Pe 17 noiembrie 1922, ultimul sultan al Turciei fugea din ţara pe care a condus-o despotic. Locul său l-a luat Mustafa Kemal Atatürk, un general „openmind”, care a interzis portul fesului, a alfabetizat, aproape forţat populaţia, a dat drept de vot femeilor, a interzis Sharia şi a pus bazele actualei Turcii moderne. Atatürk, în limba turcă, înseamnă „Tatăl turcilor”. Mustafa Kemal Atatürk s-a născut în 1881, la Salonic, pe atunci parte a Imperiului Otoman şi a murit pe 10 noiembrie 1938, la Istanbul.

Mustafa a studiat la academia militară din Monastir, azi Bitola, şi a fost trimis în Damasc. Uterior, s-a alăturat grupării devenită celebră sub numele de „Junii Turci”. Aceștia au preluat puterea de la sultanul Abdul Hamid al II-lea în 1908, iar Kemal a devenit o figură militară importantă.


FOTO: S-a spus despre Kenan Evren că ar fi fost susținut de CIA. La alegerile din 1982 a fost votat de 90% dintre turci



Eroul de la Gallipoli

Mustafa Kemal a fost comandantul care a respins debarcările Antantei de la Gallipoli, în aprilie 1915, devenind erou naţional şi acordându-i-se titlul de „Paşă”. Între 1917-1918, Kemal Paşa a fost trimis pe frontul din Caucaz, luptându- se acolo, cu un anumit suces, cu rușii. A devenit din ce în ce mai critic la adresa incompetenţei guvernului sultanului în gestionarea războiului şi la adresa dominaţiei germane în Europa. În octombrie 1918, otomanii au capitulat în faţa forţelor Antantei, iar Kemal a devenit un conducător al partidului care favoriza politica apărării acelor zone ale Imperiului unde se vorbea limba turcă şi, în acelaşi timp, opta pentru retragerea din toate teritoriile ne-turce.

Kemal şi războiul patriotic

Istoria modernă a Turciei a început pe 10 mai 1919, când Kemal a ajuns în Anatolia. El a fondat o mişcare naţionalistă turcă, cu baza la Ankara. În aprilie 1920, un parlament provizoriu din Ankara i-a oferit ti tlul de preşedinte al Adunării Naţionale.

Kemal a declanşat un război patriotic pentru a alunga forţele militare engleze, franceze, italiene, armene şi greceşti din Turcia. Aceștia i-au recunoscut regimul său şi s-au retras. Dar trupele elene, călăuzite de „Ideea cea mare”, a recuperării teritoriilor locuite de greci, a Ioniei antice şi a Constantinopolului, au avansat însă prea adânc în inima Anatoliei înspre Ankara şi au fost înfrânte de Mustafa Kemal la Sakarya, în august 1921.

A desfiinţat califatul şi a abolit Sharia!

Republica Turcia a fost fondată pe 29 octombrie 1923 şi Kemal a fost ales primul ei preşedinte. A fost un dictator moderat și a impus reforme cu caracter democratic. Deşi a admirat unele aspecte ale politicii URSS şi Italiei Fasciste, nu era nici comunist, nici fascist. Proprietatea privată a fost protejată şi încurajată, iar inamicii politici nu au suferit pedepse mai grele decât exilul în provincie. Baza programului său era planul de secularizare şi modernizare a Turciei. Califatul a fost abolit în martie 1924, şcolile religioase au fost desfiinţate, iar legea musulmană Sharía a fost desfiinţată, fiind înlocuită de codul civil elveţian, codul penal italian şi codul comercial german.

