Franța și criza „teritoriilor de peste mări”- doar vârful „iceberg”-ului?  Se ivește o nouă provocare mondială?

Ce rezervă viitorul în această situație complicată?

Franța nu poate gestiona situația din Noua Caledonie, posesiune colonială franceză din Oceania încă din vremea lui Napoleon, care a devenit în a doua jumătate a secolului XX „teritoriu de peste mări”, cu o luptă latentă pentru proclamarea independenței. Până în 1922, aici erau aduși, ca și în Caraibe pușcăriașii francezi care aveau condamnări grave.

Franța, Marea Britanie, Olanda și SUA: teritoriile de peste mări

Franța are teritorii precum Reunion, Noua Caledonie, Guyana Franceză, Martinica. Marea Britanie deține Insulele Falkland-Malvine, Gibraltarul și conduce Commonwealth - Comunitatea Britanică de Națiuni. Canada, Noua Zeelandă sau Australia recunosc drept șef de stat suveranul britanic, în prezent, pe regele Charles al III-lea.

Olandezii au avut Surinam, au avut Antilele Olandeze ca rămășițe ale unui trecut colonial cândva glorios. Astăzi, teritroii din Caraibe, controlate de Olanda sunt Curaçao, Aruba și Sint Maarten . Statele Unite ale Americii colaborează cu Puerto Rico, acesta fiind stat asociat al SUA.

Hawaii au fost ocupate la finele secolului al XIX-lea, în 1898,  devenind târziu un stat constituent al federației americane, adică la 21 august 1959. Statele Unite ale Americii au și Insulele Marshall, fost arhipelag deținut de fostul Imperiu German înainte de finalul Primului Război Mondial.

Ce dorește Franța? Cumva ce a dorit și Marea Britanie în disputa cu Argentina de acum peste patru decenii?

Nu atât forța economică a Noii Caledonii sau strategia militară contează pentru Emmanuel Macron, liderul de la Paris. Contează ideea că Franța este singura țară din UE care dispune de arsenal nuclear, este o forță de top a NATO, depășită poate de Turcia. Marea Britanie în anii 80 a apărat cu dinții invazia argentiniană în Insulele Falkland-Malvine. În prezent, Franța ar dori ca trupe NATO să lupte în Ucraina, dar iată că după momentul revoltei „vestelor galbene”, situația din Noua Caledonie arată că Franța nu-și poate controla propriul teritoriu!

Evident, dacă Franța ar interveni militar în Noua Caledonie ar fi ceva speculat de adversari. Să nu uităm că Rusia practic a cam scos Franța și SUA ca influență prin state africane, unde apar tot mai mult junte militare care cheamă în mod deschis trupe militare rusești sau organizații militare specializate, numite generic mercenari.

Așadar, Rusia se extinde în Africa și, deși nu există indicii clare, în mod cert, indirect are de câștigat pe fondul crizei din Noua Caledonie. Acolo sunt probleme interne vechi, indiscutabile. Autohtonii au fost marginalizați în raport cu europenii, dar conflictul de acolo în mod clar se vede într-o altă cheie acum când Rusia este în avans la Harkov, atacă Odessa tot mai des cu rachete  Zyrkon, Kalibr, Kinjal, drone Shahed.

Cheia este simplă: în Noua Caledonie se vede slăbiciunea Franței. Putem spune că, de fapt, asistăm la un vârf al „iceberg”-ului!  Să nu uităm! Franța, la Paris, găzduiește Jocurile Olimpice de Vară la finalul verii anului 2024, la un secol de la Jocurile Olimpice din 1924 de la Paris. Insecuritatea din Franța este un semnal că aceste Jocuri vor fi marcate de confruntări și incidente violente?

Oare așa stau lucrurile și în alte state care mai au rămășițe din vechile imperii coloniale?