În Argentina, a câştigat mânia, nemulțumirea și vechiul slogan "que se vayan todos", să se ducă toţi, cel care a marcat demonstrațiile dramatice care au pus capăt înainte de vreme guvernului lui Fernando de la Rúa, în 2001.

O țară obișnuită cu împărțirea între peronişti și antiperonişti se confruntă acum cu a treia forță cu idei mult mai radicale, scrie Folha Online.

Furia populației, marele câștigător

De data aceasta, cel care a personificat „hartazgo”, sau lehamitea argentininilor, a fost liberalul Javier Milei, în vârstă de 52 de ani, care conducea cursa cu 30% din voturi în momentul în care fuseseră numărate 95% din urne.

Milei a dovedit că acuzațiile de vânzare de candidaturi politice care au apărut împotriva lui și uzura provocată de creșterea intențiilor de vot ale peronistului Sergio Massa și a conservatoarei Patricia Bullrich în ultimele săptămâni nu l-au doborât. Rezultatul preliminar al Paso, așa cum sunt cunoscute alegerile primarele din țară, arată un candidat revigorat.

Expresivitatea votului pentru Milei, bazat mai ales pe încrederea acordată lui de tineri și oamenii săraci cu vârste cuprinse între 19 și 30 de ani, îi va obliga de pe acum pe ceilalți candidați să-și regândească strategiile.

Măsuri liberale propuse de Javier Milei

Însuși liberalul va trebui să reflecteze ce poate păstra printre promisiunile sale de campanie și pe care va trebui să le calibreze pentru a avea sprijinul necesar. Printre acestea se numără: scoaterea Argentinei din Mercosul, desfiinţarea Băncii Centrale, dolarizarea țării, aprobarea vânzării de organe și aplicarea „planului de ferăstrău”, care ar reduce mai mult de jumătate din cabinetul de miniștri, pe lângă mai multe locuri de muncă din administraţia statului.

Merită întotdeauna subliniat faptul că Paso nu constituie alegerile reale. În practică, ele există pentru a elimina candidații mai puțin votați din fiecare coaliție și pentru a ajunge la un număr mai mic pentru primul tur al cursei prezidențiale, care la aceste alegeri are loc pe 22 octombrie.

Adică, începând de acum şi până atunci, vom avea alt eşicher politic în discuţie și multe negocieri de sprijin de care să ne ocupăm. De asemenea, va fi necesar să se evalueze direcția pe care ar trebui să meargă alegătorii candidaților care au rămas pe dinafară.

Într-o țară în care sondajele electorale eșuează, totuși, Paso capătă o nouă dimensiune, iar rezultatele sale provoacă noi evoluții politice.

Cum arată scena politică din Argentina

În spațiul dreptei tradiționale, coaliția Juntos por el Cambio a obținut până acum 28,3% din voturi, confirmând candidatura la președinție a Patriciei Bullrich. Cu carisma ei dură, fostul ministru al Siguranţei este, dintre toți candidații, cea care mai probabil îi va lua voturi lui Milei, întrucât împărtășește cu el agenda de întărire a luptei împotriva criminalității.

Ea va avea, însă, sarcina de a atrage voturile perdantului de pe lista partidului, Horacio Larreta, al cărui stil „low profile”, tehnic și precaut, nu a entuziasmat. În aceste alianțe, și chiar într-un posibil parteneriat între Juntos por el Cambio și Milei, rolul fostului președinte Mauricio Macri, nașul politic al celor doi candidați care discută intens cu autoproclamatul "anarho-capitalist" în ultimele săptămâni, va fi extrem de important.

În spațiul peronismului/kirchneirismului, care deocamdată se află pe locul trei în clasamentul general, cu 27,2% din voturi, a câștigat Sergio Massa, care l-a înlăturat pe rivalul său intern, Juan Grabois. În timp ce Massa este actualul ministru al economiei și prevede tăieri în cazul în care va prelua funcția de președinte, Grabois este mai la stânga și are alături de el peroniştii legați de unele mișcări sociale și de organisme legate de economia populară, precum și de sectoare legate de Biserică, care activează în favele.

Impactul „Paso”

Deși este mult timp până în luna octombrie, în Argentina rezultatele unor voturi ca acesta încep să aibă impact chiar de a doua zi. Luni ar trebui să fie testată starea de spirit a pieței, ceea ce ar putea avea repercusiuni asupra cursului dolarului și asupra burselor.

Ascensiunea lui Milei astăzi, chiar dacă nu va fi ales în luna octombrie, va spori fără îndoială prezența coaliţiei La Libertad Avanza în Congres. Pentru o țară care timp de multe decenii a avut doar două mari forțe politice, peroniştii și antiperoniştii, noutatea este acum de a se confrunta cu o a treia forță.

Alegerile din acest an marchează 40 de ani de la revenirea la democrație în Argentina. Președintelui care va fi învestit pe 10 decembrie îi va reveni sarcina de a nu aduce atingere acestei cuceriri a populației. Orice flirt cu autoritarismul ar reprezenta un regres pentru țară. (Articol de Sylvia Colombo, Buenos Aires; Traducerea: Iulia Baran)