Geta vrea un milion de euro. Viața la Curte
Editura Evenimentul si Capital

Geta vrea un milion de euro. Viața la Curte

Autor: | | 2 Comentarii | 7915 Vizualizari

Toni muncea cu ziua într-un sat uitat de lume din Ialomița. Avea 32 de ani, dar deja se simțea bătrân. Grijile îi atârnau în spate ca povara grea a omului sătul de viață. Uneori îi venea să-și ia lumea în cap, doar l-o găsi și pe el norocul prin alte părți.

Între timp, avea de întreținut o nevastă, un copil, o vacă, trei porci, zece găini și cinci gâște. Asta era toată averea lui. Multe guri, puțină mâncare, sărăcia domnea în casa lor ca o regină. Pe vremuri, îi erau dragi femeile, dar, de când se însurase cu Nicoleta, își cam luase gândul de la ele.

- Ce te duci tu să-i culegi via lui Geta? Ce, ea n-are bărbat? De parcă eu n-aș ști de ce te duci. Că așa a făcut și Ion Petrescu, s-a dus să-i pună niște doage la butoaie. Și, când colo, nevastă-sa l-a găsit în pat cu Geta.

- Măi, femeie, ești nebună? Asta îmi arde mie acum? Și omul a ieșit trântind ușa.

Până spre seară a tot cules la via Getei, că avea curte mare și struguri mulți. Bărbatul femeii încă nu se arătase, când Toni a auzit că-l strigă cineva.

- Toni, ia vino până în pivniță să-mi dai o mână de ajutor cu damigenele astea. Era Geta.

- Vin acu.

Și-a lăsat treaba și a coborât în pivniță cu gândul să mute damigenele pentru vin. Când colo, Geta îl aștepta aproape despuiată și, fără prea multe vorbe, l-a trântit la pământ. Acuma să nu credeți că lui nu-i plăcea, ori că s-a împotrivit, nu. Doar că uitase cum se face treaba asta cu alte femei decât cu nevasta. Noroc că și-a amintit repede și toată lumea a fost mulțumită.

Nici nu terminaseră de aranjat damigenele, că Toni a simțit în ceafă răsuflarea soțului înșelat.

- Ce faci, mă, nenorocitule cu nevastă-mea?

A urmat o bătaie din aia adevărată, cu pumni și picioare în toate părțile moi și sensibile. S-au bătut până au obosit, după care fiecare și-a văzut de drum. Din pragul pivniței, bărbatul Getei a strigat :

- Să știi că îți rup picioarele dacă te mai văd prin sat. Ai face bine să dispari.

Lui Toni îi era mai teamă de explicațiile pe care trebuia să le dea nevesti-sii. Nebuna asta sigur o să afle ce s-a întâmplat și atunci să vezi scandal.

- Nicoleto, vino să-ți spun ce-am pățit.

- Aoleu, ce-i cu tine? Hai să chem poliția. Cine te-a bătut?

- Bine mă, femeie, eu sunt plin de sânge și primul lucru ce îți trece prin cap e să mă duci la poliție?

- Ia zi, te-ai dat la Geta și v-a prins bărbatu-său?

- Da de unde știi tu asta?

- Ha! Te-am prins! Nu știam, dar ți-am întins o cursă, prostule. Nu ți-am zis să nu te încurci cu lepra aia?

- Nicoleto, trebuie să plec din sat. Nebunul ăla a zis că mă omoară.

- Unde să ne ducem, Toni?

- Voi, nicăieri. Plec numai eu.

- Adică după ce mă faci de rușinea satului, vrei să mă și părăsești ?

- Stai mă, Nicoleta, că nu-i chiar așa. Mă duc la oraș să-mi găsesc ceva de lucru, până uită ăsta de mine. Și vă trimit bani.

- Nu știu ce să zic, Toni. Dacă nu te mai întorci?

- Mă duc cu văru-miu, Cătălin, că are el un prieten cu o firmă de construcții. Cică au un contract cu o școală. Să o repare, să o izoleze, nu prea știa el.

A doua zi, Toni s-a văzut cu vărul Cătălin și au hotărât să se angajeze amândoi la firma de construcții.

- E cu acte, Cătă, sau la negru?

- Nu, frate, ne face acte. E contract cu statul, ăsta nu plătește dacă nu e legal. Și, ce să mai lungim vorba, au ajuns pe șantier. Școala ce trebuia reabilitată era o dărăpănătură cu wc în curte, scorojită și cenușie, cu țigle lipsă și geamuri sparte.

- Dumnezeule, în școala asta au învățat copii? Mare noroc că n-a murit nimeni.

- A murit un profesor acum doi ani. I-a căzut o țiglă în cap.

Cel care vorbise era un domn în vârstă, îmbrăcat cu niște haine gri, muncitorești. Era șeful de șantier.

- Nea Tică?, l-a întrebat Cătălin, strângându-i mâna.

- Chiar el. Voi sunteți ăia doi care veniți din partea patronului ?

- Noi suntem.

- Dezbrăcați-vă de hainele voastre să vă dau niște salopete și pe urmă facem instructajul.

- Nea Tică, dar ce ne pui să facem?

- Hai că vedeți acum. În primul rând o să ajutați la montatul schelelor. Pe urmă, mai vedem.

Băieții au fost îndrumați spre o baracă, unii și-au schimbat hainele cu uniformele de lucru. Prima zi de muncă a trecut ușor. S-au împrietenit cu ceilalți muncitori, iar seara au băut și au povestit. Era o adunătură de oameni pestriți, veniți din toate regiunile țării, împinși de la spate de sărăcie și nevoie.

Trecuseră cinci luni de când Toni plecase de acasă să-și facă un rost la oraș. Nevasta era mulțumită, o vedea rar, la fiecare a doua duminică din lună și parcă ajunsese să o îndrăgească mai mult.

- Mai știi ceva de bărbatul Getei? A mai întrebat de mine? Voia să știe Toni.

- Pe el îl văd toată ziua, parcă mă urmărește, da pe Geta n-am mai văzut-o deloc. Vorbește lumea că e gravidă și n-o mai lasă să iasă din casă.

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Invitaţii evz

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate