În acest studiu, intitulat "O întârziere periculoasă", cele două ONG-uri denunţă "o cultură de aversiune faţă de risc", ce a antrenat, potrivit lor, o întârziere de şase luni a ajutoarelor furnizate de comunitatea internaţională.

"Agenţiile umanitare şi guvernele au întârziat prea mult consolidarea răspunsului lor la criză şi mulţi donatori şi-au dorit să aibă dovezi ale catastrofei umanitare înainte de a acţiona", se arată în raport.

În opinia acestor ONG-uri, primele semnale de alarmă au fost date încă din august 2010, însă un răspuns la scară mare a avut loc de-abia în iulie 2011.

Rata malnutriţiei depăşise atunci cu mult pragul de urgenţă în anumite părţi ale Africii de Est, iar criza făcea obiectul unei importante acoperiri mediatice, potrivit organizaţiilor neguvernamentale. Consecinţa acestei atitudini a fost reprezentată de "mii de morţi inutile" şi de cheltuieli suplimentare în valoare de milioane.
ONU avertizase încă din toamnă că numai în Somalia riscă să moară aproximativ 750.000 de oameni.