Evenimentul Zilei > Actualitate > Gheorghiu-Dej: „Adio, Moscova!”
Gheorghiu-Dej: „Adio, Moscova!”

Gheorghiu-Dej: „Adio, Moscova!”

In 1964, Dej anunta public ruperea de URSS, consemnata si intr-un document secret care a circulat in ambasadele Marii Britanii din lume.

In 1965, Gheorghiu-Dej moare, lasand in urma multe semne de intrebare.

Declaratia din aprilie 1964 a insemnat un nou capitol in istoria comunismului. Gheorghiu-Dej a avut curajul sa infrunte Moscova, URSS-ul fiind pana la acel moment „farul calauzitor al organizatiilor comuniste din toata lumea”.

„Dej a sustinut egalitatea intre toate partidele comuniste. Declaratia din aprilie 1964 incununa o cale lunga de desovietizare a Romaniei. Primele decizii au fost luate inca din 1959. Astfel, limba rusa nu mai era obligatorie, strazile, stadioanele si localitatile reveneau la denumiri romanesti, iar din conducerea PCR fusesera inlaturati oamenii Moscovei”, spune istoricul Florian Banu, membru al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii.

Racirea relatiilor cu URSS

John McGhee, diplomat, reprezentant al Marii Britanii la Bucuresti, trimite pe 8 iunie 1964 un document catre toate ambasadele Regatului Unit din tarile comuniste, dar si in cele din Germania de Vest, SUA, Finlanda si alte tari capitaliste. Continutul acestui document secret este prezentat in exclusivitate in „Evenimentul zilei de duminica”.

El a fost descoperit in arhivele Ministerului de Externe al Marii Britanii de  istoricul Marian Zidaru. In document se precizeaza: „Declaratia publicata pe data de 26 aprilie a dat nastere unor speculatii foarte mult vehiculate la Bucuresti. Uniunea Sovietica a fost acuzata ca s-ar fi infiltrat in cadrul serviciilor romane de informatii, inclusiv in Securitate”, scrie britanicul.

McGhee subliniaza in documentul oficial al Ministerului Afacerilor Externe despre racirea relatiilor dintre Romania si URSS: „Relatiile sovieto-romane s-au deteriorat profund inca dinainte de ziua de nastere a lui Hrusciov (n.r. – 17 aprilie). Conform opiniei ambasadorului finlandez, care statea la receptie  pe randul din spatele lui Maurer, a observat ca acesta a stat doar doua minute cu Hrusciov fata de cele 20 de minute cat petrecuse el; si ca Maurer era singur printre toti delegatii prezenti la acel banchet care au esuat in a tine un discurs.”
Spre Vest!

In documentul citat se fac referiri si la deschiderea Romaniei catre Occident: „Comunicatul emis pe 2 iunie, dupa intalnirile bilaterale dintre Romania si SUA la Washington, a contribuit la crearea unei atmosfere emotionante, multumind si insufletind deopotriva inaltele cercuri oficiale, cat si oamenii de pe strada.”

Britanicul afirma ca deschiderea nu inseamna si o schimbare a orientarii politice la Bucuresti. „Conducatorii romani cauta o intensificare pe toate fronturile a relatiilor cu Vestul, dar aceasta este o diferenta de grad, nu de gen, consecventa cu progresul in aceeasi directie de-a lungul ultimilor trei ani, si nu implica in niciun fel abandonarea pozitiei lor – comunistii convinsi aplica politici comuniste – adica sunt nerabdatori sa promoveze interesele romanesti prin mentinerea si largirea unor relatii de prietenie de toate felurile cu toate celelalte state: Uniunea Sovietica, SUA, China comunista, Regatul Unit al Marii Britanii, Franta, Africa si tarile asiatice.”  

Razboiul Hrusciov-Dej

Diplomatul englez ii anunta racirea relatiilor dintre cei doi, citand un raport al Ambasadei Franceze: „Cele mai raspandite zvonuri se refera la descrieri detaliate si adesea plauzibile ale unor atentate recente din partea unor agenti sovietici sau a acolitilor lor asupra vietii lui Dej.

Conform unei povestiri, un ministru adjunct de interne fusese deja arestat pentru complicitate. Alte povestiri vorbesc despre concedierea tehnicienilor rusi din minele romanesti de uraniu si despre incetarea aprovizionarilor cu uraniu catre URSS. Se pretinde ca Hrusciov ar fi fost descris ca un „hot” si ca un „specialist in porumb si porci”. Exista chiar si zvonuri cum ca trupele sovietice sunt masate la granitele Romaniei.

Este plauzibil sa atribuim o atitudine romaneasca fata de presiunea sovietica puternica si secreta de a se purta mai „rezonabil” si sunt inclinat sa dau crezare unui raport pe care ambasada franceza l-ar fi avut de la o sursa „bine plasata”, cu rezultatul ca o intalnire secreta ar fi avut loc intre Hrusciov si Dej pe cand Hrusciov se intorcea din Ungaria.

Liderul sovietic a batut cu pumnul in masa, amenintand cu sanctiuni economice si cerand o schimbare a politicii si chiar a conducerii. O abordare nepublicata, dar spusa cu voce tare si poate chiar cruda, apartinand lui Hrusciov in randurile descrise mai sus, ar fi fost de-ajuns pentru a starni furia conducatorilor romani.”

„Independenti ca Tito”

Oficialul spune ca poate veni un raspuns din partea Moscovei la politica indrazneata a liderului comunist de la Bucuresti. „Romania este hotarata sa-si asigure si sa-si mentina o libertate de actiune totala, insa in interiorul lumii comuniste, al Pactului de la Varsovia si, pe cat de departe este permis, in interiorul CAER (organizatie economica a statelor comuniste). Ei vor la fel de multa libertate de actiune, atat externa, cat si interna cata are si maresalul Tito, conducatorul Iugoslaviei.

