Gheorghe Coroi, un haiduc asemănat mai mult cu gangsterii celebri din SUA, în perioada interbelică, a devenit răufăcător după un eveniment dramatic.

„Unde s-au dus, când au apus/ Anii de sus ai gloriei lor / Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele? / Caii şi flintele haiducïlor?” este ultima strofă a celebrei melodii „Amintire cu haiduci”, creată și interpretată de regretatul Vali Sterian. O evocare extrem de izbutită a unui fenomen - haiducia - creat de haiduci. Personaje care au decis, de-a lungul timpului, să-și ia soarta în propriile mâini. Și să-și facă dreptate cu legea pumnului, a flintei sau a pistolului.

Haiducii Groza și Tunsu jefuiau și se făceau nevăzuți în canalele Bucureștiului

Într-o vreme în care cei puțini și puternici îi asupreau pe cei mulți și slabi, au existat oameni care nu au mai suportat viața amară și au început să ducă un tip de război de gherilă. Haiducii îi jefuiau pe ciocoi și împărțeau bunurile către nevoiași. Trăiau în codri și erau tot timpul pe fugă, încercând să scape de poteră.

A rămas de poveste un jaf petrecut în București, imediat după Anul Nou, la 1 ianuarie 1829. Atunci când doi haiduci, Groza și Tunsu, au făcut echipă într-o operațiune de jaf ce l-a vizat pe logofătul Manolache. Marele dregător, membru al Sfatului domnesc, era un om putred de bogat. Prieteni de câțiva ani, cei doi s-au deghizat în colindători și au luat tot ce au putut de la logofăt. Apoi, au dispărut prin sistemul de canalizare al Bucureștiului de la acea vreme.

Exista în Capitală un sistem de coridoare pe care haiducii îl cunoșteau foarte bine. „În zona Panduri, acolo unde l-au jefuit şi pe logofătul Manolache, erau foarte multe coridoare. Aveau cam trei metri înălţime şi doi lăţime”, spune istoricul Dan Falcan. Cei doi haiduci băgaseră groaza în boieri, după ce ani de zile au jefuit tot ce au prins. Tunsu a fost supranumit „Năluca”, pentru că reușea să dispară de la locul jafului până să apuce victimele să se dezmeticească.

Gheorghe Coroi, devenit haiduc după ce soția i-a căzut cu tronc unui jandarm

În secolul XX, a existat un haiduc modern. Asemuit de unii cu celebrii gangsteri americani din perioada prohibiției (1920 - 1933). Gheorghe Coroi s-a născut în anul 1911, la Durnești, în Botoșani. Ar fi trebuit să aibă o viață care să se încadreze în traiectoria obișnuită a unui fiu de țăran la acea vreme. Problemele lui Coroi a început la puțin timp după ce s-a căsătorit cu marea sa iubire, Hareta. Femeie foarte frumoasă, soția lui Coroi i-a căzut cu tronc unui jandarm din Durnești. Care a abuzat-o, într-o zi, în timp ce Gheorghe era la muncile câmpului.

Coroi nu putea înghiți afrontul, așa că l-a bătut și pe agresor, dar și pe alți doi jandarmi. Soarta îi era pecetluită, pentru că de aici până la condamnare și exilul în ocnă nu a mai fost decât un pas. Printre ocnași și-a făcut prieteni care erau certați cu legea și cunoșteau tainele lumii interlope din acea vreme.

Răzbunare după ce a ieșit de la ocnă

După ce și-a ispășit pedeapsa, Coroi a revenit acasă. Și a auzit îngrozit, poveștile soției Hartea, despre chinurile suportate din partea jandarmilor, în perioada în care bărbatul intrase la ocnă. Enervat, Coroi a mers noaptea la postul oamenilor legii, i-a bătut, le-a luat armele și s-a refugiat într-un codru. S-a reîntâlnit cu vechii camarazi de suferință, pe care i-a organizat într-o bandă care a început să comită jafuri zilnice. Dar, nu împotriva oamenilor săraci. Această lege fiind singura care opera în interiorul grupării.

În 1933, Coroi a reușit să scape dintr-o ambuscadă creată de jandarmi, în urma căreia au murit amicii lui, Căsăndrel și Mazăre. Paradoxal, a supraviețuit și pentru că a fost ajutat de Dan Alexandrescu, un boier care simpatiza cu atitudinea rebelă a haiducilor. Este totuși prins de autorități, în apropiere de Botoșani, și ajunge la închisoare. Acolo de unde evadează cu ajutorul unui gardian, pe care reușește să-l convingă să fugă împreună. Paznicul avea să se împuște după câteva zile, măcinat de remușcări.

Multe semne de întrebare legate de a doua parte a vieții lui Coroi

Un an mai târziu este arestat din nou, în timp ce se afla în casa unei amante din localitatea Sulița. A fost judecat, iar la proces au venit mulți susțintători pentru a pleda pentru iertarea sa. Așa că s-a ales doar cu șase ani de temniță. Informațiile sunt incerte după ce Coroi a fost eliberat. Se spune că ar fi fost racolat de Securitate și ar fi ajuns ofițer. Se pare că s-a stins din viață în anul 1979, dar nu există dovezi care să susțină aceste ultime două informații.