Cum în ciuda tuturor presiunilor internaționale, ministrul de Interne italian Matteo Salvini refuză să cedeze și să redeschidă porturile Italiei, coloana vertebrală franco-germană a UE a pregătit un plan alternativ- instituirea unui mecanism „de solidaritate” care să distribuie sistematic așa-zișii refugiați salvați de ONG-uri și să evite lungile negocieri care urmează fiecărei acțiuni de salvare. Nu
vă speriați, nu revin „cotele obligatorii”. La nobila acțiune umanitară vor participa numai statele care se oferă. Situația pare, din acest punct de vedere, mult mai periculoasă pentru România, o țară în care forțele așa-zis europene ocupă întreaga scenă politică. Mai ales că slugărnicia față de „partenerii europeni” este singura linie de forță a politicii românești. Recunosc, nu am niciun fel de informații că România e interesată să participe la acest mecanism. Dar v-ar surprinde? Pe mine, nu!

Să nu vă imaginați că planurile pentru această rezolvare a situației imigranților salvați sunt o nebuloasă proiectată într-un viitor
incert. Dimpotrivă, cu mare discreție, miniștrii de interne din țările UE au dezbătut timp de două zile la Helsinki această temă, informează guvernul finlandez și site-ul ouest-france.fr.

Sub impulsul Parisului și al Berlinului, s-a ajuns la concluzia că lipsa „împărțirii sarcinilor” privind primirea imigranților este principalul argument al Guvernului de la Roma pentru închiderea porturilor. Promițând o distribuție, EU vrea să pună capăt animozităților cu Italia și să evite o tragedie umanitară în această vară, spun ziariștii francezi care par să fi reușit să discute cu unii dintre participanți.

În rest, negocierile se desfășoară într-o totală secretomanie. Nu știm decât că miercuri seara a avut loc o cină de lucru și că joi (18
iulie) a avut loc o reuniune oficială. Lista completă a participanților nu este cunoscută. Se pare, însă, că „șase sau șapte țări” sunt deja pregătite să se angajeze într-un grup de voluntari, în timp ce alte „trei sau patru” încă ezită, a declarat o sursă europeană înainte de întâlnire.

Trebuie să „instituim un mecanism de solidaritate temporar mai previzibil și mai eficient pentru a asigura o debarcare rapidă și demnă a imigranților salvați pe mare de către navele private în cel mai apropiat port sigur”, se arată în proiectul documentului. Mecanismul propus, care ar funcționa „până în octombrie 2019”, prevede „cât mai curând posibil” distribuirea solicitanților de azil între țările care fac parte din „coaliția de voluntari”. În ultimele săptămâni „a existat o accelerare a trecerilor, poate pentru că Garda de Coastă Libiană este mai puțin activă „, le-a declarat jurnaliștilor de la ouest-france.fr o sursă europeană, susținând că este necesară, cu orice preț, găsirea unei soluții pentru a evita o tragedie umanitară.

Două condiții trebuie îndeplinite pentru ca acest „mecanism de solidaritate” să se materializeze: să adune suficiente țări voluntare și să obțină acordul Italiei și Maltei pentru deschiderea porturile. „Avem nevoie de aranjamente temporare după debarcările”, care să poată servi drept cap de pod „până la finalizarea reformei” regulamentului Dublin, a declarat miercuri Comisarul UE pentru Migrație, Dimitris Avramopoulos, înainte de cina informală de la Helsinki.

Mai multe informații pare să aibă ilgiornale.it. Potrivit jurnaliștilor italieni, discuțiile n-au mers prea bine. Ca de obicei, Matteo Salvini s-a arătat inflexibil. Împreună cu omologul său maltez, Salvini a contestat ideea debarcării în „primul port sigur”. În opinia ministrului italian, acest mod de a pune problema va face ca toată povara să cadă pe umerii țărilor în care imigranții debarcă, mai ales că aceștia sunt extrem de greu de expulzat. Ca urmare, Salvini a cerut pași concreți pentru readmisia automată a imigranților proveniți din țări sigure și a sugerat un nou summit pentru luna septembrie.

Din punctul meu de vedere, acest „mecanism de solidaritate” nu va face decât să amplifice problemele legate de imigrația ilegală pe ruta
mediteraneeană. Traversările, inclusiv morțile prin înec, au scăzut tocmai din cauza închiderii porturilor. Încercând să le redeschidă și
să dea libertate de manevră navelor ONG-urilor, establishmentul european nu face decât să redeschidă cutia Pandorei. Și să nu vă imaginați că e vorba de câteva sute de imigranți. Faimosul căpitan de navă ONG-istă Carola Rackete cerea zilele trecute un „coridor umanitar” pentru cei o jumătate de milion de imigranți care așteaptă în Libia șansa unei călătorii spre Italia. Alegerile europene au trecut, acum se pare că va trebui să achităm nota de plată pentru victoria pro-europenilor.

Te-ar putea interesa și: