Cum vrea George Soros să devină Dumnezeu pe pământ

Cum vrea George Soros să devină Dumnezeu pe pământ

O carte importantă este disponibilă la chioșcurile de presă începând de săptămâna viitoare: „George Soros – Puterea din umbră” - Editura Contra Mundum. Scrisă de doi celebri politologi americani, David Horowitz și Richard Poe, ea dezvăluie cum, sub masca unui mesianism global, Soros urmărește să cucerească lumea printr-o vastă „falangă” de ONG-uri de cea mai pură esență marxistă. În acest scop, el reînvie conceptul „Revoluției Permanente”. Reproduc mai jos partea întâi a prefeței pe care am scris-o la această carte recomandată de Evenimentul zilei

Societatea tot mai deschisă, până la aneantizare

„Scopul meu este să devin conștiința lumii”, îi mărturisea George Soros biografului său, Michael Kaufman.

Istoria e plină de dumnezei pe pământ și de mântuitori care se ambiționează să salveze omenirea. Însă, vai, prea adesea omenirea se dovedește nătângă și obtuză, cârtitoare și nerecunoscătoare, incapabilă să priceapă ori să cuprindă măcar măreția idealurilor la care este chemată, așa că binele trebuie să îi fie administrat cu forța. Cu teroarea, cu războiul sau cu revoluția, după caz.

Ne puteți urmări și pe Google News

FOTO: O carte excepțională: „George Soros - Puterea din umbră”

Visul de aur la care aspiră George Soros se numeşte „Societatea deschisă”. Conceptul nu este nou, el îi aparţine lui Henri Bergson, autor între altele şi al teoriei elanului vital, ce nu poate fi stăvilit de opoziţia lumii materiale. Potrivit lui Bergson, o societate este „închisă”, atunci când acţionează exclusiv în interesul său propriu, egoist, „tribal”. Dimpotrivă, o societate „deschisă” este cea care îşi depăşeşte egoismul şi se ridică deasupra intereselor proprii, pentru a promova idealurile şi binele „universal”.

Karl Popper, pe care Soros îl numeşte „mentorul meu spiritual”, merge mai departe, afirmând că nici o credinţă sau concepţie nu poate fi superioară alteia: din cauza faptului că orice cunoaştere este failibilă, o societate „deschisă” trebuie să permită nu doar exprimarea tuturor punctele de vedere, ci și să le acorde preţuire egală. Deoarece societățile „închise” nu permit un atare pluralism, este nevoie de lovituri de stat sau de revoluții pentru ca regimurile lor să poată fi răsturnate și înlocuite cu conduceri atot-tolerante, care să facă posibilă „deschiderea” societății, explică Popper.

Deschiderea fără sfârșit

Drumul de la o societate „închisă” spre una „deschisă” nu se încheie niciodată, procesul de „deschidere” este nesfârşit, dat fiind că omenirea, în dezvoltarea ei, nu va înceta să exploreze, să descopere şi să enunţe noi credinţe şi noi concepte . Care şi ele trebuie asimilate şi preţuite deopotrivă cu cele vechi. Fără discriminare.

Dar, dacă toate valorile sunt egale, dacă noțiunile de „superior” și „inferior” sunt abolite prin decret, atunci orice scară axiologică dispare și, prin urmare, orice valoare dispare. Or, aceasta înseamnă, nici mai mult, nici mai puțin, decât deprecierea progresivă a societății omenești, până la o grămadă de forme fără fond, și destructurarea ei, până la pulverizare, până la aneantizare.

Asemenea lui Marx şi a întregului şir de lideri socialişti aliniaţi în urma acestuia, Soros, în calitate de „conştiinţă a lumii”, este un acerb critic al prezentului, însă evită cu şiretenie să ofere prea multe detalii despre cum arată, în concepţia lui, societatea viitorului: „În rețeaua mea de fundații, nu am definit niciodată societatea deschisă. Dacă am fi făcut acest lucru, organizația ar fi devenit mai rigidă; așa cum este acum, flexibilitatea este ceea ce o definește.”

