„Marea dezbatere națională” a lui Emmanuel Macron s-a încheiat. Guvernul va înainta o serie de măsuri realizate pe baza concluziilor rezultate, însățara se află într-un impas major.

Marea dezbatere națională” lansată de Emmanuel Macron s-a încheiat după 10.000 de reuniuni locale, 16.000 de caiete de doleanțe deschise la primarii și sintetizate în 1500 de pagini de către câteva cabinete de specialitate. Rezultatele vor fi prezentate azi la Grand Palais în față a 500 de persoane. Împărțită pe capitole, restituirea va prezenta concluziile în ceea ce privește fiscalitatea, ecologia, democrația și organizarea statului și un altul pe teme generale care nu se încadrează în primele patru.

Pe situl internet consacrat marii dezbateri naționale câteva subiecte au obținut un „da” cert : luarea în considerare a „votului alb” - 82%, extinderea referendumului de inițiativă partajată (incluzând inițiativa populară) - 66%, reducerea aleșilor (excluzând numărul de parlamentari) -71%.

Marți și miercuri vor avea loc dezbateri la Adunarea Națională și Senat, fără să fie urmate de vot. Executivul este cel care va concretiza propuneri, rezultate din această consultare populară. Primele măsuri vor fi anunțate de Emmanuel Macron la jumătatea lui aprilie.

În ciuda efortului enorm făcut de majoritatea guvernamentală, mișcarea vestelor galbene continuă chiar dacă e pe cale să își piardă suflul.

Retragerea statului

Totuși, deși nu sunt capabili să exprime o realitate pe care o simt, sunt câteva aspecte în care vestele galbene au dreptate. Statul, plătit din banii tuturor, se retrage din ce în ce mai mult lăsând localități și regiuni într-un adevărat deșert: birourile de poștă sunt suprimate acolo unde populația nu este suficient de numeroasă, maternitățile de asemenea, cabinetele medicale au dispărut, linii de tren regionale se închid astfel încât sate și comune se găsesc izolate și fără cel mai mic serviciu public, în numele eficientizării.

Cedările succesive ale diverselor guverne au condus la o incoerență completă a sistemului de salarizare și a sistemului de pensii. Ultima creștere a salariului minim pe economie, anunțată de Emmanuel Macron la sfârșitul anului trecut, l-a adus la 1521€ brut în timp ce salariul unui profesor debutant este de 1795€ brut, adică o diferența de doar 274€ ! Un venit minim de bătrânețe a fost adus de Emmanuel Macron la începutul mandatului la 868€ (fiecare persoană ajunsă la vârstă de pensionare care are o pensie mai mică decât acest minim stabilit primește diferența din partea statului). Ajutoare de la casa de alocații familiale, de la primării, departamente și regiuni ușurează obligațiile persoanelor considerate în stare de precaritate prin susținere pentru chirii sau alte cheltuieli inevitabile. Sistemul de sănătate, cel mai generos din lume, este gratuit.

Fără să mai vorbim de faptul că în Franța, săptămâna de lucru este de 35 de ore, adică timpul efectiv de lucru cel mai scăzut din lume !

FOTO: Vestele galbene au ieșit pentru a 21- a oară consecutiv în stradă, sâmbăta aceasta 

Riscul devierii spre comunism

Pentru a face un rapel a ceea ce înseamnă mișcarea „Gilets jaunes” în momentul în care marea consultare națională se încheie, trebuie amintit în primul rând care a fost declanșatorul: creșterea prețului carburanților și limitarea vitezei la 80km/h, măsură menită să amelioreze cifrele privind mortalitatea rutieră. Primele manifestații au reunit aproape 200.000 de nemulțumiți, cu violențe care nu pot fi imputate, în acest stadiu, grupărilor anarhiste.

Este însă o realitate că în ultimii 20 de ani, fiecare președinte a făcut apel la creșterea taxelor luând dintro parte pentru a astupa găurile din alta. Efectul s-a văzut în primul rând asupra clasei de mijloc, care continuă să sărăcească și deci să alimenteze din ce în ce mai greu fondul comun care susține statul. De fiecare dată când s-a încercat o reformă, sindicatele au ieșit în stradă, dând impresia că Franța este o țară nereformabilă. Un fel de schizofrenie din care e imposibil de ieșit: pentru a ameliora puterea de cumpărare reclamată de vestele galbene e nevoie de reforme, pe care însă aceleași veste galbene le resping masiv. Întrebați cum văd ieșire din acest paradox, manifestanții spun: „să luăm banii de acolo de unde sunt, adică de la bogați”. O periculoasă deviație spre comunismul primar de care nimeni nu pare conștient.

De precizat însă în același timp că marea majoritate a vestelor galbene nu fac parte din intelectualitatea țării, de unde și incapacitatea de a coagula mișcarea și de a-i da coerență. Se vorbește despre „revoluție” și se face o comparație cu protestele studenților din mai 68. Greșit! O revoluție propune o schimbare de societate, un alt model, un program. Vestele galbele nu au nimic din toate acestea. Studenții din mai 1968 aveau și ei revendicări clare care priveau în principal o reforma morală și societală.

 

Incapacitatea de organizare

Inițial, mișcarea vestelor galbene a fost susținută de toate partidele de opoziție în speranța de a câștiga în stradă ceea ce au pierdut la urne. Principalele partide s-au retras însă destul de repede, „ajutate” de intervenția anarhiștilor care au transformat manifestațiile în scene de coșmar. Cei care au rămas și chiar încearcă să recupereze mișcarea sunt adepții lui Jean-Luc Melenchon și ai France Insoumise (Franța Nesupusă) de sorginte comunistă. O intenție de a prezenta liste la europarlamentare din partea vestelor galbene s-a pierdut în câteva săptămâni, din cauza incapacității de organizare, de a recunoaște lideri și de a concepe un program. În aceste condiții, Macron și En Marche au crescut din nou în sondaje, depășind formațiunea lui Marine Le Pen, instalată de luni de zile confortabil pe primul loc. Republicanii se plasează pe locul al 3-lea, iar Melenchon ocupă un dezastruos loc 5, în timp ce socialiștii nu sunt nici măcar siguri că vor depăși 5% necesari pentru a accede în PE.