Prea multă dependență economică pune în pericol suveranitatea politică. Această observație este la originea noii strategii . „Nu suntem jucăria Chinei”, a avertizat Berlinul.

La 2 septembrie, ministrul chinez de externe, Wang Yi, și-a încheiat turneul european vizitând Germania, care deține în prezent președinția rotativă a Uniunii Europene .

Cu această ocazie, el a refuzat orice întrebare legată de afacerile interne ale Chinei (statutul Hong Kong-ului, soarta minorităților etc.) și l-a atacat din nou pe Milos Vystrcil, președintele Senatului ceh, care recent a călătorit în Taiwan.

Ceea ce i-a adus o replica dură din partea omologului său german,  Heiko Maas.

„Noi, europenii, acționăm în strânsă cooperare - oferim partenerilor noștri internaționali respect și ne așteptăm exact la fel de la ei”, a răspuns ministrul german de externe.

„Amenințările nu-și au locul aici”, a insistat el, afișând în această chestiune aceeași poziție ca Franța.

„Relațiile euro-chineze trebuie să se bazeze pe dialog, principiul reciprocității și respectului reciproc, condiții esențiale pentru aprofundarea parteneriatului nostru”, a declarat cu o zi înainte, Agnès von der Mühll, purtătorul de cuvânt al ministerului francez de Externe.

„În acest sens, nu este acceptabilă nicio amenințare pentru un stat membru al Uniunii Europene și ne exprimăm solidaritatea cu Republica Cehă”, a adăugat ea.

Răspunsul lui Heiko Maas reflectă o schimbare de abordare a Berlinului față de Beijing, în condițiile în care exporturile germane către China au ajuns la 95 miliarde de euro în 2019.

Potrivit cotidianului Frankfurter Allgemeine, piața chineză a devenit crucială pentru producătorii de automobile  germani, permițând compensarea pierderilor cauzate de pandemia Covid-19.

Pentru Berlin, astfel de schimburi economice erau un mijloc de a încuraja Beijingul să fie mai deschis din punct de vedere politic și economic.

Cu toate acestea, acest calcul s-a dovedit a fi fals, după cum se vede în chestiunea statutului Hong Kong-ului, presiunea exercitată asupra Taiwanului, militarizarea Mării Chinei de Sud, soarta minorităților, în special cea a uigurilor, încercările de a destabilizarea Uniunea Europeană în timpul pandemiei Covid-19 sau chiar în inflexibilitatea chineză în ceea ce privește reciprocitatea economică.

De unde și publicarea de către guvernul german, la 2 septembrie, a „liniilor directoare pentru regiunea Indo-Pacifică.

În care se precizează că nu se pune problema ca Germania (și europenii) să fie „jucăriile” marilor puteri care sunt China și Statele Unite, Berlinul intenționând să stabilească noi relații economice cu țări care „au o înțelegere comună asupra democrației”, precum Japonia, India, Australia și Indonezia.