Partidul din umbră

Această fentă retorică nu reuşeşte să camufleze suficient de dibaci bătrânul concept marxist-leninist al „revoluţiei fără sfârșit”. De la Stalin ştim că un „revoluţionar de profesie” trebuie să rămână pururea vigilent, deoarece „duşmanul nu doarme niciodată”. Și ce sunt oare activiștii din ONG-urile tutelate de Soros dacă nu niște „revoluționari de profesie”? Niște „activiști de partid”?

Dacă, însă, în societăţile ce asumau deschis socialismul, „Partidul” era învestit (sau se auto-învestea) oficial ca forţă politică conducătoare, într-o societate pretins deschisă, noţiunea de „partid” (în sine, sectară) ar fi un non-sens. De aici, tertipul cu reţeaua globală de ONG-uri la care recurge Soros pentru a-şi pune în practică viziunea, şi care este numită de David Horowitz şi Richard Poe „Partidul din umbră”. Când luptă să pună mâna pe putere, comuniștii se dau în vânt după clandestinitate și deghizări.

Vocația de trădător

Ideea „Revoluţiei fără sfârșit” i se potriveşte mănuşă lui Soros. Schimbarea permanentă, instabilitatea, criza, toate îl ajută să-şi promoveze planurile, să avanseze „pas cu pas”. „De obicei, e nevoie de o criză pentru a declanșa o schimbare profundă de direcție”, mărturisea Soros în Open Society, carte apărută în anul 2000. Iar mogulul mesianic este un maestru în utilizarea crizelor și, dacă interesele i-o cer, în crearea și întreținerea lor. Chiar dacă asta ar presupune, de pildă, sabotarea țării sale de adopție. După atacurile de la 11 septembrie 2001, când marile companii americane îşi răscumpărau propriile acţiuni pentru a împiedica prăbuşirea bursei americane, Soros joacă împotrivă, câştigând de pe urma celei mai mari tragedii din istoria Statelor Unite. „Nu cred că piața poate să funcționeze pe principii patriotice”, decreta el cinic.

„Teroriștii au și ei dreptatea lor”

În această remarcabilă carte pe care am onoarea să o prefaţez, Horowitz şi Poe dedică o parte importantă sabotării de către Soros a războiului Statelor Unite împotriva terorii. Şi straniei sale simpatii faţă de terorişti. „Războiul este o metaforă falsă și amăgitoare în contextul combaterii terorismului”, nu se ferea să afirme Soros în The Bubble of American Supremacy, apărută în 2002. Şi continua: «Bush pune semnul egal între libertate și valorile americane. Are o viziune rudimentară asupra ceea ce este bine și ce este rău: „Noi avem dreptate, ceilalți greșesc”. Această viziune se bate cap în cap cu principiile unei societăți deschise, care admite că este posibil să greșească.»

Sugestia lui Soros este cât se poate de transparentă: teroriștii s-ar putea să aibă și ei dreptatea lor. O idee în perfect acord cu principiile „societăţii deschise”, în care toate conceptele şi credinţele au valoare egală şi trebuie preţuite deopotrivă.

Sabotarea dolarului în plin război anti-tero

Pentru a nu exista nici un echivoc, iată un alt citat din Soros: „Ziua de 11 septembrie i-a șocat pe americani, făcându- i să înțeleagă că alții îi pot percepe cu totul altfel decât se percep ei înșiși. Sunt mai pregătiți acum să reevalueze lumea și rolul pe care Statele Unite îl joacă în lume decât în vremuri obișnuite. Aceasta este o șansă deosebită de a regândi și recontura lumea întrun mod mult mai profund decât ar fi fost posibil înainte de 11 septembrie”. 

În 2003, în plină campanie americană în Irak, Soros apare la CNN anunţând: „Trebuie să mărturisesc că am rezerve în privința dolarului” fără a uita să precizeze că, din cauza asta, vinde dolari şi cumpără euro şi alte valute. Evident, numeroşi afacerişti îi urmează exemplul, astfel că dolarul suferă o devalorizare puternică. Nu există subminare mai perfidă pentru o acțiune militară decât provocarea unui șoc economic.

