Scriam în numărul anterior al cristoiublog.ro că Decizia CCR privind interceptările ar trebui să-i facă pe cei de la SRI să desfacă sticlele de şampanie. Evident, dacă sînt în conducerea unui Serviciu democratic. Asta deoarece – ziceam eu- știind că implicarea în supravegherea tehnică în cazuri de corupție cobora SRI la nivelul unei Miliții economice.

De fiecare dată cînd am scris sau zis asta, mi s-a răspuns că pentru SRI supravegherea tehnică pentru dosarele DNA e o povară, că SRI n-are ce face, au primit ordin de la CSAT-ul condus de Traian Băsescu să dea o mînă de ajutor DNA și DIICOT, avînd în vedere dotarea tehnică de excepție, dar că o Decizie ca SRI să nu se mai ocupe de asta nu poate decît să-i fericească.

Prefer un SRI care urmărește spioni, teroriști și nu pe Tony Greblă.

Joi, 10 martie 2016, SRI a reacţionat la Motivarea CCR prin Declaraţia lui Eduard Hellvig:

„Curtea Constituţională decide în numele legii. Aşa începe orice decizie a Curţii Constituţionale din România. Din acest motiv, Serviciul Român de Informaţii nu a comentat, nu comentează şi nu va comenta decizia CCR care declară articolul 138 din Codul de Procedură Penală neconstituţional.

Pentru Serviciul Român de Informaţii, principalul instrument în misiunea noastră în serviciul cetăţenilor e Legea. Din acest motiv, noi vom pune în aplicare această decizie şi orice altă hotărîre prezentă sau viitoare a Justiţiei. SRI va rămîne şi în mandatul meu o instituţie fermă în respectarea tuturor deciziilor instanţelor şi a statului de drept.

Pragmatic, evaluarea noastră este că această decizie are un impact cert asupra securităţii naţionale, avînd în vedere corelarea dintre prevenirea ameninţării la securitatea naţională şi contracararea fenomenelor infracţionale asociate. Astfel, în procesul penal, nu vor mai putea face obiectul instrumentării cu mijloace tehnice complexe dezvoltate de SRI infracţiuni precum cele de spionaj-trădare, terorism, criminalitate organizată transfrontalieră, contraproliferare, criminalitate informatică şi, nu în ultimul rînd, fapte de mare corupţie, ce reprezintă ameninţări gravi la adresa securităţii naţionale. În acest sens, considerăm că vor fi afectate dosarele aflate în diferite faze ale justiţiei, în mod special cele privind infracţiuni la adresa securităţii naţionale şi în care s-a cooperat cu SRI, iar instituţia noastră a depus eforturi umane şi materiale considerabile.”

După lectura Comunicatului cineva mi-a atras atenţia că directorul SRI m-a contrazis:

La SRI nu s-a băut şampanie, ci cucută.

SRI-ul – mi-a zis respectivul – boceşte după posibilitatea de a-l urmări pe Tony Greblă.

SRI-ul ar vrea în continuare să fie Ochiul şi Timpanul, Stăpînul interceptărilor în cazurile de corupţie.

Din cîte se vede din reacţiile DNA şi DIICOT, în România s-a declanşat, după Decizia CCR, o bătălie crîncenă pentru cine spionează în exclusivitate populaţia României.

DNA şi DIICOT nu sînt preocupate de tăria probelor rezultate din supravegherea tehnică.

DNA şi DIICOT sînt preocupate de cum să folosească Decizia pentru a-şi face propriile unităţi de ascultare.

SRI părea a se fi înscris şi el în această bătălie.

Contrariat, am citit Declaraţia.

Nu, Eduard Hellvig nu se referea la dosarele de corupţie sau de crimă organizată.

El se referea la Dosarele care ţin de siguranţa naţională: spionaj – trădare, terorism, criminalitate transfrontalieră.

Cum se întîmpla pînă la Decizia CCR?

Cu un caz de trădare sau de terorism era sesizat DIICOT.

Procurorul DIICOT deschidea dosar de urmărire penală şi decidea că e nevoie de probe rezultate din supravegherea tehnică.

Interceptările de comunicaţii, filaj, plasare de microfoane.

Cu autorizaţie de la judecător, el se adresa SRI.

Spre deosebire de cazurile de corupţie, supravegherea tehnică în cazul unui spion sau terorist presupune mijloace tehnice deosebite şi specialişti în contraspionaj.

Una e – repet – să-l filezi pe Tony Greblă, alta să-l filezi pe spionul X venit în România cu şcoala protecţiei faţă de contraspionaj.

