Cat e un an? Acum pe bune. Un an are doua semestre mari si late. Da’ ce spun eu mari, ca-s vai de capul lor de prapadite ce sunt.
Un semestru are sase luni. E mult? Ha. Niciun copil nu poti sa nasti in asa scurt timp. E nevoie macar de o luna in plus, si atunci se cheama ca a venit pe lume prematur. Un semestru are de trei ori cate doua luni. Auzi, doua luni!
Ce poti face in doua luni? Vin cam de opt ori duminicile peste tine, carand dupa ele tot atatea saptamani, tac-pac... puf! Dispar ca o boare de spray. Saptamanile chiar se topesc. Slanina in tigaie sunt. Ba mai rau. Ca slanina mai imprastie miros de afumatura, mai face fum... pe cand saptamanile - nimic. N-apuci sa faci nimic in saptamani. Zici de cateva ori „de luni ma apuc de-aia sau de-ailalta”, observi apoi ca nu ai fost de-ajuns de determinat, te infurii si mai zici de vreo doua ori si intr-o luni chiar te lasi de respectiva meteahna. Strangi din dinti si te reapuci dupa alte cateva saptamani. Definitiv.
Nici sa te lasi de fumat nu poti in saptamani, da-o-ncolo, e prea putin. Trebuie vorbit de ani daca vrem sa discutam lucruri serioase. Si ca s-o spunem pe sleau, trebuie vorbit de zeci de ani. Numai asa se poate face treaba. Nu, chiar vreau sa facem o socoteala corecta. Puteti voi construi ceva intr-o singura zi? Nu. In cateva zile, poate? Nu, ca nu suntem Dumnezeu. Dar in luni? Ha, abia reusesti sa-ti incropesti niste planuri, sa te uiti in jur, sa adulmeci oportunitatile. Si asta te poate costa sanatate. Poti raci intre timp, poti face depresii, poti sa... nu mai stiu ce, dar poti. Ca, deh, microbii abia asteapta.
Asa ca eu inteleg prea bine de ce de doi ani la pasajul subteran urias, de vreo 50 de metri, numit Marasesti s-a lucrat abia la borduri - care-s foarte importante. Acum e nevoie de o pauza mica, de vreo trei-patru ani, ca s-a muncit. Mult.
Recomandările noastre