Evreul Soros, un antisemit înverșunat

Nici faţă de Israel şi de evrei, poporul său de sânge, George Soros nu are sentimentalisme. Probabil o reminiscență din copilărie, când, însoțindu-și tatăl adoptiv, participa la confiscarea averilor evreilor din Ungaria. Interviul pe care miliardarul îl acordă postului de televiziune CBS în 1998 a devenit celebru pentru nonșalanța cu care își exhibă cinismul rânjit:

„Reporter: Sunteți un evreu maghiar care a scăpat de Holocaust... și ați privit cum familii întregi erau trimise la moarte. Soros: Corect. Aveam 14 ani și aș spune că acela a fost momentul în care mi s-a format caracterul. Am înțeles atunci că o persoană ar trebui să privească în viitor, să anticipeze evenimentele ce vor urma.

Reporter: Ați fost împreună cu protectorul dvs. și ați ajutat la confiscarea proprietăților evreilor... Soros: Da, e adevărat. Reporter: Pare o experiență traumatizantă... V-a fost greu? Soros: Nu... Nu, deloc. Copil fiind, poate că nu vezi anumite legături, dar nu mi-a creat nici o problemă ce s-a întâmplat.

Reporter: Nu aveți nici un sentiment de vinovăție față de cele întâmplate? Soros: Nu. Aș fi putut fi de cealaltă parte a baricadei... Într-un mod amuzant, a fost ca pe piața de capital: dacă nu aș fi fost eu acolo, ar fi fost altcineva și proprietatea ar fi fost confiscată oricum. Nu aveam nici un rol în confiscarea proprietăților.” 

Disprețul față de poporul său de sânge nu l-a părăsit până azi. În iunie 2016, simultan cu serverele Convenţiei Partidului Democrat american, sunt piratate şi serverele companiilor miliardarului. Mii de documente ale Fundaţiei Soros sunt publicate pe un site creat special şi numit DCLeaks. Potrivit săptămânalului american Jewish Press din New York, ele demonstrează că Soros a finanțat cu milioane de dolari cauzele anti-israeliene și anti-sioniste, inclusiv mișcările palestiniene și islamiste. Printre organizaţiile generos stipendiate se numără de pildă Adalah, una dintre promotoarele aşa-numitei mişcări BDS (Boycott, Divestement, Sanctions) de boicotare a Israelului la nivel global. Între 2001 şi 2015, Adalah a primit de la Soros 2.688.561 de dolari.

FOTO: Omar Abdel Rahman, „Șeicul Orb”

FOTO: Lynne Stewart, „avocata teroriștilor”

Relațiile financiar-ideologice cu terorismul

În cartea de faţă, autorii Horowitz şi Poe prezintă cu lux de amănunte relaţiile financiar - ideologice dintre Soros şi Lynne Stewart, supranumită „avocata teroriştilor”, ea însăşi condamnată pentru „complicitate la terorism”, şi care nu a făcut niciodată vreun secret din simpatiile sale anarhist-comuniste. „Nu am nicio problemă cu Mao, cu Stalin, cu conducerea Vietnamului și în nici un caz cu faptul că Fidel îi închide pe cei pe care îi consideră periculoși”, declara ea, într- un interviu publicat, în noiembrie 2002, în revista maoistă Monthly Review. Într-un interviu acordat în 1995, pentru New York Times, Stewart afirma: „Eu nu cred în violență anarhistă, cred în violența direcționată. Mă refer la violența îndreptată către instituțiile care perpetuează capitalismul, rasismul, sexismul, și către oamenii care apără aceste instituții.”

Arestată de FBI în 2002, între altele pentru că a intermediat comunicarea dintre „Şeicul Orb” Omar Abdel Rahman, creierul atacului terorist din 1993 de la World Trade Center, şi adepţii din libertate ai acestuia, Lynne Stewart a folosit procesul ca pe o tribună pentru mobilizarea Stângii americane la revoluţie: „Pentru a ne elibera de acest timp de capitalism, lacom, bine împământenit, care există în această țară și care perpetuează sexismul și rasismul, nu cred că putem fi pacifiști ... Vorbesc despre o revoluție populară. Vorbesc despre schimbarea instituțiilor, care nu poate fi realizată fără violență.”

(Amănunte în ziarul de luni)