Obezitate a devenit o epidemie în Europa. Ca să aflăm ce putem face, cum putem trăi o viață mai sănătoasă, am cerut părerea medicului nutriționist Marie Vrânceanu, expert în nutrigenetică. În plus, Marie Vrânceanu a fost, la rândul ei, o persoană obeză.

- Când poate fi considerat un copil ca fiind supraponderal și când ca  fiind obez?

- Pentru a face o evaluare rapidă folosim Indicele de masă corporală sau BMI( body mass index) care se calculează raportând greutatea (exprimată în kilograme) a unei persoane la înălțimea la pătrat (exprimată în metri). Acest lucru este valabil în cazul adulților și putem spune că cine se încadrează în limitele 18.9-24.9 este normopondera în timp ce o persoană cu IMC între 24.9-29.2 este supraponderală. Peste 30, vorbim de diferite clase de obezitate. La copii, simplul calcul al IMC nu ne permite să încadrăm copilul în limitele pentru adulți. De multe ori găsiți în internet așa-zisele calculatoare IMC care sunt utile la adulți, dar inutile la copii pentru a stabili dacă e sau nu supraponderal sau obez. De aceea, în cazul copiilor pentru a interpreta corect valoarea IMC obținută, se folosesc cel mai frecvent nomogramele sau curbele de creștere realizate pe loturi mari de copii. Nomogramele se utilizează pentru aprecierea greutății, înălțimii, indicelui de masă corporală, dar și pentru perimetrul cranian la sugar; sunt diferite în funcție de vârstă și sex. Curbe de creștere pentru copii au fost emise de mai multe foruri medicale internaționale: Organizația Mondială a Sănătățîi, Centrul de Control al Bolilor din  Statele Unite ale Americii – CDC 2000, World Obesity Federation-IOTF, precum și de organizații de sănătate din diferite țări. Pentru evaluarea statusului ponderal al copiilor din Europa, Societatea Europeană de Gastroenterologie, Hepatologie și Nutriție Pediatrică (ESPGHAN) recomandă folosirea curbelor de creștere emise de OMS în 2006 și 2007. Pentru a avea o idee despre un copil este supraponderal când depășește greutatea normală categoriei lui de vârstă și sex cu 10-20% și peste 20% este obez. Date fiind aceste aspecte părinții trebuie să țină legătura cu pediatrul și nutriționistul care vor stabili dacă e sau nu vorba de suprapondere sau obezitate. Și, un sfat pentru părinți: nu puneți copilul la dietă fără să consultați un specialist.

- Ce trebuie să facă părinții care vor ca moștenitorii lor să se țină departe de această boală?

- Aici, discuția este foarte lungă, mai ales că azi avem la dispoziție multe studii de epigenetică, o știință nouă care se referă la toate modificările de expresie genică, dar care nu afectează secvența de ADN, deci nu vorbim de mutații. Astfel s-a demonstrat că alimentația mamei înainte și în timpul sarcinii are un efect major, dar studii și mai noi demostrează că inclusiv alimentația bunicilor și a taților este importantă. Câteva  tudii au demonstrat că băieții cu bunici obezi în adolescență au un risc mai mare de a fi obezi. În cazul unei diete a viitoarei mămici, bogată în grăsimi, crește riscul de a avea un copil obez. La fel, malnutriția poate afecta negativ copilul. Aportul de micronutrienți este foarte important și recomand viitoarelor mămici testarea genetică. Există diferite teste pe piață, care ne spun cu precizie care este necesarul nostru de  micronutrienti. Că idee modificările epigenetice sunt transgenerationale, deci se perpetuează peste cel puțîn 7 generații, dacă e să ne gândim la blestemul popular al celor 9 generații are sens din punct de vedere științific. Dacă doriți copii slabi și sănătoși aveți grijă la alimentație, toată familia, mămici, tati, bunici. Evident că ulterior alimentația copilului trebuie să fie echilibrată și adaptată nevoilor sale zilnice. Educația nutritională în familie este foarte importantă și părinții trebuie să fie ei un exemplu în acest sens.

- Care ar fi sfaturile dumneavoastră pentru un adult care, supraponderal fiind, vrea să se întoarcă la o viață sănătoasă?

