nea Ioane, io am cinci jurnalişti aleşi pe sprânceană. Când ajungem mâine, dăm interviuri, tată». «Da, domn Popescu. Da’ de azi înainte o să dau interviuri numai cui vreau eu, gratuit şi negratuit». El zice: «Bine, da’ să nu pomeneşti de Angelina Jolie asta a matale»".

"M-am îmbătat şi de bucurie, şi de prostologia mea"

De când s-a întors, toacă la ziare, are vrafuri întregi. Decupează pozele care i se par interesante. Are zeci de pungi pline cu capete, picioare, avioane. Resturile ajung la maculatură: "Mai iau o bere pe ele, scot doar strictul necesar". N-a avut de gând să se întoarcă la ghenă, aşa cum s-a scris în ziare: "Păi, toată lumea scrie articole, dar nimeni nu ştie amărăciunea mea".

Spune că, de când s-a întors din Franţa, a trăit din deşeuri, din mila poporului, "mai fac şi câte un ciubuc". "Aş mai avea o şansă acum, să mă fac actor... după atâta balamuc. Da’ mai caut de muncă. Cum a zis ăla din film: «Eu, când vreau să fluier, fluier». Eu, când vreau să mă fac gunoier, zugrav sau săpător la gropi mă fac".

Până atunci, lucrează la imagine: "Eu nu beu tot timpul. Am fost beţiv. M-am îmbătat şi de bucurie, şi de prostologia mea. Nu-mi mai tremură mâna. Altfel nu pot să decupez poze, asta- i precizie. Eu decupez şi un bob de orez, şi picioarele la o muscă".

ÎNTÂLNIREA VIEŢII. Nea Ion şi Angelina Jolie la Paris, pe 26 februarie 2010

COLAJ DE FAMILIE

"Dacă am noroc, o să joc într-un film adevărat, o să fiu bunic"

"Cu neamul meu moldovenesc nu prea ţin, că se poartă cam mizerabil. Când eram la ghenă, nu mă căta nimeni, acum toţi mă cunosc, Marele Ion B.", îşi "laudă" nea Ion rudele. S-a născut în judeţul Vaslui, la Zăpodeni, în 1946.

A facut numai 7 clase şi a plecat în lume la 18 ani. A făcut tot felul de munci necalificate. Nu a avut niciodată o casă. După ’90 a trăit din reciclarea gunoiului. Colaje face din anii ’70-’80. Le-a cărat mereu cu el. Spune că mai are trei fraţi, care l-au făcut de ruşine: doi au rămas în Moldova, unul e la Braşov: "Unul a sărit cu securea la mine, altul a venit şi s-a împrumutat de bani în numele meu".

"Am televizorul în cap"

Unde locuieşte acum nu prea îl ştie lumea, pentru că umblă deghizat, "adică numi pun costumul şi pălăria cu care am fost la Paris, altfel s-ar uita toţi după mine".

Într-o zi a simţit umilinţa în faţa scării: "Stăteam, aşa, şi a trecut o doamnă distinsă, o băbuţă, la vreo 70 de ani. Mi-a dat doi lei. I-am zis că nu-i nevoie. A crezut că sunt cerşetor, am şi mutra asta". Nu a fost niciodată căsătorit şi crede că aşa i-a fost destinul. Drăguţe a avut multe, dar trecător. "Amu n-am nicio relaţie. Nici televizor nu-mi trebuie, că nu mai tai poze. Televizorul îl am în cap. Am radio, în schimb".

"Eu iubesc copiii"

Cea mai mare bucurie din viaţa lui a fost atunci când, aflat la Paris, a fost aplaudat la scenă deschisă. Iar întâlnirea cu Angelina Jolie, căreia acum îi zice nepoată, n-o s-o uite niciodată. O povesteşte de zeci de ori şi de fiecare dată mai adaugă ceva. De vreo lună are un partener de discuţii, care , uneori, o face şi pe purtătorul de cuvânt, "că eu nu ştiu să folosesc păduchili ăsta de telefon".

