Spionajul este o afacere complicată. Tranziția furtunoasă de la Gorbaciov la Elțîn a deschis numai ”mormintele spionajului” dar nu a devoalat întreg sistem pe care sovietici l-au construit în lume. Prima poliție a Rusiei, strămoșul îndepărtat a actualului FSB, este Opricinina creată în 1565 de către Ivan cel Groaznic, primul Mare Duce de Moscova, care avea să fie încoronat țar.

De acolo s-a plecat. Spionii ruși acoperiți desfășurați în Occident s-ar putea să nu-și fi atins obiectivul întotdeauna, dar nu au fost inactivi. Ei au colectat informații și le-au transmis înapoi Rusia. Aceștia s-au implicat activ în ceea ce este cunoscut în afacerile de spionaj ca „depistare și evaluare”. Ei au identificat colegi și prieteni care ar putea fi ținte vulnerabile și este posibil să fi căutat să coopteze oamenii pe care i-au întâlnit în mediul academic care ar putea deține într-o zi poziții de putere și influență în prpriile guverne sau în instituții internaționale de forță. Poate cel mai faimos exemplu al acestei tactici – Cambridge Five – a avut loc în Marea Britanie. „Observatorii de talente” ai serviciilor secrete sovietice au reușit să recruteze studenți de la Universitatea Cambridge în anii 1930 – inclusiv viitorul spion Kim Philby – care mai târziu aveau să urce în cercul puterii  în guvernul britanic și să devină agenți sovietici în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și în anii 1950. Unii dintre ei recrutați ulterior în timpul Războiului Rece continuă și astăzi. Opt oficiali europeni de informații și diplomați intervievați de Financial Times au declarat că operațiunile secrete ale Rusiei în Europa s-au extins, începând cu anii 1992, într-un ritm pe care eforturile de contraspionaj s-au străduit să-l egaleze. Mai multe țări se bazează în continuare pe colectarea de informații din SUA și Marea Britanie din cauza restricțiilor legislative privind supravegherea internă și a lipsei de resurse. Multe servicii europene cred că au redus semnificativ capacitatea Rusiei de a opera în Occident sau pe flancul estic prin măsurile de expulzare a peste 400 de diplomați ruși de la începerea invazie ruse în Ucraina. Este o afirmație greșită din toate punctele de vedere. Zeci de agenți ruși sunt încă activi în Germania, Franța și Belgia dar și în Europa de Est și Centrală potrivit evaluării unui oficial european din informații. Austria este un adevărat portavion al serviciilor de spionaj rusești în primul rând datorită faptului că este un ”hub de instituții internaționale”.

Cazurile recente de spionaj în Europa

Financial Time descrie într-un material din 27 martie 2022 câteva dintre acestea cazuri (citez): 

”2017 Rusia avea un agent care lucra în calitate de consilier apropiat al fostului ministrului francez al apărării de atunci, ulterior  fost ministru de externe, Jean-Yves Le Drian, a declarat fostul șef de spionaj al Franței Bernard Bajolet într-un interviu anul trecut.

Iulie 2020 Autoritățile daneze au descoperit încercările Rusiei de a fura tehnologie energetică. În august în același an, un locotenent colonel francez, care lucra pentru comandamentul maritim al NATO din Napoli, a fost arestat pentru că a transmis materiale clasificate NATO către GRU, agenția rusă de informații militare. În decembrie, autoritățile olandeze au expulzat doi agenți ruși sub acoperire pentru că au încercat să fure documentație pentru AI și nanotehnologie de la companii olandeze.

În martie 2021, Bulgaria și-a arestat șase cetățeni – inclusiv angajați ai Ministerului Apărării și fostul șef al serviciilor de informații al apărării Ivan Iliev – pentru transmiterea secretelor către GRU la un cost de 3.000 de dolari fiecare. Iliev și ceilalți acuzați sunt arestați preventiv, în așteptarea procesului. Mai târziu în aceeași lună, autoritățile italiene l-au prins pe căpitanul marinei Walter Biot vânzând o serie de secrete militare către GRU pentru 5.000 de dolari o dată. Procesul lui Biot a fost deschis săptămâna trecută. Încă nu a depus o pledoarie.

Iunie 2021 Autoritățile germane l-au arestat pe omul de știință rus „Ilnur N” pentru furtul de secrete aeronautice și tehnologie de rachete de la centrele de cercetare din Augsburg. Procesul lui continuă. În septembrie, au arestat un angajat de securitate al parlamentului german, care vânduse planurile detaliate ale clădirii și ale sistemelor acesteia structurii militare de spionaj ruse GRU.