În primul rând să nu apeleze la diete găsite pe net chiar dacă sunt gratuite și pare că am făcut o afacere. Nu e deloc așa. Efectul unei diete greșite nu se vede după 2 ore că, în cazul unui medicament, e nevoie de ani pentru a înțelege că am greșit. Aici fac o paranteză, poate nu întâmplător România este pe primele locuri în Europa când e vorba de anumite forme de cancer. Persoană supraponderală trebuie  să se adreseze unui specialist și evident testarea genetică este de mare utilitate. Că să exemplific: persoanele cu mutații pe gena FTO este demonstrat științific că mănâncă cu circa 500 kcal/zi mai mult decât cei fără mutație având o preferință pentru alimente cu densitate calorică mare. Dacă aceastei persoane îi propunem o dietă hipocalorică în mod sigur nu va fi un mare succes pentru că studiile științifice demonstrează că fastingul scade expresia genei în nucleul arcuat din hipotalamus și crește consumul de alimente în timp ce o dietă bogată în grăsimi crește expresia și scade consumul de alimente. Practic, în acest caz, o dietă ketogenica ar fi foarte utilă. Și exemplele sunt multe. Dar cu sau fără testare genetică vizită la specialist este obligatorie.

- Există mai multe metode de slăbit oarecum chirurgicale, precum inelul gastric sau micșorarea stomacului. Care dintre ele este cea mai sigură și care sunt riscurile acestor metode?

Din punctul meu de vedere apelarea la chirurgia bariatrica are sens numai dacă viață pacientului este în pericol. Deși nu este o practică tocmai ortodoxă, românii și  nu numai au prins gustul acestor metode chirurgicale, chiar și la greutăți mici de 100-120 kg crezând că asta le va rezolva problema pentru totdeauna ori studiile au demonstrat că dintre ce care se supun unei astfel de intervenții pe parcursul a 10 ani doar 5% își mențîn greutatea. Dacă o persoană este predispusă genetic la recuperarea greutății sau are mutații în genele corelate cu comportamentul alimentar, chiar și cu aceste intervenții persoană nu va reuși multă vreme să fie normoponderală. Cel mai bine în astfel de cazuri ar fi mersul la nutriționist, schimbarea obiceiurilor alimentare, folosirea unor nutraceutice care să schimbe expresia genică și o dietăcu alimente care pot inhiba poftele incontrolabile. Referitor la siguranță acestor proceduri, evident, în 2019, putem spune că sunt destul de sigure, dar sunt intervenții chirugicale și că orice astfel de intervenție prezintă și o serie de riscur care îi sunt exlicate pacientului înainte de operație. Oricum nu această este soluția.  .

- Până la sfârșit, fructoza îngrasă sau nu?

Răspunsul simplu este da. Fructoza a devenit mare vedetă acum câțiva  ani datorită indicelui său glicemic mult mai scăzut comparativ cu glucoza. Pornind de la acest aspect a început să fie folosită  în manieră disproporționată beneficiind și de o publicitate extrem de agresivă în acest sens. Fructoza este sănătoasă, cam asta era sloganul. În realitate nu e deloc așa. În primul rând, consumată în cantitate mare duce la meteorism, flatulență. În anul 2004,cercetătorii de la Universitatea din Florida au demonstrat că un consum mare de fructoză poate anihila senzația de sățietate, prin influențarea secreției de leptină și insulină, determinând persoanele să mănânce mai mult și evident asta duce la îngrășare și sindrom metabolic. De asemenea,  este știut faptul că după o anume limita care e de circa 50 gr fructoza/zi metabolismul acesteia  duce la formarea de trigliceride. ATENȚIE: sucurile de fructe și alte produse industriale conțînând fructoza pot duce repede la atingerea pragului maxim de 50 gr dar sunt  necesare 2 kg de căpșuni pentru a obține 50 gr fructoză. Nu demonizăm fructele care știm ce importantă au în alimentația noastră. Normal o porție de fructe reprezintă circa 150 gr. Sunt consiliate 2 porțîi pe zi.

- Din punctul dv de vedere, ca specialist, ce metodă de slăbi ați recomanda?

- Testarea genetică și apoi în funcție de polimorfismele din gene se va stabili o dietă pe bază de genotip,adică puternic personalizată.

- Ce trebuie să înțelegem, mai exact, prin obezitate morbidă?

Când indicele de masă corporală este peste 40 vorbim de obezitate morbidă. De regulă, o persoană cu astfel de obezitate are dificultăți în a se deplasa, respiră și de cele mai multe ori dezvoltă patologii asociate precum diabet, boli cardiovasculare, artrite, unele forme de cancer.