EVZ Special
Român ajuns pe culmile disperării în Italia. POVESTEA COMPLETĂ a lui Florin Damian, care ŞI-A DAT FOC în centrul Romei
A muncit zi şi noapte ca şofer la o firmă de transporturi, fiind plătit la numărul de ore efectuate. Un accident de muncă i-a şubrezit sănătatea, compania la care lucra debarasându-se de el fără nicio compensaţie. Protestând la Parlamentul European, Damian a dat ochii şi cu George Becali, care i-a spus: "Băi, mă lăsaţi, nu mai scap de voi!".
Gazeta Românească, ziar care apare în Italia, a prezentat pe larg drama românului care şi-a dat foc la Roma, din cauza modului în care a fost tratat de firma la care lucra, Arcese Transporti.
Pe scurt, Florin Damian a suferit un accident grav, în timp ce descărca marfa dintr-un camion şi a trecut prin săptămâni de spitalizare şi un tratament întins pe 7 luni. Sechelele i-au agravat diabetul, devenind insulino-dependent. Firma i-a tăiat din orele de condus, i-au redus salariul şi nu i-au oferit nicio compensaţie. Românul, căsătorit în Italia şi cu un copil mic, a ajuns într-o situaţie financiară imposibilă, ceea ce i-a accentuat depresia.
După nenumărate proteste, plângeri la Parlamentul European, o întâlnire cu George Becali, care l-a umilit şi apoi la ignorat, Florin Damian a ajuns pe buza prăpastiei. A postat un mesaj pe Facebook (VIDEO) şi a luat trenul spre Roma, unde şi-a dat în piaţa centrală. Înainte de recurge la gestul extrem a mai postat un ultim mesaj pe reţeaua de socializare online: "SPER SA MA INTELEGETI SI SA MA AJUTATI MULTUMESC VA DORESC NUMAI BINE!!!!!!!!!!!!!!! FLORIN DAMIAN....."
Ne puteți urmări și pe Google News
În acest moment, Florin Damian se află la etajul 10 al Secţiei de arşi a spitalului Sant'Eugenio de la Roma.
Jurnalistul Andi Rădiu a prezentat în Gazeta Românească povestea completă a românului ajuns pe culmile disperării în Italia. Iată mai jos articolul:
Gazeta Românească a putut obţine detalii în legătură cu starea de sănătate a românului. La ora 17 locală, medicii au confirmat că bărbatul se află în afara oricărui pericol, deşi are arsuri şi alte probleme de sănătate. Florin Damian, originar din Bozienii de Sus, judeţul Neamţ are cinci copii acasă în România, dintr-o primă căsătorie, şi o fetiţă de şase ani născută în Italia dintr-un al doilea mariaj. Locuieşte la Pinerolo, o localitatea situată la mai puţin de 40 de kilometri de Torino. A venit în Italia în vara anului 1998 cu speranţa că viaţa sa se va schimba în mai bine, iar cei cinci copii rămaşi în ţară vor avea parte de un ajutor din partea sa. Odată cu angajarea la firma Arcese Trasporti S.p.A, în anul 2003, cu contract pe timp nedeterminat, se părea că destinul lui Florin devine favorabil. Deşi programul era dificil, uneori plata necorespunzătoare, românul era mulţumit că poate să demonstreze un venit legal şi destul de consistent. În 2004 s-a recăsătorit şi se părea că viaţa sa a intrat pe un făgaş bun. "Credeam că viaţa mea se schimbă în bine. Aveam un loc de muncă bun, mi-am întemeiat o nouă familie şi soţia a născut o fetiţă care acum are trei ani şi jumătate. Făceam curse internaţionale, în aproape toată Europa, iar volumul de muncă era enorm. Şi chiar dacă sufeream multe alte nedreptăţi, eram mulţumit cu acea situaţie. Nu mi-am putut imagina însă ce mă aşteaptă." Accident de muncă În anul 2007, Florin Damian cade de pe camion şi are nevoie de şapte luni de îngrijiri medicale. Acest accident de muncă marchează începutul unui adevărat coşmar. "Ultima dintre curse, la Marsilia mi-a adus un mare ghinion. În timpul descărcării am căzut de pe camion şi am suferit grave leziuni la ambele picioare, la spate şi la cap. Am anunţat firma, dar aceştia nu au trimis pe cineva să mă aducă. Mi-au spus că, dacă nu am leziuni foarte grave, să fac tot posibilul să ajung eu cu camionul. Vă daţi seama ce leziuni am avut dacă am fost în concediu medical de recuperare timp de şapte luni. Cu toate astea am reuşit să conduc până la Torino." Au urmat luni de grea suferinţă pentru Florin, nenumărate vizite la medici, inclusiv cei angajaţi de firma la care lucrează. De fiecare dată diagnosticul confirma nenumărate sechele rămase în urma accidentului, dar şi înrăutăţirea diabetului de