Romanii trebuie sa ia in calcul  faptul ca rusii nu le vor da un raspuns neasteptat, iar confirmarea din partea unui oficial roman de frunte ca, in ciuda reinnoitelor zvonuri contradictorii, contractele privind contributia ruseasca pentru complexul siderurgic de la Galati sunt puse in practica. Persista insa teama ca, intr-o buna zi, Uniunea Sovietica le va da un raspuns neasteptat, astfel incat poporul trebuie sa fie vigilent”, se subliniaza in raport.

URMASUL

Nicolae Ceausescu contra URSS

> Nicolae Ceausescu devine secretar general al Partidului Muncitoresc Roman (devenit PCR) in 1965,  la cateva zile dupa moartea lui Dej.

> Continua politica de desovietizare a predecesorului sau, cel mai important moment fiind refuzul de a participa cu trupe la invazia Cehoslovaciei din ‘68.

> Ceausescu a criticat invazia unui stat comunist si a facut apel la pace si egalitate intre statele comuniste. A fost apogeul carierei sale si a reusit sa atraga  simpatia lumii capitaliste.

> In 1974, Nicolae Ceausescu devine presedintele Romaniei.

AJUTOR „FRATESC”?

Moartea unui comunist

Pe 19 martie 1965, la mai putin de un an de la declaratia din aprilie 1964, Gheorghe Gheorghiu-Dej se stinge din viata. „Decesul a fost comunicat membrilor C.C. al P.M.R. in seara zilei de 19 martie de ministrul sanatatii, Voinea Marinescu, care a citit buletinul medical oficial, in care se preciza „in cursul zilei de 19 martie 1964, bolnavul intra in coma si sucomba la orele 17.43”„, spune Florian Banu, doctor in istorie.

Examinat in Franta

Florian Banu vorbeste despre cele doua ipoteze asupra mortii liderului comunist: moartea naturala si iradierea acestuia de catre sovietici. In anii ‘63-’64, semnele inrautatirii sanatatii au fost tot mai frecvente, in noiembrie 1963, Dej a suferit chiar o interventie chirurgicala. In luna ianuarie 1965,  starea de sanatate s-a agravat brusc si a avut o evolutie galopanta in lunile februarie si martie. Pacientul a fost examinat atat de medici romani, cat si de o comisie de specialisti din Franta, concluziile fiind similare. In acest context, moartea unei persoane in varsta de 64 de ani, care avea serioase probleme de sanatate de ceva vreme si care executase 11 ani de puscarie in inchisorile Jilava, Vacaresti, Aiud, Ocnele Mari, Doftana, Caransebes si lagarul Targu-Jiu, nu apare chiar atat de incredibila.”

De la rusi vine moartea?

Presupusa iradiere a fost sustinuta de-a lungul timpului de mai multe personaje din nomenclatura comunista, inclusiv de generalul Ion Mihai Pacepa. Florian Banu comenteaza: „Succesiunea evenimentelor stabilite de cei care sustin asasinarea lui Dej de catre serviciile secrete sovietice ar fi urmatoarea – pe 24-26 iunie 1963, Gheorghiu-Dej a efectuat o vizita la Moscova. La intoarcere, liderului roman ii este depistata „o hematurie masiva predominant terminala”.

Scenariul asasinarii include si operatia pe care Dej a facut-o in noiembrie 1963, operatie in urma careia a fost declarat deplin sanatos. „Mana intai” in executarea operatiei si responsabil pentru diagnostic ar fi fost doctorul Molin, personaj controversat, banuit a fi fost omul serviciilor secrete sovietice. Mai exista si versiunea conform careia asasinarea lui Dej prin iradiere ar fi fost planuita cu mult inainte.”

A fost sau n-a fost?

Istoricul spune ca ipoteza iradierii nu sta in picioare deoarece se ridica doua probleme: „Daca sovieticii ar fi dorit lichidarea fizica a lui Dej n-ar fi ales o metoda atat de lenta si nesigura (in caz ca se accepta iradierea lui Dej in iunie 1963), oferindu-i timp suficient pentru desavarsirea multora din actiunile planificate (vezi „Declaratia din aprilie 1964”). Daca iradierea s-a produs in ianuarie 1965, sovieticii s-ar fi implicat si in problema succesiunii la putere, impunand in locul lui Dej un personaj mai comod decat Ceausescu?”

VERSIUNI

Trei ipoteze asupra cauzelor decesului

> Teoria lui Pacepa: „M-a otravit KGB-ul”. Generalul Pacepa sustine ca, pe 21 februarie 1965, Dej s-a intors de la Moscova si a rostit fraza de mai sus, „numai pe jumatate, in gluma”. „Cristian Troncota semnaleaza ca Dej nu facuse in acea perioada vreo calatorie la Moscova, ci pe 19-20 ianuarie 1965 fusese la Varsovia”, spune Florian Banu.

> Iradiere planuita. Istoricul aminteste de o a doua ipoteza: „Paul Sfetcu relateaza modul in care, in toamna anului 1956, Miron Constantinescu i-ar fi daruit lui Dej o caseta de marimea unei serviete continand uraniu extras de societatea „Sovromquartit”, dar aceasta a fost inlaturata din biroul lui Dej in scurt timp.”

> Vizita la Moscova. A treia ipoteza este cea prezentata mai sus, in care Gheorghiu-Dej a fost iradiat in timpul vizitei la Moscova din iunie 1963.

Informaţiile publicate de evz.ro pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.