Observațiile de la Telescopul Event Horizon ar putea dezvălui o fuziune secretă în trecutul găurii noastre negre supermasive. Astfel, acest lucru ar putea explica rotirea neobișnuită a monstrului cosmic.
Astronomii care studiază gaura neagră supermasivă a Căii Lactee au găsit „dovezi convingătoare”. Acestea ar putea în sfârșit să ajute la explicarea trecutului său misterios.
Gaura neagră supermasivă a Căii Lactee
Situată la 26 000 de ani-lumină în centrul galaxiei noastre, Sagittarius A este o ruptură gargantuescă în spațiu-timp. Acesta are de 4 milioane de ori masa soarelui nostru și o lățime de 23,5 milioane de kilometri.
Dar cum a apărut gaura neagră și de ce se rotește surprinzător de repede și nu se orientează față de restul galaxiei rămâne un mister necunoscut. Acum, datele de la telescopul care a surprins pentru prima dată imaginea găurii negre în 2022 au dezvăluit un indiciu. Sagittarius A pe care o vedem astăzi s-a născut în urma unei fuziuni cataclismice cu o altă gaură neagră gigantică. Acest eveniment a avut loc în urmă cu miliarde de ani. De asemenea, încă prezintă efectele acestei coliziuni violente. Cercetătorii și-au publicat concluziile pe 6 septembrie în revista „Nature Astronomy”.
„Această descoperire deschide calea pentru înțelegerea modului în care găurile negre supermasive cresc și evoluează”, a declarat într-o declarație autorul principal al studiului, Yihan Wang. Acesta este astrofizician la Universitatea din Nevada, Las Vegas (UNLV).
Fuziunea cu o altă gaură neagră
„Spinul înalt dezaliniat al Sgr A* indică faptul că este posibil ca aceasta să fi fuzionat cu o altă gaură neagră, modificându-i dramatic amplitudinea și orientarea spinului”.
Deși reprezintă doar 0,0003% din masa Căii Lactee, Sagittarius A* este un motor puternic care aspiră periodic materie înainte de a o evacua la viteze apropiate de viteza luminii, creând un proces de feedback care a modelat galaxia noastră încă de la începuturile sale.
Oamenii de știință cred că gaura neagră gigantică a început la fel ca altele, născându-se din colapsul unei stele gigantice sau al unui nor de gaze, înainte de a se înfrupta din tot ceea ce se apropia prea mult. După ce au ajuns la o dimensiune monstruoasă, găurile negre se pot hrăni chiar și cu alte găuri negre supermasive, potrivit livescience.