care Florin suferea de ceva timp. "Am făcut zeci de controale, la diverşi medici, chiar şi cei angajaţi de firmă. Toţi confirmau că am probleme grave de sănătate, iar activitatea mea în cadrul firmei putea continua în anumite condiţii. Nu puteam urca rampe, descărca anumite greutăţi, iar distanţele trebuiau să fie mici, deoarece trebuia să fac tratamentul pentru diabet, ceea ce însemna trei injecţii cu insulină pe zi. Nu mai vorbesc de un anumit număr de ore care trebuia respectat, pentru că trebuie să urmez un anume regim alimentar. Cei din firmă nu mi-au dat nicio mână de ajutor, chiar se comportau ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, iar convingerea lor era că eu mă prefăceam că-s bolnav. Când am avut curajul să le spun în faţă toate acestea, a început războiul psihologic. Nu-mi mai dădeau de muncă şi practic m-au tras pe dreapta. Salariul a devenit inexistent, deoarece eram plătit la numărul de ore efectuat. Am căzut şi în depresie, deoarece problemele financiare se adunaseră." Greva foamei La începutul lunii septembrie 2009, Florin Damian a hotărât ca, împreună cu soţia şi fetita, să încerce să-şi rezolve problemele, mergând la Bruxelles. "Am continuat să lupt împreună cu familia mea. Dumnezeu mi-a deschis mintea şi nu am căzut în plasa avocatului pe care l-am avut şi care nu reuşea să rezolve nimic. Am plecat la Bruxelles pe data de 1 septembrie şi am depus o petiţie la Parlamentul European de unde am primit promisiunea că voi fi ajutat de urgenţă. O funcţionară mi-a zis să fiu în ziua de 7 septembrie la Palazzo Chigi pentru că ei vor trimite toate documentele şi voi fi ajutat de autorităţile italiene. Am făcut aşa cum mi s-a spus, numai că la Palazzo Chigi nu am fost tratat aşa cum mă aşteptam. Nimeni nu ştia nimic, chiar dacă eu le-am demonstrat că mă întorc de la Bruxelles şi am fost trimis la ei pentru a mi se clarifica situaţia contractului de muncă. Nu m-au ajutat cu nimic, chiar mai rău, nu mi-au luat nici documentele, ci mi-au dat un număr de fax pentru a le trimite din nou." Deşi avea toate documentele înregistrate, precum şi sesizările făcute, Florin Damian nu a primit niciun răspuns şi atunci s-a hotărât să apeleze la o formă de protest extremă: greva foamei. "Întors acasă, crezând că cineva va înţelege situaţia de urgenţă a familiei mele, am constatat că drumurile mele au fost făcute din nou în zadar şi nimeni nu a considerat cazul meu ca o urgenţă. Atunci, în culmea disperării am încercat să mai găsesc o soluţie, o cale pentru a putea cere ajutor. Am hotărât împreună cu soţia mea să cerem aprobare de a face greva foamei în faţa Parlamentului European. Am reuşit să avem în scurt timp aprobarea pentru manifestare, de la poliţia şi de la primăria din Bruxelles, pornind din nou la luptă cu soarta. Mi-am luat soţia şi copilul şi am plecat spre Parlamentul European, conştienţi că plecăm să înfruntăm un chin enorm. În ziua de 22 septembrie eram «la datorie», în faţa PE, înconjuraţi de pancarde prin care explicam motivele care ne-au determinat să ajungem să manifestăm în faţa Parlamentului European." Becali l-a alungat Prima întânire cu un europarlamentar român a fost cea cu George Becali, care le-a lăsat însă un gust amar. Becali, care era în acel moment şi candidat la funcţia de preşedinte al României! "Zilele treceau şi eram consolaţi doar de turişti străini. Într-o după amiază l-am întâlnit pe omul care vorbeşte doar de Dumnezeu, domnul George Becali. L-am întrebat politicos dacă ne poate da şi nouă o mână de ajutor şi încercam să-i explicăm despre manifestarea pe care o facem în fiecare dimineaţă în faţa Parlamentului. Nu am putut să spunem prea multe pentru că ne-a repezit, spunându-ne: "Haide băăă, nici aici nu mă lăsaţi în pace?" I-am spus domnului Becali că nu vrem bani, dar el, grăbit, s-a urcat în maşina personală şi a plecat. Aveam speranţa că măcar a doua zi, prin intermediul şoferului său, să putem să-i arătăm documentele şi să-i spunem despre problemele noastre. A doua zi, cu speranţă , am crezut că se va opri şi ne va asculta. Domnul Becali însă, mândru, a trecut spre Parlament fără a se opri măcar o secundă şi a ne privi măcar copilul îngheţat de frig."
Recomandările noastre
