Anunțând o creștere a cheltuielilor militare, cancelarul german Olaf Scholz a produs o ruptură față de cultura pacifistă, atât de dragă partidului său

„Istoric” - nu este o exagerare să numim astfel discursul pe care Olaf Scholz l-a susținut duminică, 27 februarie, în fața Bundestagului. La trei zile după începerea operațiunilor militare, el a propus o redefinire în profunzime a politicii externe și de apărare a Germaniei. Cu anunțuri spectaculoase.

Principalul anunț se referă la bugetul apărării. Pachetul imediat de 100 de miliarde de euro va fi majorat „de la an la an pentru a ajunge la peste 2% din PIB-ul german”, a anunțat Scholz. Acest „mai mult decât” este o mică revoluție în sine, deoarece depășește obiectivul de 2% stabilit de NATO pentru membrii săi. Un obiectiv care nici măcar nu apare în contractul de coaliție al noului guvern german (social-democrații și ecologiștii s-au opus).

„Este clar că trebuie să investim mult mai mult în securitatea țării noastre, pentru a ne proteja libertatea și democrația”. Această propoziție din partea unui cancelar social-democrat este și ea, în sine, o mică revoluție.

În cadrul marii coaliții a Angelei Merkel, SPD s-a remarcat prin marea sa reticență față de ideea unei politici de apărare ambițioase. Duminică, Scholz a făcut o întoarcere la 90 de grade față de această cultură pacifistă, atât de dragă partidului său.

Calificând drept „prioritate absolută” construcția „următoarei generații de avioane și tancuri de luptă împreună cu partenerii noștri europeni, și în special Franța”, cancelarul s-a poziționat clar în favoarea proiectelor esențiale pentru apariția unei Europe a apărării, risipind îndoielile pe care partenerii Germaniei le-au alimentat în ultima vreme cu privire la disponibilitatea Berlinului de a porni pe această cale. La fel și pentru dronele armate, despre care Scholz a vorbit în mod explicit, ceea ce Berlinul nu a făcut-o până atunci.

În câteva zile, Germania a parcurs un drum lung. Marți, 22 februarie, a doua zi după recunoașterea independenței republicilor separatiste din estul Ucrainei de către Vladimir Putin, Scholz a anunțat suspendarea gazoductului Nord Stream 2, proiect susținut de Berlin și simbol al unei întregi culturi politice germane bazate pe ideea că interesele economice prevalează asupra logicii puterii.

Sâmbătă, guvernul german a anunțat că urmează să livreze arme Ucrainei, cerere refuzată până atunci, în ciuda solicitărilor insistente de la Kiev, în numele principiului, moștenit din perioada postbelică, conform căruia Germania nu furnizează arme letale țărilor situate în zonele de conflict.

Închiderea gazoductului Nord Stream 2 și deschiderea livrărilor de arme - discursul rostit de Scholz în fața Bundestagului a marcat o etapă în această revoluție „copernicană” în care intră Germania, constrânsă de evenimente care au forțat-o să revizuiască unele certitudini și să măture dogmele care au stat la baza identității pe care și-a făurit-o după cel de-al Doilea Război Mondial - cea a unei mari puteri economice și industriale, fundamental pacifiste, pentru care problemele de apărare sunt secundare.

Sprijin conservator

Din acest punct de vedere, discursul rostit de Scholz duminică marchează un reviriment. Odată cu invazia Ucrainei, „lumea a intrat într-o nouă eră”, a subliniat cu tărie, de mai multe ori, cancelarul german. Luând cuvântul câteva minute după aceea, ministrul de externe, Annalena Baerbock, a fost și mai explicit. „Când lumea se schimbă, politica trebuie să se schimbe”, a spus ea, adăugând că Germania se desprinde de o formă particulară, solitară, de politică externă și de Securitate ”reținută”.

Pentru Germania, care a încercat mereu să mențină cu orice preț relații bune cu Rusia încă de la așa-numita „Ostpolitik” inițiată de Willy Brandt în anii 1970, trezirea este una brutală. În discursul său, cancelarul a insistat cu siguranță asupra necesității de a sprijini poporul rus și de a face o distincție clară între acesta și președintele său.

Dar, de fapt, Kremlinul, cu care cancelarul a spus în urmă cu câteva săptămâni că vrea un „dialog constructiv”, nu mai este partener. Pentru SPD, în special, ruptura este violentă. La aproape trei luni de la alegerea sa ca șef al guvernului german, Scholz și-a îmbrăcat, fără îndoială, costumul de cancelar în această duminică. Drept bonus a avut satisfacția de a fi susținut de conservatorii CDU. Liderul acestora, Friedrich Merz, a salutat discursul său și l-a aplaudat. Acest sprijin a fost destul de neașteptat: ales recent în fruntea CDU, Merz fusese până atunci pregătit să întruchipeze o opoziție puternică față de coaliția „roșu-verde” a cancelarului Scholz.

Dar trecerea acestuia din urmă la o politică de apărare ambițioasă, exact cea cerută de conservatori, i-a tăiat, într-un fel, craca de sub picioare. Ca și cum, duminica aceasta, Scholz și-ar fi amintit două lecții dragi doamnei Merkel: capacitatea de a schimba complet politica ca răspuns la un eveniment extern, așa cum făcuse, de exemplu, în 2011, prin hotărârea de a elimina treptat centralele nucleare la patruzeci și opt de ore după dezastrul de la Fukushima; și faptul de a te simți eliberat de dogmele propriului partid. Chiar dacă acest lucru înseamnă adoptarea unor poziții mai apropiate de unii dintre adversarii săi decât de cei din familia sa politică.