Stânga europenistă face eforturi disperate după pierderea bastioanelor Polonia, Austria şi Ungaria să nu cedeze reduta Italia, a III-a putere a Europei după Brexit. Preşedintele Mattarella vrea să devieze din cârmă Italia spre stânga, după ce oamenii au votat majoritar pentru o coaliţie de partide de dreapta.

Sergio Mattarella a explicat că a acceptat toţi miniş- trii propuşi de M5S (Mişcarea Cinci Stele) şi Liga, cu excepţia lui Paolo Savona, propus ministru al economiei, care a calificat euro drept o „colivie germană” şi care a spus că Italia are nevoie de un plan pentru a părăsi zona euro „dacă este necesar”.

Prin urmare, Giuseppe Conte, premierul propus de M5S şi Liga, a renunţat la formarea guvernului.

Preşedintele Italiei, Sergio Mattarella, un ex-socialist, adept al pro-europenismului, în căutarea unei soluţii după eşecul lui Conte, l-a convocat luni dimineaţă pe economistul Carlo Cottarelli la palatul Quirinal, unde l-a desemnat premier al unui guvern de tranziţie cu atribuţii limitate.

Potrivit celor mai recente sondaje, în cazul unor noi alegeri, principalul beneficiar ar fi Liga, care a câștigat 17% din voturi în martie, în timp ce M5S își consolidează şi ea baza. Dacă ar fi menținută, alianța lor va avea astfel o majoritate mai mare decât astăzi.

Acest fapt demonstrează că gestul preşedintelui Sergio Mattarella de a bara accesul coaliţiei M5S – Liga la putere are drept scop amânarea inevitabilului.

Ceea ce se întâmplă în Italia reprezintă spargerea unui buboi din care se vede clar, în lumina zilei, confruntarea uriaşă dintre forţele de dreapta şi cele euromarxiste.

„Domul Foarfece”, la butoane

În vârstă de 64 de ani, Carlo Cottarelli a fost un înalt responsabil al Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi a primit numele de „Domul Foarfece” când guvernul Enrico Letta (centru-stânga) i-a încredinţat, în 2013, misiunea de a revizui cheltuielile publice.

Succesorul lui Enrico Letta, Matteo Renzi, l-a numit la FMI unde şi-a asumat funcţiile de director executiv pentru Italia, Grecia şi Malta, printre alte ţări, înainte de a se retrage în octombrie 2017.

De la această dată, a fost director al Observatorului conturilor publice, înmulţindu-şi din acest post avertismentele privind costul economic al programului de guvernare semnat de Mişcarea 5 stele (M5S, antisistem) şi Liga (dreapta), majoritari conform votului popular.

Este foarte posibil ca numirea sa în funcţia de şef al guvernului să atragă critici vehemente din partea celor două forţe politice, care au denunţat duminică seară tutela impusă de „lobby-urile” din lumea finanţelor şi băncilor.

Lovitură de stat

Afirmaţii incendiare făcute de Marine Le Pen: „Uniunea Europeană şi pieţele financiare confiscă încă o dată democra- ţia. Ceea ce se întâmplă în Italia este o lovitură de stat şi un jaf contra poporului italian comise de instituţii ilegitime. În faţa acestei negări a democraţiei, furia popoarelor sporeşte peste tot în Europe!”, a scris lidera Frontului Naţional (FN) pe contul său de Twitter.

 

Şeful statului învinuit de Înaltă Trădare

 

Liderii M5S şi Ligii, Luigi Di Maio şi Matteo Salvini, au criticat vehement veto-ul preşedintelui Sergio Mattarella faţă de propunerea lor pentru postul de ministru al economiei, euroscepticul Paolo Savona.

În aceste condiţii, este foarte dificil pentru Cottarelli să obţină încrederea parlamentului, unde singura forţă care şi-a anunţat susţinerea pentru acest guvern este Partidul Democrat (PD, de centru-stânga).

Pe această bază Luigi Di Maio a vorbit despre o procedură de demitere a şefului statului pentru înaltă trădare, în aplicarea articolului 90 al Constituţiei. Majoritatea absolută a celor două Camere reunite în şedinţă comună este însă necesară.

Puteri simbolice decisive, însă, în momente de criză

Prerogativele preşedintelui sunt strict limitate şi ţin în special de capacitatea sa de a numi premierul şi apoi miniştrii la propunerea celui din urmă.

El dispune, de asemenea, de puterea de a dizolva cele două Camere, o armă de descurajare care a servit în numeroase crize politice din Italia, ţară cu un regim parlamentar ce a cunoscut 64 de guverne cu începere din 1946.

 În timpul crizei financiare din 2011, în momentul în care pieţele se dezlănţuiau împotriva Italiei, preşedintele Giorgio Napolitano nu a ezitat să se implice în operaţiunea de înlăturare de la putere a lui Silvio Berlusconi, numindu-l ulterior pe fostul comisar european Mario Monti în fruntea guvernului.

Silvio Berlusconi a denunţat o lovitură de stat şi a cerut alegeri anticipate, fără succes.

Liga şi M5SA au mai cerut şi ele alegeri anticipate după votul „nu” al italienilor la referendumul constituţional de la sfâşitul lui 2016, iniţiat de fostul premier Matteo Renzi. Acesta a demisionat după înfrângere, dar Sergio Mattarella a refuzat să dizolve parlamentul.

 

Guvernare fără sprijin parlamentar

„Mă voi prezenta în faţa parlamentului cu un program care, dacă voi obţine votul de încredere, va include şi votul pentru bugetul lui 2019. Apoi, parlamentul va fi dizolvat, prin alegeri ce vor avea lor la începutul lui 2019”, însă, fără un vot de încredere, alegeri vor fi organizate „după luna august”, a declarat Cottarelli pentru presă, în urma întrevederii sale cu Mattarella.