Norul de gaz care s-a răspândit asupra orașului sirian Khan Sheikhoun nu a avut nici un miros, însă i-a afectat chiar și cei care au venit în contact cu cei decedați, indicând faptul că a fost gaz sarin - un compus chimic dezvoltat de naziști și care este de 26 de ori mai mortal decât cianura.

Medicii de la Organizația Caritabilă Medicins sans Frontieres au declarat că au avut de tratat victime cu pupile dilatate, spasme musculare și defecări involuntare - simptome asemănătoare celor provocate de expunerea la agenți neurotoxici cum ar fi gazul sarin.

Organizația Mondială a Sănătății a declarat că victimele par să fi fost expuse unei „substanțe iritative“.

Simptomele pe care victimele le-au avut conduc către gazul sarin - arma chimică ce a fost creată în mod accidental în 1938 de către oamenii de știință germani care lucrau la o formulă de insecticid, scrie Daily Mail.

Chimistul responsabil de proiect a crezut inițial că a eșuat, deoarece compusul creat de el era mortal pentru animale și oameni și nu putea fi folosit în agricultură. Dar acest gaz era exact ce îi trebuia lui Adolf Hitler, a cărui divizie militară a preluat proiectul.

Hitler a fost atât de încântat de noua sa arma, încât a numit-o „Sarin“, după oamenii de știință care au descoperit-o - Gerhard Schrader, Otto Ambros, Gerhard Ritter, și Hans-Jürgen von der Linde.

Efectul expunerii la gazul sarin este instantaneu, ducând la o moarte chinuitoare. Inhalarea chiar și în cantitati mici cauzează - în mai puțin de zece secunde - salivare excesivă, vărsături, în timp ce respirația devine superficială și neregulată.

La mai puțin de un minut după expunere, sistemul nervos al victimei este sub atac, ceea ce duce la blocarea căilor respiratorii. Plămânii secretă lichid pentru a încerca să respingă gazul, de unde și spuma pe care victimele o au la gură.

Gazul sarin determină salivare, lăcrimare, urinăre, defecare, tulburări gastrointestinale și vărsături. Practic, organismul pierde capacitatea de a controla funcțiile sale.

Multe persoane mor în câteva minute de la inhalarea gazului. Speranța de viață maximă este de zece minute după expunere. Cei care sunt suficient de norocoși pentru a supraviețui, ca urmare a unei expuneri mult mai mici - cum ar fi atingerea unei persoane contaminate - de multe ori suferă leziuni permanente ale creierului.

Descoperirea agentului iritant - ceea ce înseamnă că acționează asupra sistemului nervos - a fost făcută după al treilea Reich, când Hitler a ordonat oamenilor de știință să dezvolte pesticide și insecticide pentru a asigura că Germania nu trebuie să se bazeze pe produsele alimentare din import, în timp ce aceasta trebuia pregătită pentru război. Schrader, un om de știință în vârstă de 33 de ani, a condus echipa însărcinată cu acest proiect.

După ce a încercat și nu a reușit să facă insecticide eficiente pe bază de fluorură, el a decis să amestece cianură cu fosfor. Pe lângă faptul că ucidea toate insectele, testele pe animale s-au dovedit uimitoare. Maimuțele se prăbușeau cu spume la gură și mureau în câteva secunde, iar șobolanii își mușcau pielea apoi mureau prin sufocare.