Ce am prezentat reprezintă partea văzut/mediatizată a operațiunilor de contraspionaj. Ele se termina în general cu expulzarea suspecților. Expulzările sau distrugerea rețelelor rusești sunt doar un instrument bine-înțeles important dar câștigul este atunci când spionii sunt convinși să schimbe tabăra sau atunci când poți să-i dezinformezi în mod deliberat.

Operațiunea Skripal continuatoarea operațiunii Litvinenko

Cu operațiunea Skripal, Putin părea să fi trimis două mesaje îndrăznețe: britanicilor și Occidentului. Primul era că nu vedea limite teritoriale pentru acțiunile violente ale serviciilor Rusiei în străinătate și al doilea se adresa dizidenților ruși că nu sunt în siguranță nicăieri în lume. Anchetatorii britanici ai cazului Skripal stabiliseră că cei doi agenți ai serviciilor secrete militare ruse, care au efectuat operațiunea, aduseseră suficient Noviciok în Marea Britanie pentru a ucide mii de oameni. Mutarea chiar și a unei cantități mici de Novichok comporta riscuri enorme pentru oricine intră în contact cu aceasta. Faptul s-a verificat atunci când doi rezidenți din Salisbury fără legătură cu Skripal—Charlie Rowley și Dawn Sturgess—au dat peste o fiolă cu substanță ”deghizată inocent” într-o sticlă de parfum Nina Ricci, aruncată de asasini lui Skripal într-un parc. După ce prietenul i-a pulverizat substanța pe încheietura mâinii crezând că era un parfum, Sturgess s-a îmbolnăvit în câteva minute și a murit câteva zile mai târziu. Rowley a supraviețuit doar puțin mai mult. În mod remarcabil, Skripal și fiica lui a supraviețuit, dar abia după săptămâni de spitalizare. Nu a fost primul eveniment de acest fel organizat de GRU. Într-o emisiune ABC News, postată pe YouTube, s-a vorbit la un moment dat despre asasinarea disidentului rus Alexander Litvinenko. Totul s-a desfășurat ca într-un complot regizat de romancierul John le Carré. Doi agenți ruși l-au otrăvit pe Litvinenko cu Poloniu-210 radioactiv ”injectat” în ceașca lui de ceai. Doar o cantitate mică de substanță era suficient de puternică pentru a ucide mai mulți oameni. Radioactivitatea substanței a fost atât de puternică încât anchetatorii britanici au reușit să-i urmărească mai târziu întregul traseu în Marea Britanie, de la locurile 26E și 26F ale avionului rusesc pe care cei doi agenți îl folosiseră în zborul către Londra, până la camera lor dintr-un hotel Best Western de pe Shaftesbury Avenue în Piccadilly, apoi la stadionul de fotbal Arsenal, unde fuseseră la un meci, la restaurantul de sushi Itsu unde l-au întâlnit prima dată pe Litvinenko, până la Pine Bar hotelului Millennium din Mayfair, unde au livrat doza mortală. Ținta și arma au fost diferite de otrăvirea lui Serghei Skripal, dar tiparul a fost același: un asasinat extrateritorial –cu succes – a unui om pe care Kremlinul îl privea ca un inamic al statului. La fel ca Skripal, Litvinenko a fost un fost agent al FSB, succesorul KGB-ului. El fusese expulzat din FSB în 1998, după ce a făcut acuzații publice de activitate ilegală a serviciilor de informații ruse. Acuzația explozivă a sa a fost conținută într-o carte care susținea că președintele rus a organizat o serie de atacuri teroriste mortale asupra blocurilor de apartamente din Moscova în 1999. Kremlinul, în schimb, i-a învinovățit pe teroriștilor ceceni. Scopul acestui atac: asigurarea alegerii lui Putin în 2000 și justificarea celei de-a doua intervenții militare a Rusiei în Cecenia. În 2000, Litvinenko a fugit din Rusia împreună cu soția și fiul său în Marea Britanie, unde a cerut azil politic. Un an mai târziu, i s-a acordat azil și a devenit cetățean britanic. S-a aliat cu un alt disident rus din Londra și critic al lui Putin, Boris Berezovski. Cu puțin timp înainte de moartea sa, Litvinenko l-a acuzat pe Putin că a ordonat uciderea, la începutul anului 2006, a jurnalistei ruse Anna Politkovskaia. În cele din urmă, el ca și Skripal era la ”îndemâna” FSB. Operațiunea din 2006 a fost unică prin îndrăzneala ei. Hotelul în care Litvinenko a fost otrăvit – Millennium – se afla la doar o jumătate de stradă de ambasada SUA la Londra o zonă puternic supravegheată. Mai alarmant, arma era extrem de puternică. La acea vreme, oficialii britanici au descris acțiunea ca fiind primul atac cu arme chimice asupra țării, comparându-l cu detonarea unei bombe murdare pe străzile Londrei. Și ca și în cazul otrăvirii lui Skripal, agenții ruși au pus în pericol mii de oameni. S-a descoperit că zeci de persoane aveau doze crescute de radiații pe traseul pe care cei doi agenți au voiajat. Unii, cum ar fi soția și fiul lui Litvinenko, au fost contaminați prin intrarea în contact direct cu el. În remarcile sale finale la ancheta britanică, un avocat care reprezintă poliția londoneză a descris complotul drept „un atac nuclear pe străzile Londrei... Oricine aranjează ca Poloniul-210 să fie adus în centrul orașului o face fără nicio clemență pentru viața umană”, a mărturisit avocatul Richard Horwell. „Nu vom ști niciodată cât de periculoasă va fi expunerea poloniului pentru publicul larg și ce efecte pe termen lung va avea asupra londonezilor”. „Oricâte onoruri de stat i-ar putea fixa Putin pe piept lui Lugovoi pentru serviciile aduse Mamei (n.A.G Rusia)... sau de câte ori Kovtun promite să distrugă această anchetă, Lugovoi și Kovtun nu au un răspuns credibil la dovezile științifice și la traseul poloniului pe care l-au lăsat în urmă”, a spus Horwell. În ciuda dovezilor copleșitoare, Marii Britanii i-a luat un deceniu întreg pentru a da vina oficial pe Rusia pentru otrăvirea lui Litvinenko. Răspunsul întârziat al Marii Britanii a fost expulzarea a patru diplomați ruși, la un deceniu după moartea lui Litvinenko. În 2017, Congresul SUA va impune sancțiuni în temeiul Legii Magnitsky asupra lui Lugovoi, singurul cetățean rus care va fi vizat de sancțiunile Statelor Unite. Sancțiunile pentru operațiunea din 2006 — măsurate cu delicatețe și întârziate îndelung — au fost în mod clar insuficiente pentru a schimba comportamentul Rusiei, punând probabil bazele pentru o repetare pe străzile din Salisbury în 2018. Pentru a adăuga o insultă la vătămarea gravă comisă, Lugovoi va fi ales membru al Dumei de stat rusă unde bănuiesc că slujește și astăzi.