Prin Decizia CCR, SRI nu mai poate supraveghea tehnic un terorist sau un spion pentru ca DIICOT să strîngă probe în vederea unui proces.

De precizat că în cazurile de corupţie procurorul poate şi trebuie să se concentreze pe alte probe decît cele rezultate din supravegherea tehnică.

În cazurile de siguranţă naţonală, probele din supravegherea tehnică sînt cruciale.

Că doar n-o să se bazeze un dosar de spionaj pe denunţul vecinului!

Din cîte se ştie, în Decizia CCR, absolut necesară pentru viitor, apare şi ceea ce eu spun că e o iresponsabilitate criminală.

Prin Motivare se declară nule toate probele obţinute prin supraveghere tehnică din dosarele care n-au încă Sentinţe Definitive.

În cazurile de sentinţă definitivă, sentinţele pot fi supuse revizuirii dacă pe timpul procesului s-au ridicat obiecţii de neconstituţionalitate vizînd interceptările.

La revizuire, probele din supravegherea tehnică pică.

Ştim cîte dosare cu sentinţe definitivă au avut excepţii de neconstituţiunalitate şi, deci, sînt supuse îndoielii?

Înţeleg și salut Decizia CCR în privinţa anchetelor care urmează să se desfăşoare după publicarea Motivării în Monitorul Oficial.

Ea pune capăt Binomului SRI-DNA, pe care l-am combătut din răsputeri.

Ce facem însă cu dosarele aflate în diferite etape ale Procesului, care n-au avut sentinţa definitivă?

Din 25 martie 2008, procurorii DNA şi DIICOT s-au concentrat (exagerat după opinia mea) pe probele obţinute din supravegherea tehnică.

Unele probe sînt capitale pentru a dovedi în instanţă o faptă de corupţie.

Aceste probe sînt nule.

Procurorului, cînd a apelat la SRI pentru supravegherea tehnică, nici prin visele de coşmar nu i-a trecut prin cap că toate probele vor fi declarate nule de CCR.

Mai ales că de opt ani, în spaţiul public nu s-a auzit un cuvînt împotriva supravegherii tehnice de către SRI.

Decizia CCR potrivit căreia Legea funcţionează retroactiv, curioasă din punct de vedere juridic, riscă să producă o uriaşă instabilitate în rîndurile procurorilor.

Procurorii fac dosare pe baza noului CPP.

Cine le spune lor că la un moment dat, peste cîţiva ani, CCR, într-o altă componenţă, nu va declara neconstituţional retroactiv un articol pe baza căruia ei au făcut dosare?

Această retroactivitate a dezastrul în cazul dosarelor pe Siguranţa națională.

Cum ele – spre deosebire de cele de corupţie – se bazează pe supravegherea tehnică, există riscul ca toţi cei trimişi în instanţă de DIICOT pentru terorism, spionaj, trădare, să scape basma curată.

Pentru cazurile de corupţie Guvernul va adopta, după şedinţa CSAT, o Ordonanţă de urgenţă care te-ar îndemna să-ţi faci cruce dacă n-ai şti ce este în România, unde totul se aranjează.

Decizia CCR spune clar că trebuie creată o unitate de supraveghere tehnică independentă de SRI.

Ce propune Guvernul prin Raluca Prună?

La complexul tehnic SRI Tonola, de la Circ, să se repartizeze o cameră pentru procurorii DNA şi DIICOT.

SRI le va da cheia de la garsonieră.

Procurorii sau ofiţerii judiciari vor introduce numărul de telefon în calculatoarele SRI şi vor înregistra convorbirile.

Pentru o lună, două, pînă se face Unitatea independentă de SRI?

Nu.

Pentru toată viaţa.

Asta ar suna ca o OU prin care adulterul cu prezervativ să nu fie considerat adulter.

Ordonanţa se va referi doar la interceptare.

Restul de supraveghere tehnică?

Dumnezeu cu mila!

De ce să se ostenească Guvernul Dacian Cioloş cu o unitate independentă?

N.B. Timp de zece ani, Traian Băsescu ne-a pisat la cap de cît de important e SRI pentru siguranța națională. Își făcuse chiar un prilej de fală din a fi președintele unor Servicii secrete puternice. L-am auzit joi seara, la România tv, susținînd că Siguranța națională nu e pusă în discuție dacă supravegherea tehnică a spionului sau teroristului va intra pe mîna milițianului din colț.

Chiar atît de puternice să fie supărările Elenei Udrea asupra celui care, ca fost șef de stat, știe ce înseamnă SRI pentru siguranța națională?! Nu-mi vine să cred.