Se prezintă domnul Doru şi spune că e fost inginer, dar acum vinde ziare undeva pe Câmpineanu. Zice că a avut o viaţă mai grea decât nea Ion :"Am fost condamnat la 5 ani de închisoare pentru delapidare de la fabrică. Am executat câteva luni. O eroare enormă". Nea Ion speră să revină în lumina reflectoarelor: "Am fost chemat la un casting, pentru rolul de bunic. Io iubesc copiii, dar mai mult iubesc oamenii care n-au copii, ca io n-am avut familie. Nu-mi pare nici rău, nici bine"

CONTROVERSE. Lucrările lui Ion B., colaje cu imagini decupate din ziare şi reviste, sunt considerate de unii un kitsch fără valoare artistică. Însă fiorul de admiraţie a străbătut toată protipendada amatoare de artă

DAN POPESCU. Galeristului nu i-a picat bine intruziunea regizorului Nanau în viaţa protejatului său

SĂGEŢI

Galeristul Dan Popescu e acuzat că "a confiscat" miile de lucrări ale artistului aflat în mizerie. În replică, comerciantul de artă spune că a cheltuit zeci de mii de euro pentru promovarea lui

Contactat de EVZ, Dan Popescu, directorul Galeriei H’Art, cel care gestionează lucrările lui Ion Bârlădeanu, e zgârcit în informaţii legate de cifre. Evită să spună câte colaje s-au vândut, cu cât s-au vândut, câţi bani s-au câştigat şi ce sume primeşte Bârlădeanu.

"La un moment dat, voi face publice detaliile. Până atunci, daţi-mi voie să spun versiunea mea despre această poveste: un galerist aude de la cineva de un artist care trăieşte în ghenă (Ion Bârladeanu) şi care face colaje. Galeristul vede omul şi lucrările şi ia o decizie de risc maxim, lucru pe care foarte puţine galerii din lume l-ar face: să-i facă buletin, să-i asigure subzistenţa şi, simultan, să investească timp de doi ani zeci de mii de euro in promovarea lui - expoziţii, târguri, cataloage, înramări. Nu semnează contract decât după doi ani şi acel contract este redactat de catre avocatul desemnat de cel ce avea sa-i devina "protector" lui nea Ion - regizorul Alexander Nanau".

Despre contract şi începutul conflictului

"Contractul este net în favoarea artistului.De la o cota de 1 leu (actriţa Maria Popistaşu a cumpărat dintr-un anticariat în jur de 10 colaje la acest preţ) se ajunge prin efortul galeriei la o cota de câteva sute de euro. Vine momentul unei faimoase expoziţii la Paris, organizată de catre galerist împreună cu o galerie de top din capitala franceză.

La Paris, artistul vrea să meargă cu maşină, să vadă Europa. Galeristul se executa. Apare momentul întâlnirii cu Angelina Jolie. Regizorul filmului este artizanul acestei întâlniri, la care galeristul nu este invitat. Mai mult, galeristul este împotriva acestei cascadorii mediatice. Găseşte că e irelevantă traseului profesional al artistului şi ca îi transformă arta în cancan". Sfârşit de poveste "După Paris, adică exact când efortul profesional de promovare stă să dea roade, artistul se supără pe galerist pe motiv că a cutezat să vorbească ireverenţios despre Angelina Jolie. Odată revenit de la Paris, declară că nu mai participă la nicio conferinţă de presă şi devine halucinant - suprarealist ajungind sa-l faca pe Galerist "jidan prost".

Totul explodează în conflict de presă de bulevard. Nea Ion are un contract onorat la care alţi artişti români contemporani abia visează, iar expoziţia de la Paris a avut un ecou profesional excelent. Cu toate că investiţiile galeriei nu au fost acoperite nici pe departe de vânzări, artistul are, prin contract, existenţa asigurată. Nea Ion trăieşte un delir de grandomanie indus de către regizorul Alexander Nanau.

El este singurul om care a făcut profit de pe urma lui nea Ion. Planul e simplu: "Ne folosim de Popescu şi de reputaţia lui până îl plasăm pe orbita profesionala", după care îi "regizăm" o ceartă publică cu nea Ion şi îi reprezentăm noi "interesele" mai departe. Este o telenovelă de prost gust, cu mult mai multe detalii sordide pe care, poate, la momentul oportun o să le fac publice".

ALEXANDER NANAU. În ciuda eforturilor, regizorul n-a putut fi contactat de EVZ pentru a-şi expune poziţia în acest caz Foto: Mediafax

Subiect de film

"Lumea văzută de Ion B.", realizat de regizorul Alexander Nanau, în colaborare cu HBO, prezintă povestea lui Ion Bârlădeanu care, în urmă cu trei ani, locuia în ghena unui bloc, iar în scurt timp a ajuns artist internaţional. Filmările au început în momentul în care lucrările lui au început să fie apreciate. A câştigat Premiul Gopo pentru Cel mai bun documentar şi se află în circuitul festivalurilor internaţionale. Am prezentat povestea lui Ion Bârlădeanu fără intenţia de a ştirbi imaginea sau a minimaliza munca tânărului regizor. Din păcate, până la închiderea ediţiei, el nu a putut fi contactat pentru a-şi spune punctul de vedere.