Falimentul spionajului rus în Ucraina (!?)

Decizia lui Vladimir Putin de a intra în război s-a datorat, în primul rând, operațiunilor de obținere a informațiilor de către serviciile secrete ruse. Cel de-al cincilea serviciu al agenției FSB, responsabil pentru țările ex-sovietice, și-a extins echipa din Ucraina în iulie 2021, potrivit unui raport al Royal United Services Institute, un think-tank din Londra. Cu toate acestea, ofițerii săi au vorbit în mare măsură cu acei ucraineni care simpatizau Rusia și au exagerat amploarea rețelelor lor de agenți din țară, dând Kremlinului impresia falsă că guvernul ucrainean se va prăbuși rapid. Ei au făcut o poza la un moment dat a situație Ucrainei poza care nu era valabilă pe termen lung. Marea putere a serviciilor  rusești este amploarea rețelei sale. Cu toate acestea se pare că doar o fracțiune din personalul său face spionaj util. Ofițerii FSB au fost cei care l-au otrăvit cu Novichok în 2020 (la fel ca și pe Skripal) pe Alexei Navalnîi, unul din lideri opoziției ruse (altul fiind asasinat-Boris Nemțov). Nimic nu încapsulează mai bine etosul dublu al represiunii și al furtului decât faptul că cea mai căutată funcție a FSB este șeful celui de-al patrulea Directorat responsabil de „securitatea economică”. Ofițerii săi sunt plasați în companii cheie, oferindu-le oportunități ample de a se îmbogăți. Luptele interioare în cadrul agențiilor și cu alte departamente guvernamentale sunt copleșitoare. FSB este un fel ”Game of Thrones”, ca de altfel întreg guvernul de la Kremlin, fiind compus din diferite  clanuri în interior, cu interese politice și financiare diferite. Un singur lucru mai amintesc despre un om care deși nu face parte din FSB (adică mai bine zis nu știu eu!) și care este actualmente omul cheie de la Kremlin, cel care a înființat  Grupul Wagner-”bucătarului lui Putin”-Prigojin. ”Frustrarea lui Prigojin față de Ministerul rus al Apărării și tensiunea în creștere cu ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu, fac, de asemenea, obiectul unui raport separat al serviciilor secrete americane care a circulat printre oficialii de la Washington, potrivit persoanelor care au citit dosarul”-scrie Washington Post. Rusia continuă să efectueaz ”operațiuni active”/război hibrid inclusiv în estul Europei unde baza este constituită din omeni de influență sau oameni de afaceri care derulează operațiuni prin firmele cumpărate în țările respective și prin care...fac plățile!