Evenimentul Zilei > EVZ Special > Frumoasele românce purtătoare de cruce în frunte
Frumoasele românce purtătoare de cruce în frunte

Frumoasele românce purtătoare de cruce în frunte

Guvernele României Mari au colonizat Cadrilaterul cu aromâni aduși din Pind ale căror femei aveau tatuată crucea între sprâncene.

Iată ce aflăm din articolul „Crucea în frunte”, publicat de Realitatea Ilustrată din 9 septembrie 1936, despre acest obicei:

Dar cine sunt aceste frumoase purtătoare de cruce în frunte?

De unde vin?

De unde li se trage obiceiul pe care nu-l mai găsim în nici una din regiunile locuite de Români, deşi fântânile ţării româneşti, toate, veghează ocrotite de cruci iar răscrucile ocrotite de troiţe.

Româncele cu crucea tatuată între sprâncene sunt soţiile şi fiicele coloniştilor aduşi de guvernul român în Dobrogea de prin părţile Pindului, din inima Balcanilor, în ultimii şaptesprezece ani, pentru a pune în valoare ţinuturile părăsite de Turci şi de Bulgari.(…)

Crucea tatuată e semnul amintitor al vieţii amarnice din Pind, când frumuseţea Româncelor era ameninţată de oamenii vizirului, paşei sau chiar a padişahului, ahtiaţi după asemenea graţii.

Ca femeile să nu mai fie supuse, răpite şi să nu mai ajungă sclave în haremurile turceşti, alături de femeile din celelalte provincii supuse semilunei, Aromânii şi-au însemnat cu o cruce în frunte semnul lor.

Semnul mântuitor, care îngăduia recunoaşterea fetelor răpite şi împiedica trecerea celor cu suflet uşuratec la mahomedanism, dăinuieşte şi azi – dar azi ca o podoabă, aşa cum se întâmplă pretutindeni cu toate vechile semnele de sclavie.

Românii macedoneni colonizaţi în Cadrilater s’au adaptat uşor vieţii agricole şi impun respect vecinilor prin moralitatea vieţii lor familiale, felul dârz al sufletului lor şi energia cu care muncesc pământurile.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric