În 1980, în Turcia era haos. Partidele de dreapta şi cele de stânga îşi făcuseră proprile miliţii înarmate. Un om a avut curajul să se implice şi să scoată ţara din colaps. A dat o lovitură de stat, a dizolvat Parlamentul şi a modificat Constituţia. A limitat libertăţile civile şi a executat radicalii din politică. Timp de nouă ani a guvernat Turcia cu mână de fier, în cadrul unei aşa-numite “dictaturi luminate”. Când apele s-au liniştit pe malul Bosforului, a organizat alegeri şi s-a retras

Generalul Ahmet Kenan Evren s-a născut pe 17 iulie 1917, şi a murit pe 9 mai 2015. Între 1980 şi 1989 a fost cel de al şaptelea preşedinte al Turciei, demnitate pe care a obţinut-o în urma unui puci militar. Cu un an înainte să moară o instanţă turcească l-a condamnat la închisoare pe viaţă şi l-a degradat pentru faptele pe care le-ar fi comis în timpul loviturii de stat care a afectat grav democraţia, prin dizolvarea parlamentului şi anularea Constituţiei. Sentinţa era în apel la data morţii sale. Evren a murit la vârsta de 97 de ani, într-un spital din Ankara.

Kenan Evren a terminat şcoala militară din Maltepe, în 1938 şi, din 1949 a devenit ofiţer de stat major. Între 1958 ţi 1959 a făcut parte din corpul exediţionar turcesc care aluptat în războiul din Coreea. A fost avansat general în 1964 şi a devenit şeful Statului Major al armatei turce în Martie 1978.

Drepturile omului un “lux” pe care turcii nu şi-l permiteau

Anii care au precedat lovitura de stat au fost marcaţi de lupte violente între partdele de stânga şi cele de dreapta, care îşi făcuseră, fiecare, propriile miliţii înarmate.. Încercând să demareze o revoluţie comunistă, socialiştii au declanşat ample proteste de stradă. Nici adversarii lor nu au stat cu mâinile în sân şi agitând steagul Islamului au provocat ample conflicte stradale violente. Atunci, a acţionat Kenan Evren, în spiritul moştenirii spirituale lăsate de Mustafa Kemal Ataturk, primul preşedinte al Turciei, care a lăsat cu limbă de moarte ca Armata să fie garantul democraţiei al ţării.

Kenan Evren şi Nicolae Ceauşescu. Doi dictatori bând şampanie

Evren a luat puterea cu arma în mână, a dizolvat Parlamentul şi a înfiinţat Consiliul de Securitate Naţională pe care l-a condus până când a predat puterea, în 1979. La trei ani după puciul militar, pe 7 noiembrie 1982, Kenan Evren a fost ales preşedinte al Turciei, cu 90 % din voturi.

În acelaşi timp a intrat în vigoare şi o Constituţie nouă, care limita mult drepturile omului care, în viziunea lui Kenan Evren, erau mult prea “luxoase” pentru turci. Cu toate că, permanent, îşi mărturisea admiraţia pentru reformele făcute de Ataturk n-a pregetat să desfinţeze multe instituţii fundametale într-o democraţie.

În timpul dictaturii sale mulţi oameni au fost închişi, torturaţi şi executaţi pentru convingerile lor politice. Dealtfel, el a fost condamnat pe viaţă tocmai pentru o astfel de crimă, în speţă execuţia lui Erdal Eren, un adolescent de 17 ani, care avea convingeri radicale de stânga şi agita oamenii. Întrebat de un jurnalist vizavi de ordinul său Evren a răspuns cinic: “Ar fi trebuit să-l hrănim sau să-l spânzurăm?”.

Condamnat la închisoare pe viaţă, dar în ormântat cu onoruri militare

După ce s-a retras de la putere, Kenan Evren s-a stabilit pe coasta mediteraneană a Turciei şi s-a apucat de pictură. Pe 10 Ianuarie 2012, a fost pus sub acuzare, împreună cu alt general, fost şef al aviaţiei militare, prntru rolul lor în puciul din 1980. Ambii degradaţă la gradul de soldat şi au fost condamnaţi pe viaţă la închisoare, pe 18 Iunie 2014. Cu toate acestea Kenan Evren nu a fost încarcerat atât din cauză problemelor sale grave de sănătate cât şi din cauza apelului pe care l-a făcut. El a murit într-un spital militar din Ankara şi a fost înmormântat, discret, doar în prezenţa rudelor apropiate, dar cu onoruri militare. În semn de protest, niciu partid politic nu şi-a trimis vreun reprezentant la ceremonia funerară.

Este limpede că Kenan Evren a guvernat despotic Turcia, dar e la fel de bine conturată şi perspectiva tragică pe care ar fi avut-o Turcia în lipsa acţiunilor sale. Posteritatea va decide pe ce raft al istoriei va fi aşezat Ahmet Kenan Evren.