Cazul de la Caracal va intra într-un con de umbră după ce Gheorghe Dincă a fost adus la București pentru expertiza obligatorie psihiatrică și, sper, audieri temeinice, care să lămurească multe aspecte neclare în legătură cu soarta Luizei Melencu și a Alexandrei Măceșanu. Absența dungilor galbene de breaking news de câte ori ajungeau sau plecau echipele de criminaliști de la Casa Ororilor va crea impresia că nu se mai întâmplă nimic, dar, de fapt, de abia de acum ar trebui să se desfășoare partea importantă a anchetei, când probe analizate profesionist vor trebui coroborate cu audieri făcute pe-ndelete.

Ce se va face, în mod cert, va fi un ”portret” al minții lui Gheorghe Dincă, cel mai mediatizat personaj al acestui sfârșit de vară. Expertiza psihiatrică are, de principiu, două obiective, stabilirea dacă ucigașul avea sau nu discernământ la data comiterii faptelor pentru care este cercetat și dacă suferă de afecțiuni care i-ar putea afecta capacitatea de a discerne. Dar, ca să atingă aceste obiective, medicii fac examinări complexe, care cuprind și discuții îndelungi despre faptă și despre multe aspecte colaterale, care îi ajută să dea un diagnostic cât mai exact.

Lipsit de educație, rudimentar în gândire, neatent la multe amănunte care acum îl costă libertatea, monstrul ăsta a arătat pe parcursul ultimei luni că e capabil să-și însușească unele ”învățături” destul de bine și apoi să le aplice pentru a-și realiza scopul. E capabil să-și facă un plan și să se țină de el, iar incapacitatea de a fi afectiv, constatată deja de psihologi, îl face să se descotorosească rapid de orice l-ar putea da de gol. Om sau obiect.

Încă din prima zi, cea a descinderii la locuința lui Dincă a fost evident, din informațiile care fuseseră făcute deja publice, faptul că individul stăpânește câteva din metodele celor care alimentează prin răpiri rețelele de proxenetism, principalul element fiind telefoanele date familiilor victimelor în speranța că le determină să nu le mai caute pe fete. Astea sunt ”învățături” pe care nu le găsești în manuale sau doar citind cu atenție știri de fapt divers. Cred, din acest motiv, că până ce ultimul procuror care va ancheta ultima disjungere din acest dosar, considerând că a terminat ancheta, va exista suspiciunea că Dincă a avut contacte cu măcar o astfel de rețea.

Totuși, când e vorba de un criminal care sigur a încercat să-și împlinească și niște fantezii de natură sexuală, un rol au jucat probabil și știrile, filmele, informații culese de pe internet, după ce i-a încolțit ideea că ar putea lua din drum o fată și s-o transforme în sclava lui sexuallă.

S-a spus, în miile de ore de transmisii pe acest subiect, că un ”model” ar putea fi Ted Bundy, mai ales pentru că și americanul răpea femei care făceau autostopul, le viola și apoi le omora. Aici trebuie spus că atunci când cauți modele pentru astfel de indivizi trebuie ținut cont de nivelul lor intelectual, de faptul că ei nu au o aplecare spre a căuta informații în arhive, preferând știrile care le ajung accidental sub nas. Din acest punct de vedere, recentul film despre ”cariera” lui Bundy, lansat în 2019, se poate să îi fi ajuns ”sub nas” lui Dincă, mai ales că avem deja o relatare, făcută de o femeie violată de caracalean, că îi plăcea să se ”stimuleze” la filme horror.

În contextul avalanșei de povești care arată că dramele fetelor răpite, sechestrate și abuzate nu sunt o noutate (ci doar o realitate hâdă pe care ne-am făcut că nu o observăm), recenta redifuzare a unui interviu din 4 decembrie 2018, al televiziunii italiene Canale 5, a readus în actualitate cazul Maricelei Condrea. Când avea doar 19 ani, fata a fost sechestrată de Giordano Aloisio, soțul unei femei bolnave pentru a cărei îngrijire fusese angajată Maricela. Din 2007 până în 23 noiembrie 2017, când a fost eliberată, femeia a fost prizoniera lui Aloisio. A fost violată, bătută, a născut doi copii în captivitate, ajungând, din cauza terorii, să nu îndrăznească să spună ce i se întâmplă nici măcar doctorilor care au ajutat-o să aducă pe lume copiii.

Cazul a făcut vâlvă atât în Italia cât și în România. Dincă a stat mult în Peninsulă și știe destulă italiană cât să înțeleagă niște știri. După 2007, când se pare că nu a mai lucrat efectiv acolo, el mergea destul de des la rude, Italia rămânând o țară care îi atrăgea atenția.

FOTO:  Tânăra din România, sechestrată timp de 10 ani în Italia. Momentul eliberării

Câteva elemente din cazul lui Aloisio Giordano pare că le regăsim și la Caracal. În primul rând casa din  sudul Italiei în care a fost găsită Maricela e izolată, cu vecini aflați la mare distanță. Prezentată în multe filmări de acum doi ani, se vede că e înconjurată de ziduri înalte. Beciul în care a fost ținută Maricela seamănă cu ”bunkerul” de sub casa caracaleanului, doar că acesta nu îi făcuse o trapă bună. Casa lui Aloisio era un depozit de gunoaie, genul de loc unde îți e scârbă să cotrobăi și unde poți ascunde o mulțime de lucruri fără a atrage atenția. Și mai e un element, italianul ”reușise” să țină o femeie timp de zece ani fără ca nimeni să bage de seamă.

Au fost și știrile despre oroarea din Italia parte din fanteziile lui Dincă? Poate vor afla medicii care, începând de luni, îl vor expertiza.