A impus alfabetul latin şi a dat drept de vot femeilor

Egalitatea femeilor a fost încurajată după căsătoria lui Mustafa Kemal cu o turcoaică educată în Vest. În decembrie 1934, femeilor li s-a dat voie să voteze pentru membri din Parlament şi să deţină locuri în parlament. Kemal a văzut în fesul otoman un simbol al feudalismului şi l-a interzis! Cea mai revoluţionară reformă a fost înlocuirea alfabetului arab cu alfabetul latin, în 1928. Lui Kemal a început să i se spună „Atatürk”, însemnând „tatăl turcilor”. Principiile politice ale lui Atatürk, aşa numitul „Kemalism”, au fost proclamate în 1931 ca ideologie oficială. Tratatul de prietenie turco-român, semnat de Atatürk cu câțiva ani înainte de moartea sa, este şi azi în vigoare. Pe 10 noiembrie 1938, Mustafa Kemal Atatürk a murit, de ciroză, în Palatul Dolmabahçe din Istanbul. Mormântul său se află la Ankara.

Kenan Evren, dictatorul de care era nevoie

În 1980, Turcia era în pragul unui război civil. Partidele de dreapta şi cele de stânga îşi făcuseră proprile miliţii înarmate. Un om a avut curajul să se implice şi să scoată ţara din colaps. A dat o lovitură de stat, a dizolvat Parlamentul şi a modificat Constituţia. A limitat libertăţile civile şi a executat radicalii din politică. Timp de nouă ani a guvernat Turcia cu mână de fier, în cadrul unei aşa-numite „dictaturi luminate”. Când apele s-au liniştit pe malul Bosforului, a organizat alegeri şi s-a retras. Generalul Ahmet Kenan Evren a fost, între 1980 și 1989, preşedintele Turciei, demnitate pe care a obţinut-o în urma unui puci militar. Kenan Evren a terminat şcoala militară din Maltepe, în 1938 şi, din 1949 a devenit ofiţer de stat major. Între 1958 și 1959 a luptat în războiul din Coreea. A fost avansat general în 1964 şi a devenit Șeful Statului Major al armatei turce în Martie 1978.

Drepturile omului un “lux” nepermis în Turcia

Anii care au precedat lovitura de stat au fost marcaţi de lupte violente între partide, care îşi făcuseră propriile miliţii înarmate. Încercând să demareze o revoluţie comunistă, socialiştii au declanşat ample proteste de stradă. Nici adversarii lor nu au stat cu mâinile în sân şi, agitând steagul Islamului, au provocat ample conflicte stradale violente. Kenan Evren a luat puterea cu arma în mână, a dizolvat Parlamentul şi a înfiinţat Consiliul de Securitate Naţională pe care l-a condus până în 1989. La trei ani după puciul militar, pe 7 noiembrie 1982, Kenan Evren a fost ales preşedinte al Turciei, cu 90 % din voturi. În acelaşi timp a intrat în vigoare şi o Constituţie nouă, care limita mult drepturile omului care, în viziunea lui Kenan Evren, erau mult prea „luxoase” pentru turci. Cu toate că, permanent, îşi mărturisea admiraţia pentru reformele făcute de Ata türk, n-a pregetat să desfiinţeze multe instituţii fundametale. În timpul dictaturii sale mulţi oameni au fost închişi, torturaţi şi executaţi pentru convingerile lor politice. El a fost condamnat pe viaţă tocmai pentru o astfel de crimă, în speță un adolescent de 17 ani. Întrebat de un jurnalist vizavi de ordinul său Evren a răspuns cinic: „Ar fi trebuit să-l hrănim sau să-l spânzurăm?”.

Condamnat pe viaţă și înmormântat cu onoruri militare

După ce s-a retras de la putere, Kenan Evren s-a apucat de pictură. A fost condamnat pe viaţă la închisoare, dar nu a fost încarcerat din cauza problemelor de sănătate. A murit într-un spital militar din Ankara, în 2015, şi a fost înmormântat doar în prezenţa rudelor apropiate, dar cu onoruri militare. Este limpede că Kenan Evren a guvernat despotic Turcia, dar e la fel de bine conturată şi perspectiva tragică pe care ar fi avut-o Turcia în lipsa acţiunilor sale. Posteritatea va decide pe ce raft al istoriei va fi aşezat Ahmet Kenan Evren.