Campaniile militare care au avut loc în Ucraina și Rusia în timpul Evului Mediu oferă perspective asupra modului în care factorii de mediu pot juca un rol decisiv în războiul actual pentru Ucraina.

Primăvara, o perioadă de apariție a frunzelor și începutul unui nou anotimp transformă totul în noroi. Pământul înghețat al iernii se dezgheață, ploaia este obișnuită, iar efectele acestui lucru se văd și asupra coloanei vaste de vehicule rusești susținute la nord de Kiev. Oficialii Departamentului american al Apărării au subliniat că acel convoi rusesc este limitat la drumurile întortocheate, deoarece, dacă le părăsesc, se blochează în noroi.

Istoria medievală a Rusiei ne poate spune despre precedentul călătoriilor și al războiului în alte perioade ale anului. Europa de Est este renumită pentru sistemele sale fluviale care o leagă de lumea mai largă. Istoria timpurie a regatului rus începe cu comercianții scandinavi, cunoscuți în Europa de Est sub numele de Varangie, care călătoresc prin acele sisteme fluviale în căutarea sclavilor, blănurilor, chihlimbarului și argintului.

Argintul, în special, a fost crucial și, de asemenea, a fost transmis prin sistemele fluviale. Originea sa a fost în Califatul Abbasid și a călătorit spre nord, până la khazari, lângă gura râului Volga și în sus, până la bulgarii din Volga, pe care abasizii îi ajutaseră să se convertească la islam și despre care aflăm multe din povestea lui Ibn Fadlan. Aceste râuri au oferit posibilitatea bărcilor și, prin urmare, oamenilor și mărfurilor, să se deplaseze pe scară largă prin regiune, prin lățimea lor și prin numeroasele porturi, puncte de transport, între râuri.

Ceea ce este mai puțin cunoscut este că iarna, râurile erau la fel de utile. Odată ce au fost înghețate și multe dintre râuri au înghețat iarna, au devenit rute de transport, permițând călătoriei pe gheață să se desfășoare în același mod, deși cu cai, pe jos sau cu sania, mai degrabă decât cu barca, așa cum au procedat în lunile mai calde ale anului.

Cucerirea Kievului din 1240

În ceea ce privește exemplele practice ale problemelor declanșării războiului în Europa de Est în anumite momente, poate că putem începe cu începutul secolului al XI-lea, puțin documentat, când Vladimir Sviatoslavich, creștinizatorul Rusiei, se pregătea să mărșăluiască de la Kiev la Novgorod pentru a-l ataca pe propriul său fiu, Iaroslav pentru reținerea tributului.

The Povest’ vremennykh let, principala noastră sursă rusă pentru această perioadă, înregistrează că Vladimir „a exclamat: „Reparați drumurile și construiți poduri”. El știa că înainte ca orice campanie să poată fi finalizată, infrastructura trebuie să fie sigură. Ascunsă de vederea celor mai mulți este o bătălie din 1016 care a avut loc pe un lac înghețat, înregistrată într-o variantă a Povest’ vremennykh let, dar nu în altele. Lacul, evident inaccesibil pe jos vara, ar oferi o zonă larg deschisă pentru ca armatele de dimensiuni medievale (câteva sute fiecare) să se întâlnească și să lupte.

Trecând la secolul al XIII-lea, mai bine documentat, vedem multiple invazii ale Rusiei unde invadatorii au înțeles și că este mai bine să călătorească în anotimpurile când pământul era tare, fie iarna când era înghețat, fie vara când era uscat. Pentru cei din urmă, un bun exemplu este Bătălia de pe Neva dintre cruciați suedezi și domnitorul novgorodian Alexander Iaroslavich. Bătălia a avut loc în iulie 1240 și a fost cea care i-a construit numele lui Alexandru - Nevsky.

Războiul de iarnă este mult mai des discutat în acest moment, iar mongolii erau conștienți de avantajele sale în Europa de Est. Unul dintre atacurile inițiale asupra teritoriului rusesc a venit la Riazan, o bătălie care a avut loc în decembrie 1237. Mongolii au asediat orașul și au reușit în cele din urmă să pătrundă și să măcelărească pe toată lumea. Celălalt exemplu în ceea ce privește mongolii este cucerirea Kievului, care a avut loc la 6 decembrie 1240. Data este importantă, având în vedere că este ziua Sfântului Nicolae, unul dintre sfinții apărători ai Rusiei.

Repetarea istoriei

În ambele cazuri, mongolii au preferat să se deplaseze iarna. Râurile înghețate au acționat ca autostrăzi pentru a-și deplasa forțele de cavalerie prin teritoriul Rusiei cu ușurință. Tactica clasică mongolă, adaptată după sute de ani de lupte de stepă, era să atace rapid și să se retragă rapid, în special le plăcea să se pregătească cu un atac și să atragă apărătorii într-o linie de urmărire care putea fi apoi atacată după bunul plac de-a lungul frontului extins. Aceste tactici ar fi aproape imposibile din cauza noroiului, ceea ce face mai dificilă deplasarea rapidă, galoparea, încărcarea sau retragerea.

Preferința pentru bătăliile de iarnă nu este doar un fenomen medieval. Autorul suedez din secolul al XVI-lea, Olaus Magnus, a inclus numeroase referiri la suedezi și moscoviți care luptă pe gheață. Cu siguranță, Olaus Magnus ne mai spune că, „pe măsură ce sezonul se apropie de începutul lunii aprilie, nimeni nu are încredere în grosimea gheții, cu atât mai puțin în rezistența, ei, decât dacă umblă în zori; gheața devine atât de fragilă în timpul zilei sub ochii soarelui, încât, acolo unde cu puțin timp înainte susținea călăreți blindați, acum cu greu poate suporta un om neînarmat.”

Având în vedere că Vladimir Putin a folosit istoria pentru a încerca să definească și să justifice războiul său din Ucraina, el a reușit totuși să cadă victima unei alte gafe clasice, cei care nu învață istoria sunt sortiți să o repete, potrivit Medievalist.