Revoluția din Belarus este în plină desfășurare. După controversatele alegeri prezidențiale din Belarus, sute de mii de oameni ies de câteva zile în stradă împotriva lui Alexander Lukașenko.

Într-un interviu acordat trustului media DW (Deutsche Welle), istoricul și expertul pentru Europa de Est Karl Schlögel pune accentul pe sintagma „a deveni națiune” și adaugă că este „un moment important în istoria Europei, care primește în Germania prea puțină atenție”.

Mii de oameni au ieșit în stradă în timpul protestelor pentru sprijinirea mișcării Black Lives Matter, iar acum, când a fost vorba de protestele de la Minsk, germanii au rămas acasă.

De fapt, în ultimele zile au existat proteste izolate la Berlin, cu nu mai mult de 100 de manifestanți, în principal originari din Belarus.

În timp ce valul de solidaritate lipsește de pe străzile germane, politica internă se exprimă cu jumătate de glas. Într-un mesaj video, președintele Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, s-a adresat populației din Belarus. „Oamenii acestei țări îndelung încercate, dar mândre, merită solidaritatea și sprijinul nostru”, a declarat, adresându-se direct președintelui Lukașenko. Acest lucru nu ar trebui „să se bazeze pe violență, ci pe dialog”. În același timp, a făcut un apel către militari de a se abține de la violențe împotriva manifestanților.

Cancelarul Angela Merkel a comunicat până acum doar prin intermediul purtătorului său de cuvânt, Steffen Seibert: „Acești oameni ar trebui să știe că Europa este de partea lor și că statele membre vor privi cu atenție modul în care sunt tratați protestatarii”. Seibert a confirmat faptul că guvernul german a intrat în contact cu politicianul opoziției belaruse, Svetlana Tihanovskaia. Când a fost întrebat cum a avut mai exact loc această comunicare, Seibert a tăcut, motivând „că nu servește cauzei”.

Experții de la Berlin consideră că reticența politicienilor este corectă. Protejarea drepturilor omului este foarte importantă, a afirmat Olga Dryndova de la Centrul de Cercetare Europa de Est al Universității din Bremen. „Sfătuiesc cu fermitate ca, în acest moment, UE să nu intervină activ”. Toate părțile ar trebui să permită statului belarus să gestioneze independent acest proces de revoltă.

„Cu greu vezi steaguri europene în timpul protestelor, pentru că este în principal o revoluție belarusă”, a subliniat politologul Olga Dryndova, adăugând: „Principala cerere a protestatarilor sunt alegerile libere, motiv pentru care sprijinul moral din partea Occidentului este atât de important.”

„Oamenii care ies în stradă la Minsk nu au avut niciodată probleme geopolitice pe agenda lor zilnică”, a declarat Jörg Forbrig, expert pentru Europa de Est în cadrul German Marshall Fund (GMF). Întrebarea nu este: Europa sau Rusia? Oamenii doreau doar să fie luați în seamă de propriul stat. Conform politologului Jörg Forbrig „o reorientare rapidă sau o alegere între Occident și Rusia ar fi neproductive”.

Forbrig mai consideră că este greșit a compara situația geopolitică de astăzi cu revoluția din Ucraina din 2014, precum și cu mișcările revoluționare din 1989 din Europa Centrală și de Est. În 1989, am avut de-a face cu „o situație geopolitică complet diferită”. Chiar și rolul SUA este astăzi diferit: „De data aceasta, SUA sunt practic absente, în timp ce UE a reacționat relativ repede”, a afirmat Forbrig. La câteva zile după alegeri, UE a convocat un Consiliu al Miniștrilor de Externe, și se pare că un summit al UE privind situația din Belarus este iminent.

S-ar putea face, însă, analogii între evenimentele din 1989 și dinamica politică internă din Belarus. „La manifestările din 7 octombrie 1989, în Berlinul de Est trebuia sărbătorită cea de-a 40-a aniversare a RDG (Republica Democrată Germană), iar o săptămână mai târziu Honecker era istorie”, amintește Jörg Forbrig, făcând referire la demisia forțată a șefului de partid și de stat al RDG. Iar Wolfgang Thierse, fost președinte al parlamentului german, a concluzionat cu privire la anul 1989: „Acesta este modul în care are loc o revoluție”.

Dar va continua această revoluție? Potrivit experților, orice este posibil. Wolfgang Thierse este de părere că „factorul decisiv este acum ceea ce va face Putin. Fie îl sprijină pe Lukașenko, fie are înțelepciunea și inteligența lui Gorbaciov și spune: «Nu este de folos, trebuie să eliberăm această țară, să facem posibilă democrația și, cu această ocazie, să punem bazele unui nou parteneriat între Belarus și Rusia»”.

Jörg Forbrig de la GMF nu crede că Rusia va recurge la soluții radicale, cum ar fi intervențiile militare. „Rusia va căuta alte modalități de a-și menține influența asupra Belarusului, de exemplu în alegerea potențialilor viitori candidați care să-i succeadă lui Alexander Lukașenko.”

Istoricul german Karl Schlögel se teme însă că „în Belarus încă poate avea loc ceva teribil”. El consideră că Vladimir Putin a decis „să meargă până la capăt – și nu suntem pregătiți pentru asta”.