„Decizie istorică a CCR: acceptarea existenţei unui conflict juridic de natură constituţională între Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parlamentul României, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Serviciul Român de Informaţii în cazul protocoalelor din 2009 şi 2016 echivalează cu necostituţionalitatea acestora. Totală, în cazul celui din 2009 şi parţială, în cazul celui din 2016. Finalul este că începem să ne învăţăm cu regulile democratice care spun că probele sunt strânse de procurori şi ofiţeri de poliţie judiciară, în baza unor dispoziţii procesual penale emise de legiuitor, publicate în Monitorul Oficial (deci, nesecrete) şi, implicit cunoscute şi de judecători (cum or fi judecat până acum?) şi de oricare subiecţi procesuali”, a spus Georgiana Iorgulescu, fost mebru CSM şi directorul Centrului de Resurse Juridice.

„Asadar CCR a reuşit, mult hulită fiind (de către cei care fie nu înţeleg, fie nu vor să înteleagă), să repună serviciile secrete în zona lor de competenţă legală şi constituţională (le-a făcut un serviciu), a certat Parlamentul pentru că nu a exercitat controlul parlamentar într-un mod efectiv şi a lăsat parchetele să îşi facă treaba pentru care au un capitol special în Constituţie. Nu cred, în schimb, că este rolul Curţii Constituţionale să rezolve toate păcatele noastre, cum ar fi: citirea legilor cu rea-credinţă, lipsa de cooperare loială între instituţii cu efecte în blocarea, în cele din urmă a activităţii Curţii. (…) Nu ne poate rezolva toate dilemele. În schimb, cauzele unor cetăţeni simpli, care au ridicat excepţii de neconstituţionalitate în propriile dosare, nu mai ajung pe rolul Curtii Constituţionale întrucât aceasta este blocată constant de către cei care ne conduc destinele. Ca şi cetătean, consider ca este un abuz de Curte Constituţională”, a mai spus Iorgulescu.

 

Te-ar putea interesa și: